De la Peter Green la Kirk Hammett via Gary Moore

Postat: 17/08/2014 | Autor: | Înscris în: Știri, Instrumente | Tags: , , , , , | Scrie un comentariu

Este vorba despre un Gibson Les Paul Standard din 1959, care a aparținut inițial lui Peter Green.

A fost folosită pe toate înregistrările Peter Green’s Fleetwood Mac, iar tonul său unic a dat o voce aparte unor piese precum “Albatross”, “Black Magic Woman” sau “The Green Manalishi”.

Peter Green

S-a bârfit că într-o bună zi, Peter Green a desfacut-o ca să o curețe, după care, la reasamblare, cam alcoolizat fiind, i-a montat doza de neck invers, de unde și vocea aparte. Nu cred că e adevărat, au mai încercat destui, în stare de trezie, și nu le-a ieșit.

De la Peter Green a ajuns la Gary Moore. Gurile rele, rele fiind, au bârfit iarăși ca Moore i-a cam tras o mare țeapă, profitând de problemele mentale ale omului și că ar fi cumpărat chitara, celebră deja, cu doar vreo 100 de lire sterline. Aceleași guri rele bârfeau oricum că Moore nu avea prea multe scrupule când îi plăcea un instrument, nedându-se în lături de la prea multe, inclusiv pur și simplu să plece cu el și să refuze să-l mai înapoieze.

Gary Moore

A stat mult la Gary, a fost și cântată, așa cum merita, după care a dispărut din peisaj. Bârfa din târg a fos că ar fi fost cumpărată de un colecționar japonez pentru mai mult de 1,000,000 (un milion). De lire sterline.

Zilele trecute, Internetul a început să vuiască precum că Kirk Hammett este noul proprietar al chitarei. S-a făcut destul mișto și au curs comparațille extrem de puțin flatante cu cei doi faimoși proprietari anteriori.

Kirk Hammett

Doar că Hammett nu o ține închisă în vreun seif, ci probabil spre coșmarul vreunui asigurator o plimbă cu el în turneu. Se spune că a fost scoasă de curând pe scenă pentru ce altceva decât “Whiskey In The Jar”.

Indiferent de gura lumii, până la urmă menirea ei e să fie cântată și mă bucur că se întâmplă asta.

Ceasuri rele și vrăjitorii

Postat: 09/03/2011 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , , | Scrie un comentariu

De multe ori, o preluare devine mult mai cunoscută decât originalul. Cel care o preia și-o însușește atât de mult încât piesa devine ca și a lui. Un caz fericit de adopție.

“Black Magic Woman” este indubitabil copilul biologic al lui Peter Green. Dar pentru Fleetwood Mac, trupa de atunci a lui Green, a fost o rățușcă urâțică. A ieșit pe single în 1968, mai apoi pe compilații, niciodată pe un album de studio.

Anii au trecut repede, și în 1970 rătușca a ajuns în curtea lui Carlos Santana. Nu avea ce peria, dar i-a schimbat plumajul și aranjamentul, l-a făcut și medley cu “Gypsy Queen”, o piesă din 1966 a lui Gabor Szabo și vorba aceea, lo and behold, rătușca s-a transformat în ditamai lebăda de competiție.

“Abraxas” a fost un mare succes în bună parte datorită prezenței “Black Magic Woman”. Albumul, apărut în 1970, a fost certificat cvadruplu platină (adică, la americani, a vândut 4 milioane de exemplare) în 1986. Și “Black Magic Woman” este atât de asociat cu Santana, încât prea puțini se mai gândesc la Peter Green și Fleetwood Mac.

Nu a fost singura intersectare a celor doi artiști (din păcate, și Peter Green este una dintre poveștile tragice ale rock-ului). Green a fost una dintre influențele clare asupra lui Santana și acesta l-a tratat mereu cu foarte mult respect. Inclusiv în momentul penibil în care Fleetwood Mac, proaspăt primiți în Rock’n’roll Hall Of Fame nu l-au invitat să participe la ceremonie. În schimb a apărut în concertul asociat evenimentului, invitat de Santana. Se întâmpla în 1998.