„Ceva” de weekend

În dezbaterea continuă “Beatles sau Stones?” recunosc, aleg Beatles.

Nu înseamnă că nu ascult Rolling Stones, chiar îmi plac foarte tare în prima lor perioadă, cu Brian Jones și apoi cu Mick Taylor. Dar nu sunt Beatles. Și nici apoteoza atitudinii rock și a cool-ului. Mai mult a fițelor de star și a fugii de răspundere, în timp ce ne dăm după orice e la modă în ziua respectivă. Na, le-am dat și verdictul, clar că or să aibă coșmaruri la noapte.

Dar înapoi la Beatles (au și ei bube personale, că doar nu-s niște minunați virtuali) și la cel mai discret dintre ei – George Harrison.

În 1969 era publicat cântecul pentru care îl știm cu toții, “Something”.

Hit instantaneu, iubit de toată lumea, Elvis l-a inclus în repetoriu, Sinatra l-a declarat “best love song scris în ultimii 50 de ani”, toată lumea s-a extaziat.

Legenda urbană spune că a fost scris pentru Patti Boyd, nevasta proprie (mai târziu și nevasta lui Clapton, viață agitată, deh). Harrison a negat mai târziu, Patti a diseminat informația, chiar contează până la urmă?!

Piesa a fost înregistrată de o grămadă de artiști din toate genurile (vreo 150 de versiuni, doar “Yesterday” o întrece din punctul ăsta de vedere). Versiunea preferată a lui George era cea înregistrată de James Brown, se zice.

Nu e și cover-ul meu preferat, așa că am apelat la un specialist în cântat piesele altora, Joe Cocker (în definitiv s-a și lansat preluând “With A Little Help From My Friends”). Și da, versiunea asta îmi place. Nu la fel de mult ca originalul, dar fie, merge. Clar, Cocker o să viseze frumos la noapte, nu ca nașparliii de Jagger și Richards.