Testament, primul video al noului album

Au trecut patru ani de la excelentul Dark Roots Of Earth și Testament se pregătesc de lansarea unui nou album, Brotherhood Of The Snake.

Brotherhood Of The Snake Cover

Acest al unsprezecelea efort de studio va apărea pe 28 octombrie via Nuclear Blast, iar posibilitatea inițială a existenței lui era deja evocată de Chuck Billy cu o săptămână înainte de lansarea Dark Roots Of Earth.

Primele înregistrări de studio cu Steve DiGiorgio de la First Strike Still Deadly încoace, albumul a fost produs de același Andy Sneap ca și precedentele și va cuprinde zece piese.

Până atunci, avem deja un prim lyric video al piesei titlu.


ZI – filmul oficial

Lansarea oficială se apropie cu pași repezi, iar surprizele se succed.

Pentru cei care mai aveau nevoie de vreo confirmare, Negură Bunget au fost numiți recent de Metal Hammer creatori ai unuia dintre reperele secolului XXI în materie de black metal, albumul OM, una dintre acele creații care au schimbat regulile jocului.

Albumul nou este așteptat cu sufletul la gură de o lume întreagă și de curând a fost făcut public filmul oficial al ZI (în colaborare cu aceiași Metal Hammer). Regizat de Daniel Dorobanțu (ca și primul clip, Tul-Ni-Că-Rind) filmul este o introducere spectaculoasă în universul aparte creat de Negură Bunget.și în acest album de excepție.

Despre album și audiția lui pentru presă am scris aici.

Campania de precomenzi continuă, atât la Prophecy Productions, cât și pe site-ul trupei.

De asemenea, continuă și campania de crowdfunding inițiată pentru finanțarea turneului mondial, ramura Asia-Australia – https://www.indiegogo.com/projects/negura-bunget-zi-anniversary-world-tour#/.


Cyfer Kusak Duo @Green Hours

Vineri seara, 26 august, la Green Hours ar fi trebuit să cânte Cyfer Organ Trio. Nașu Claudiu Purcărin n-a mai putut participa, așa că am asistat la concertul Cyfer Kusak Duo.

Nici Călin Cyfer (chitară), nici Raul Kusak (clape) nu mai au nevoie de nici o prezentare pentru oricine a fost cât de cât atent la peisajul blues/funk/jazz din oraș din ultimele decenii. Amândoi sunt vârfuri ale instrumentelor lor și întotdeauna o plăcere de urmărit, împreună sau separat.

Călin Cyfer - by Anca Coleașă, 2016

Nu au dezamăgit nici acum, în pofida lipsei oricărei secții ritmice și a răcelii lui Raul. Din contră, am remarcat și mai clar cât de solid este Cyfer ritmic și cât de delicat și inventiv se poate lansa Raul improvizatoric. Cât despre valențele solistice ale lui Călin, numai cine nu l-a ascultat vreodată nu are idee de bogăția ludică de idei dintr-un solo al său.

Raul Kusak - by Adrian Coleașă, 2016

Piese clasice de blues și piese Cyfer, cam acesta a fost repertoriul, cu un bonus Depeche Mode, Personal Jesus. Poate bizar, dar atât de potrivit în context în versiunea lor încât mi-a crescut respectul nu doar pentru interpreții care au adaptat cântecul, dar și pentru cei care l-au compus.

O altă seară reușită pe terasa Green Hours, cât mai multe și mai dese înainte! Pentru cei care au lipsit și nu numai, cum s-a văzut concertul din public, aici și aici.


Eric Clapton, un nou live

Într-o seară specială din martie 2007, în San Diego, JJ Cale a urcat pe scenă alături de Eric Clapton și trupa sa, pentru cinci piese.

Clapton nu și-a ascuns niciodată admirația pentru Cale, piese precum After Midnight sau Cocaine devenind aproape piesele sale. În 2006 au scos un album împreună, The Road To Escondido, iar în 2014, la un an după ce Cale ne-a părăsit, Clapton a scos The Breeze: An Appreciation of JJ Cale.

2016 este deja anul în care a scos cel de-al 23-lea album de studio, I Still Do, pe 20 mai.

Pe 30 septembrie va apărea mărturia acelei seri magice din 2007, Live in San Diego With Special Guest J.J. Cale.

În afară de JJ Cale și de Robert Cray (pe alte două piese), chitariștii de pe scena lui Clapton au fost Derek Trucks și Doyle Bramhal II, un duo care împreună cu restul trupei i-a asigurat lui Clapton și invitaților săi fundația necesară ca să creeze magie.


Placebo la aniversarea de 20 de ani

Au trecut deja douăzeci de ani de la primul album Placebo, chiar 22 de când Brian Molko a pus bazele trupei.

Într-o bună tradiție aniversară, pe 7 octombrie va apărea A Place For Us To Dream: 20 Years Of Placebo.

O foarte bună retrospectivă ce acoperă toate albumele trupei (sunt oricum doar șapte), cred că a fost ușor de făcut, după rețeta “avem pretextul – aniversarea, luăm hiturile, adaugăm ceva nou ca să nu se simtă fanul tras pe sfoară și gata compilația de succes”.

Aș fi recomandat cu toată inima A Place For Us Dream, o retrospectivă foarte largă a ceea ce este Placebo muzical. Problema mea este că nu sunt o trupă prolifică și au deja mai multe compilații decât material original, iar catalogul lor a fost deja explorat și exploatat în toate felurile și combinațiile posibile.

Avem o piesă nouă, Jesus’ Son (mai multe pe un alt EP, Life’s What You Make It) și cam atât. Nimic de reproșat artistic, dar comercial coarda s-a cam întins demult. Un album foarte bun pentru fanii de ultimă oră (care au nevoie de o introducere), de colecționat pentru fanii die-hard (care oricum vor cumpăra orice scoate trupa) și cam atât, ceilalți au deja materialele.