Luni, după furtună

Anunț din partea proprietarului: În curând, “Midnight Burst” își va strânge sacul și rucsacul și va primi poșta la un nou domiciliu (de fapt, chiar la două, se întinde ca meduza proaspătă pe plajă). Fie că tastați http://adriancoleasa.ro, fie http://midnightburst.ro, tot acolo veți ajunge. Casa cea nouă încă se zugrăvește, dar mult nu mai durează.

Cântarea de la care nu vreau să lipsesc – sâmbătă, 12, D.O.L.E. & Guests, în Gyuri’s Pub. Săptămâna viitoare s-ar putea să fie chiar două, mă mai gândesc.

Gata cu anunțurile. S-a terminat și ziua de luni, când până și iarba are rețineri să crească.

They call it stormy Monday, but Tuesday’s just as bad
Wednesday’s worse, and Thursday’s also sad

Eagle flies on Friday, and Saturday I go out to play
Sunday I go to church, then I kneel down and pray

Lord have mercy, Lord have mercy on me
Lord have mercy, my heart’s in misery

Duminică a vuit online-ul că a murit Gary Moore. Luni, a aflat și “presa serioasă”. Bine că măcar îl știu pentru “Parisienne Walkways” și “Still Got The Blues”. Și mai bine că au lipsit de la (singurul) concert, să nu aibă doamna vreun puseu isteric la “Over The Hills” sau “Out In The Fields”, nici să-l apuce sughițul pe ăla micu’ la “Walking By Myself”, bașca să regurgiteze la “Old Wild One”.

Inițial, am fost revoltat că au venit atât de puțini la concert. Acum mă bucur. Cel puțin n-am văzut țoale plimbate de dragul de a da bine vreo max două piese (că mai mult ne cauzează la metabolism și “gata, fată, am fost, ne-au văzut”), ca la Clapton & Winwood. Cine-i Gary Moore ăsta? A avut niște hituri în preistorie, prin ‘79, ‘85, ‘90? Blues, ce-i aia? Se ia, fată? Doare? Rock??? Câh, e cu pletoși d-ăia.

Vineri seara, la cântarea Aquarius, o tânără de circa aproximativ cred ca în jur de 25 de primăveri a avut o revelație muzicală – ‘”Băăăăăăă, ce mișto sunt aștia!!! Eu de ce n-am auzit de ei? Și de ce n-am auzit nicăieri ce cântă aici?”.

Uite cam tot d-aia pentru care Gary Moore a devenit fashionable preț de-o știre ilustrată cu clipuri de pe YouTube. Încă o dată, artistul va fi mai valoros mort decât viu. Cum a zis și Michael Jeffery în timp ce comanda moartea lui Hendrix (așa raportează unii, n-am fost, nu mă bag). Cool, business-ul prosperă și dăm bine cu o lacrimă în colțul ochiului (“săracu’, așa tânăr”).

Un prieten mi-a spus odată că în Texas poți să scapi (aproape) orice ai spune, dacă începi cu “with all due respect”. La limită, mai că merge și “with all due respect, fuck you!”. Sir sau Ma’am, după caz.

With all due respect, ignore! Eu mă duc să mai caut niște bluz d-ăsta, văz că e underground.