De weekend – Have Love, Will Travel

Scris și înregistrat în 1959 de Richard Berry (nenea ăla care a compus “Louie, Louie”, da’ nu-l cunoaște nimeni), “Have Love, Will Travel” face parte din catalogul clasic de garage rock.

De la Paul Revere and The Raiders, în 1964, până la Black Keyes, în 2003, toată lumea o știe, toată lumea o cântă, nici nu mai contează de unde vine. Apare și în coloana sonoră a celui mai puțin reușit film Guy Ritchie, “RockNRolla”. În versiunea clasică a proto-punkerilor The Sonics. Din 1965.

Da, am citit că a fost și într-un episod din “Californication”, doar că ăsta e un serial pe care n-am reușit să mă deranjez să-l urmaresc.

The Sonics – Have Love, Will Travel (nu, fetele nu sunt Sonics)

Privighetoarea ruptă-n gură

Ruptă-n cioc probabil ar suna mai corect anatomic. Doar ca nu e pasăre și limba română colocvială contemporană o cere.

Janis%20Joplin

Ar fi fost o bunicuță de 68 de anișori, astăzi, 19 ianuarie. Doar că o seringă combinată probabil cu alcool a fost mai mult decât putea să ducă. În 1970, a devenit membră a clubului 27. A fost și a rămas Janis Joplin.

Adulată pe scenă, ignorată în afara ei, a făcut ce a putut. Nouă ne-au rămas patru albume de studio (ultimul, postum), varii înregistrări live și câteodată poate un gând pasager, “ce-ar fi fost dacă…?”.

Odihnește în pace, poate data viitoare.


Se întrerupse comunicarea

Acu’ vreo 41 de ani fix, apărea “Led Zeppelin”, înregistrat cu 5,000 de lire din banii lui Jimmy Page.

Dintre coverurile de “Communication Breakdown”, Jeff Healey Band

(Inspiratie pura)

și Wolfmother.

(Transpiratie si atat)