Monte Pittman, multi-talentat

Monte Pittman este unul dintre acei muzicieni de nivel foarte înalt care rămân în umbră, aproape necunoscuți publicului larg.

By AxeStaticProcess (talk) (Uploads) - AxeStaticProcess (talk) (Uploads), CC BY 1.0, https://en.wikipedia.org/w/index.php?curid=39684615

Photo by Michele Ambra

Originar din Texas, unde și-a început și cariera muzicală, s-a mutat la Los Angeles în 1999 și a început să dea lecții de chitară. Inițial profesor de chitară al lui Guy Richie și al Madonnei, a ocupat locul de chitarist în trupa ei (de turneu și de studio), începând cu Drowned World Tour din 2001.

Multi-talentat, Monte Pittman nu este doar un instrumentist de cel mai înalt nivel, ci și un compozitor și vocalist respectat, iar colaborările sale nu se limitează nici pe departe la cele cu vedetele pop (printre care și Adam Lambert).

Chiar dacă pop-ul plătește facturile, Pittman este în primul rând un muzician rock. A făcut parte din Prong, între 2002 și 2009, participând la cinci dintre albumele lor, iar albumele sale solo i-au avut ca invitați pe Alex Skolnick, Tommy Victor sau Chris Barnes.

Pe 23 septembrie va apărea cel de-al patrulea album solo, Inverted Grasp Of Balance, la Metal Blade.

Alături de Pittman, care a scris materialul și își asumă chitarele și vocea, pe album apar Richard Christy (Charred Walls Of The Damned/Iced Earth/Death) la tobe și Billy Sheehan (David Lee Roth/Mr. Big/Winery Dogs).

Produs de Jay Ruston (Anthrax, Steel Panther), Inverted Grasp Of Balance a fost terminat repede și ușor și a produs deja două single-uri, Pride Comes Before The Fall și Be Very Afraid.


The Agonist, a cincea oară

Al cincilea album The Agonist este primul pentru Napalm Records și este programat să apară pe 30 septembrie.

The Agonist by FAYA 2016

Photo by FAYA, courtesy of Napalm Records

Plecarea Alyssei White-Gluz pare să fi avut ca singur efect un apetit sporit pentru melodie și explorare sonoră, fără să abandoneze agresivitatea anterioară. Mix-ul lor de metalcore și melodic death dobândește noi valențe de la un album la altul, capătă noi valențe și pare să înflorească în modalități nebănuite.

The Agonist - Five

Five este deja al doilea album cu Vicky Psarakis, o nouă voce feminină excepțională. Comparația cu Alyssa White-Gluz este inevitabilă dar lipsită de sens la nivelul la care se află amândouă.

Mai puțin brutal și mai elaborat decât materialele anterioare, conceptual și sofisticat la limita progresivului, Five îi prezintă pe The Agonist ca o trupă matură, în continuă evoluție și cu un potențial ce pare a se dezlănțui de-abia de acum încolo.

Întreg albumul este la fel de solid pe cât de divers, iar surprizele nu lipsesc – de la balada lascivă cu aer de cabaret The Raven Eyes, până la bonusul Take Me To Church, preluare după Hozier (din categoria “coverul îmi place mult mai mult decât originalul”).

Una peste alta, The Agonist au depășit de mult scena locală și par lansați ferm către ligile superioare, iar Five pune o piatră foarte solidă la ascensiunea lor.


NIK WEST concertează pe 17 octombrie în Berăria H

Cu un look surprinzător, energie debordantă și talent muzical înnăscut, basista NIK WEST își va face simțită prezența la București, în cadrul unui concert de proporții, ce va avea loc luni, 17 octombrie, la Berăria H, începând cu orele 21:00.

Aflându-se la prima sa vizită în România, chitarista americană supranumită Lenny Kravitz la feminin, propune bucureștenilor o variantă inedită de spectacol, împreună cu chitaristul Tomo Fujita – cunoscut pentru colaborările sale cu Phil Collins, Kenwood Dennard, Ronnie Earl si Paul Jackson – și toboșarul John Blackwell – fost baterist al unor artiști precum Prince, Justin Timberlake și Patti Labelle. Această formulă se numește Funkalaya și s-a remarcat la nivel internațional prin modul fenomenal de a readuce în prim plan groove-urile funky.

NIK WEST stăpânește cu precizie profunzimile artistice ale instrumentului său. Atunci când cântă se simt influențele funky ale lui Larry Graham, Louis Johnson și Marcus Miller. Cunoscută pentru cover-ul piesei Back in Black de la AC/DC, NIK a impresionat mulți fani înrăiți ai rockului și a devenit instant o preferată a legendarului Steven Tyler. Există mulți cântăreți buni, însă doar o parte dintre ei întrunesc caracteristicile vocale necesare pentru a-i face pe ceilalți să continue să-i asculte. „M-a surprins foarte tare faptul că Lenny Kravitz s-a uitat la toate videoclipurile mele și că a fost atât de impresionat de cover-ul pentru Teen Town încât a vrut să mă cunoască personal”, spune artista.

Călătoria muzicală a lui West a început în orașul natal, Phoenix, Arizona. Tatăl ei – un chitarist desăvârșit – a învățat-o să cânte la chitară pe vremea când ea avea 13 ani. Nik a crescut într-un mediu plin de muzică și creativitate, surorile ei cântând la clape, tobe, vioară și chitară.

Cu toate că și-a început drumul muzical studiind chitara, Nik și-a dat seama de adevărata sa chemare atunci când a descoperit basul, în timpul liceului, pe vremea când asculta piesa You Wanna Be Startin Somethin’ a lui Michael Jackson. 

Cariera sa artistică include colaborări cu artiști precum Dave Stewart de la Eurythmics, Prince, John Mayer, precum și apariții în calitate de invitat special la American Idol. Basista, cântăreața și compozitoarea Nik West este mult mai mult decât un chip frumos. Alex Henderson, renumit critic muzical al Billboard, rezumă incredibilul talent al lui West zicând că „este unul dintre singurii artiști ai secolului 21 care nu are lacune în materie de talent”.

În timp ce Nik lucra la primul album, Dave Stewart de la Eurythmics a descoperit proiectul, s-a îndrăgostit de vocea ei și a contactat-o pentru a lucra împreună. În câteva zile, West performa cu Stewart în Los Angeles în fața unor mulțimi imense.

Puțin timp mai târziu a început o colaborare și cu compozitorul și producătorul Glen Ballard (Alanis Morissette, George Strait și Michael Jackson). De atunci, Nik a mai cântat, înregistrat și jamm-uit cu artiști precum Prince, John Mayer și Marcus Miller. Talentul său le-a atras atenția lui Lenny Kravitz, Steven Tyler și Flea (RHCP). 

Înainte să apară pe coperta Bass Musician Magazine și în revistele Bass Player, Bass Quarterly Germany, și Bass Magazine Japan, îndemânarea lui West a fost observată de legendara companie muzicală Fender, care i-a oferit un endorsement artistic. Nik a fost unul dintre primii muzicieni care au cântat la primul bas cu șase corzi de la Fender. Mai târziu i s-a oferit un endorsement pentru amplificatoarele SWR Black Beauty. Fotografia cu West pentru reclama SWR a fost selecționată de însuși basistul Marcus Miller. „Când cineva era sunat de Prince și de directorul muzical al lui Michael Jackson (Michael Bearden), era clar că trebuia să fie ceva special în legătură cu persoana respectivă!”.

Bilete pentru concertul basistei NIK WEST, de la Bucuresti, sunt disponibile atât la Berăria H, precum și la standul TICKETNET din Unirea Shopping Center etj.2, magazinul Muzica, Libraria Mihai Eminescu, agentiile TUI Travel Center si Eurolines sau online prin WWW.TICKETNET.RO, WWW.BERARIAH.RO, WWW.IABILET.RO, și WWW.BILET.RO. Prețurile acestora variază în funcție de categoria de loc, după cum urmează: cat. I – 120 lei, cat.II – 90 lei și cat.III – 70 lei.

Facebook: https://www.facebook.com/Spectaculis-569419209851409


Wovenwar, la al doilea album

După arestarea lui Tim Lambesis în 2013, As I Lay Dying a început să experimenteze și să scrie cu Shane Blay, de la Oh, Sleeper. Nu au reușit să continue sub titulatura consacrată, iar toboșarul Jordan Mancino a rămas singurul membru oficial al As I Lay Dying, fiind cel care împarte toate drepturile cu Lambesis (condamnat în 2014 la șase ani de închisoare). Formula cu Shane Blay (chitara, voce) a început să scrie și să înregistreze sub numele Wovenwar, iar în 2014 scoteau albumul de debut eponim la Metal Blade Records.

Wovenwar - Honor Is Dead

Pe 21 octombrie va apărea Honor Is Dead, cel de al doilea album Wovenwar, la aceiași Metal Blade Records.

Pentru albumul de debut materialul fusese scris înainte de venirea lui Blay, așa că Honor Is Dead este realmente primul efort colectiv coerent al întregii trupe. Mai agresiv și fluid decât predecesorul său, noul album prezintă o echipă foarte bine sudată.

De data aceasta au ales să nu se întâlnească fizic în același studio, ci să profite de avantajele tehnologiei și au lucrat fiecare de unde le-a fost convenabil, din California, Alabama și Texas.

Ca un preview al albumului avem deja un video conceptual, Censorship, realizat chiar de Nick Hipa, chitaristul solo.


Lecții cu Kirk: Double Stop Blues

O lecție interesantă, care sună ceva mai compilcat decât e de fapt, o serie de double stops, în A. Recomandarea lui Kirk Lorange este să se ia totuși acordurile complete, astfel încât să nu sune oribil dacă degetele mai nimeresc pe lângă.

TAB | Partitură | Fișierul Guitar Pro