Beth Hart @Sala Palatului

Au trecut  patru ani de când am scris prima dată despre Beth Hart aici. Au trecut și mai mulți ani de când am ascultat-o prima oară și am rămas cu gura căscată. Live, am apucat să o văd de-abia marți seară.

În 2011, înainte de apariția primul album cu Bonamassa, “Don’t Explain”, producătorul Kevin Shirley declara: “E mult din Janis în ea, dar e și mai mult din Etta James, doar că nu și-a dat seama încă”. Între timp, nu știu dacă și-a dat seama, dar le-a depășit pe amândouă. Și îmi asum elogiul, mi se pare mai mult decât meritat. Acum, la maturitate, Beth Hart face parte dintr-o elită artistică la care cei mai mulți doar aspiră.

Cum a fost concertul? Fabulos. Atât. Emoția și energia se transmit prea puțin prin vocabular, iar cei prezenți au fost niște privilegiați absoluți. O asemenea prezență scenică am mai văzut doar la Robert Plant, iar concertul, cu minusurile lui, a fost unul dintre momentele muzicale memorabile din viața mea, la modul absolut.

Ce a cântat, lipsurile organizării si ale sonorizării, ca și alte anecdote, contează prea puțin acum. Nu e cazul unui inventar. Pe data viitoare!

Thanks and hello: Ben & Rikkert (Mascot Label Group), Bianca Poldermans.