Câștigați o chitară semnătură Johnny Winter de la Dean Zelinsky Private Label
Postat: 23/08/2016 Înscris în: Concursuri | Tags: chitara, concurs, dean zelinsky, johnny winter Scrie un comentariuPuteți câștiga un prototip al modelulului semnătură Johnny Winter de la Dean Zelinsky Private Label, construit pentru a fi prezentat la ediția de iarnă a NAMM-ului 2016. Valoarea retail a premiului este de $2,899.
Pentru a vă înscrie în această tombolă, până pe 23 octombrie, ca de obicei click pe imaginea de mai jos și urmați instrucțiunile din pagina de concurs. Baftă!
La revedere Johnny Winter!
Postat: 18/07/2014 Înscris în: Știri, Muzică | Tags: blues, blues rock, johnny winter, step back, true to the blues Scrie un comentariuAcum o lună scriam despre Johnny Winter aici. 2014 părea un an plin de lucruri bune pentru el, un an de succese concrete și recunoaștere binemeritate. Din păcate, a fost și ultimul.
Avea probleme mari de sănătate, se vorbea despre alcool și medicamente, totuși continua să înregistreze și să dea concerte. Miercuri, 16 iulie, s-a stins în Zurich, din motive încă necomunicate. Cu două zile înainte cântase la festivalul de blues din Cahors, Franța și un turneu american trebuia să înceapă pe 1 august.
Anul acesta a apărut un boxset ce îi celebra cea de a 70-a aniversare – “True To The Blues, The Johnny Winter Story”. Un titlu de un adevăr aproape truistic pentru o colecție de patru cd-uri, cu înregistrări esențiale din 1968 până astăzi.
Pe 1 septembrie vă apărea, postum, “Step Back”. Cu invitați de calibrul unor Eric Clapton, Brian Setzer, Billy Gibbons, Joe Bonamassa, Leslie West, Joe Perry sau Dr John, este o celebrare a ceea ce l-a definit o viață întreagă, blues-ul. Ca și albumul precedent, “Roots”, din 2011.
La revedere John Dawson Winter III, mulțumim pentru muzică!
7 decenii de Johnny Winter
Postat: 10/06/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, johnny winter Un comentariu2014, mare an mare pentru Johnny Winter care aniversează 70 de ani de viață, cea mai mare parte petrecuți pe scenă și în studiouri.
Mai alb decât texanul albinos (și fratele său Edgar) nu s-a inventat vreodată, cel mai neașteptat campion al unui gen de muzică atât de neagră, într-o Americă în pline frământări rasiale. La 17 ani îl bătea la cap pe BB King să îl lase să urce pe scena pe care acesta cânta. Agasat, BB a cedat până la urmă. Când a terminat de cântat, l-a aplaudat, împreună cu toată sala (în care el și fratele său Edgar erau singurii albi).
Cariera ce a urmat face parte deja din istoria blues-ului modern. Pendulând constant între country blues în tradiția lui Robert Johnson și blues rock-ul de voltaj înalt, mereu ancorat în Texas blues, Winter este veriga dintre școala de blues britanică și southern rock-ul à la Allman Brothers și Lynyrd Skynyrd.
A avut o viață presărată cu toate stereotipurile bluesman-ului, inclusiv probleme cu drogurile, management prost (sau rău intenționat), cântări sub-mediocre (politicos vorbind)… Johnny Winter le-a văzut pe toate, bune și rele. Întrebat care ar fi momentul de care este cel mai mândru, a răspuns fără ezitare – cele trei albume (câștigătoare de Grammy) pe care le-a produs pentru mentorul său, Muddy Waters, în anii ‘70.
La festivalul South by Southwest a avut loc premiera “Johnny Winter: Down and Dirty”, un film brutal de onest al lui Greg Olliver (co-regizor/co-scenarist/producător al “Lemmy”).
Compilația “True To The Blues” îi retrasează parcursul discografic în 4 CD-uri esențiale și în toamnă este programat să iasă “Step Back”, cel de al doilea album de cover-uri din seria denumită de public “Roots” (demarată în 2011 cu albumul cu același titlu).
Toate astea în timp ce Johny Winter Band este în plin turneu, până în noiembrie. Ce să facă omul la 70 de ani? Ce știe și ce a făcut o viață întreagă.
La mulți ani, Johnny Winter!
Postat: 23/02/2012 Înscris în: Știri, Muzică | Tags: blues, johnny winter, rock Scrie un comentariuȘi cea mai tristă întrebare ar fi “cine-i Johnny Winter ăsta?” Nimic de mirare, după ce, în timpul Grammy-urilor, Twitter-ul duduia de “who the hell/f**k is Paul McCartney?”.
A împlinit 68 de ani și pe fruntea lui cineva (nu spun cine, de sus, persoana importantă) a tatuat blues-rock și electricitate. Chit că mai alb decât e, în albinoșenia lui, nu se poate.
Chitarist, cântăreț, producător, a văzut de toate. De pe culmile succesului până în hăurile iadului tapetat cu droguri, a supraviețuit și merge mai departe. Câte o zi odată, câte un an odată. Că așa fac bluesmenii aștia cică. Cântă până crapă, după care continuă să cânte.
Site-ul oficial, aici.


