ZOB, după 25 de ani

În anul de grație 1993, sezonul primăvară-vară (că nu mai știu nici eu data exactă), o veste minunată s-a răspândit prin oraș. O trupă englezească de punk urma să cânte în ceea ce atunci se numea Tehnic Club. N-auzise nimeni de Dog On A Rope (poate doar prietenul Bogdan, dar enciclopedismul lui ne depășește pe noi muritorii), dar nu-i așa, erau englezi, erau oi!, punkeri adevărați de la mama lor, activiști pentru drepturile animalelor, the real deal. În deschidere aveau și niște trupe românești de care nu mai auzisem (mai puțin Tectonic), foarte bine, cu cât mai mulți cu atât mai veseli.

Și pentru că n-ai cum să recunoști istoria în timp ce se face, iar ironia majoră se relevă de-abia în timp, headliner-ul serii a dispărut după câțiva ani (un LP și două 7”-uri), în timp ce debutanții au început cariere cel puțin notabile. Pentru că necunoscuții de atunci au fost Șuie Paparude, Ura De După Ușă și mai ales, ZOB, toate trei trupele la concertul de debut în București sub numele respective, așa s-au aliniat planetele și au zâmbit cu subînțeles.

Anii au trecut, două decade și jumătate, poveștile celor trei grupuri sunt binecunoscute, iar astrele s-au aliniat din nou. Timpul și-a spus cuvântul, cu bune și cu mai puțin bune, iar ZOB și-a reunit toți membrii pentru a celebra o aniversare dorită și necesară.

Photo by Anca Coleașă

Pregătirile au demarat, din toate colțurile (orașului și planetei) s-au strâns împricinații și s-au apucat de treabă, iar cei care o doresc să arunce o privire la bucătăria internă o pot face aici.

Inevitabil a venit și seara zilei de vineri, 20 aprilie, și clubul Quantic s-a umplut pentru 25 Weird Rounds Reunion. Fără altă promovare decât event-ul de pe Facebook și cea din gură-n gură, sala generoasă a fost plină, paradoxal pentru unii, de așteptat pentru alții, pentru că ZOB este un nume mult mai relevant și îndrăgit decât ar părea cuiva din “exterior”.

Photo by Anca Coleașă

Ziua a început devreme, camera a tras cu… ochiul obiectivului, iar ce a surprins e vizibil aici.

Setlistul a cuprins piese din tot repertoriul, de la Parodisiac până la Deviant, cântate în cor de toată sala. Surprizele au abundat, talentata și mereu zâmbitoarea Mara li s-a alăturat pe scenă pentru Cântec de dragoste, un moment de o delicatețe neașteptată, într-o versiune încă și mai emoționantă prin maturitate, au primit cadouri neașteptate (și gonflate) din public, Iulian Agapie a pictat pe scenă în timp ce se cânta (o piesă – un tablou), mesele de merch au fost pline, inclusiv cu articole aniversare, mereu și peste tot s-a întâmplat câte ceva, într-o nebunie veselă în formă continuată.

Photo by Anca Coleașă

Până la urmă cum a fost la concert? O sărbătoare autentică, între prieteni. La nici o altă cântare, în mai mult de 35 de ani (deh, trebuie să le socotesc și pe cele de dinainte de ‘90) nu m-am întâlnit cu atâția cunoscuți, printre care oameni care rar ies la așa ceva.

Rar am întâlnit acest spirit sărbătoresc la un concert în România, o sală atât de mare care să danseze și să cânte de la început până la sfârșit în ansamblul ei mă așteptam să o găsesc în alte părți. Dar iată că se poate.

Prieteni în sală, dar și prieteni pe scenă. Reuniunea nu a fost o vorbă goală, pe scenă au fost toți membrii trupei, foști și actuali. Cam câte trupe, nu doar românești, ar reuși asta, nu doar să se reunească pentru o aniversare, ci pur și simplu să rămână prieteni cu toții?

Photo by Anca Coleașă

Să ne vedem cu bine și la 30 Weird Rounds Reunion și în continuare, dar până atunci nu uitați să-i revedeți ori de câte ori aveți ocazia.

Adrian Coleașă

Galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.

Setlist:
Piatră și rulare
Ninel
Stăpânul soarelui
Îngeri și demoni
Ghici cine s-a întors
No limit
Șengăn
Oficial exist
Doar în vis
Ploaia
Prietena
Cântec de dragoste
Marea 2000 și 3 de 1
Balada caprei
Beau
Printre nori
Telenovele
Arată-mi…
BIS