Am fost la Cannibal Corpse în Quantic

Cannibal Corpse ocupă un loc aparte în panteonul brutalității death metal. Imagistica extremă chiar și pentru gen, ca și versurile care au generat legende urbane precum că membrii trupei ar fi medici sub acoperire le-au asigurat un potențial de scandal public exploatat pe deplin în cursul istoriei de mai bine de trei decenii a trupei.

Dacă începutul anului i-a prins deschizând datele celei de a cincea părți a turneului de adio al Slayer în America de Nord (alături de Lamb Of God și Amon Amarth), luna iunie i-a adus ca headlineri în Europa.

După /Form Space la Cluj pe 12 iunie, pe 13 a urmat Quantic în București. Deschiderea, la ambele concerte, a fost asigurată de bulgarii de la Eufobia, o reîntâlnire călduroasă cu un public deja obișnuit cu ei.

Photo by Anca Coleașă

Nici pentru Cannibal Corpse vizita în România nu a fost vreo premieră. “Three Decades Of Gore” era scris pe tricouri și doar acest enunț mă făcea să mă întreb ce îi face pe oameni să continue an după an, deceniu după deceniu, cu pedala de accelerație mereu la podea.

Mulți își înmoaie sunetul, încă și mai mulți dispar, dar Cannibal Corpse par de neoprit. Maeștri a ceea ce rămâne esențialmente o nișă, continuă în același ritm, cu subtilitatea unui berbec de asalt ce trece prin zid după zid după un alt și un alt zid.

Photo by Adrian Coleașă

Veterani ai genului, energia care îi animă este contagioasă. Prea puțin dialog, inutil de altfel. Cât loc de dialog să existe într-o celebrare a brutalității sonore, a unor universuri paralele în care agresiunea multisenzorială este normalitatea. Dacă epoca Barnes ducea descrierea violenței misogine la un nivel de detaliu de-a dreptul deranjant, era Corpsegrinder pare ancorată mai degrabă în violența grafică a benzilor desenate extreme și un Kill Or Become (cu a sa vânătoare de zombi cu drujba în mână) citit în această cheie devine de-a dreptul jovial.

Evident că nu s-a auzit vreo vorbă despre arestarea lui Pat O’Brien și problemele sale. Tot evident, Erik Rutan (Hate Eternal, ex-Morbid Angel, omul responsabil de sunetul ultimelor albume) s-a dovedit înlocuitorul perfect și a apărut nu doar ca un egal, ci și un fan care profită la maximum de momentele alături de una dintre trupele de elită ale death metalului.

Photo by Anca Coleașă

Red Before Black este ultimul album și teoretic este obiectul promovării în acest turneu. Chiar dacă primele trei piese au fost dintre cele noi, setul s-a prezentat extrem de echilibrat, cu extrase din întreg catalogul trupei, de la Eaten Back To Life la zi. Au încheiat apoteotic, cu cele mai grele și mai așteptate piese – I Cum Blood, Stripped, Raped and Strangled și evident hitul inevitabil Hammer Smashed Face.

Am scris că trec zid după zid după zid? Sunt sigur că vor găsi mereu un nou zid de dărâmat, încă trei decenii de acum încolo.

Adrian Coleașă

Concertul Cannibal Corpse a fost prezentat de Metalhead.

Cele două galerii foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/yxfps4zf și la https://tinyurl.com/y3s9rmtj.

Setlist Cannibal Corpse: 1. Code of the Slashers (Red Before Black, 2017) 2, Only One Will Die (Red Before Black, 2017) 3. Red Before Black (Red Before Black, 2017) 4. Scourge of Iron (Torture, 2012) 5. Staring Through the Eyes of the Dead (The Bleeding, 1994) 6. The Wretched Spawn (The Wretched Spawn, 2004) 7. Devoured by Vermin (Vile, 1996) 8. Unleashing the Bloodthirsty (Bloodthirst, 1999) 9. Gutted (Butchered at Birth, 1991) 10. Kill or Become (A Skeletal Domain, 2014) 11. A Skull Full of Maggots (Eaten Back to Life, 1990) 12. Evisceration Plague (Evisceration Plague, 2009) 13. Firestorm Vengeance (Red Before Black, 2017) 14. Death Walking Terror (Kill, 2006) 15. I Cum Blood (Tomb Of The Mutilated, 1992) 16. Make Them Suffer (Kill, 2006) 17. Stripped, Raped and Strangled (The Bleeding, 1994) 18. Hammer Smashed Face (Tomb Of The Mutilated, 1992)