Life Of Agony – A Place Where There’s No More Pain
Postat: 02/05/2017 Înscris în: Muzică | Tags: A Place Where There’s No More Pain, alternative, crossover, life of agony, metal, napalm records, rock Scrie un comentariuRiver Runs Red, (apărut în 1993) a rămas unul dintre albumele esențiale ale anilor ‘90, iar Life Of Agony una dintre trupele seminale ale momentului, cu o influență vizibilă și astăzi.
Istoria grupului este ciudată și tumultuoasă, dar 28 aprilie a adus A Place Where There’s No More Pain, al cincilea album de studio al grupului și primul după 12 ani.
Photo courtesy of Napalm Records
Dincolo de surpriza unui album nou (deși anunțat la momentul semnării cu Napalm Records), revelația este dată de forța creatoare a acestei trupe respectate, dar cumva uitate într-un trecut nostalgic. Nimic mai fals.
Formula inițială funcționează cu motoarele turate și nu există nici un moment slab pe A Place Where There’s No More Pain. De la Meet My Maker din deschidere, până la finalul cu accente psihotice, balada Little Spots of You, suntem invitați la o călătorie prin universul torturat al Minei Caputo și LoA.
Oamenii știu să scrie, piesele agață ascultătorul și îl țin bine, iar agresiunea permanentă are doar variații de tempo. Walking Catastrophe este mândria Minei Caputo, dar momente precum World Gone Mad sau Bag Of Bones trec lucrurile într-o treaptă superioară de viteză.
Poveștile nu sunt drăguțe, norișorii nu sunt roz și fluffy, iar inorogii sunt zombificați. A Place Where There’s No More Pain este succesorul de drept al River Runs Red, iar Life Of Agony par renăscuți.
Adrian Coleașă
Fender Stratocaster, acum din agave
Postat: 01/05/2017 Înscris în: Instrumente | Tags: agave, custom shop, Fender, jose cuervo, stratocaster Scrie un comentariuChitarele sunt făcute de obicei din esențe tari de lemn, precum mahon, frasin, arin, arțar… Dar ce se întâmplă când încerci un material moale, precum agave. Da, acea agave, din care se face tequila.
Este ceea ce a vrut să afle Paul Waller, master builder la Fender Custom Shop, în colaborare cu Jose Cuervo Tradicional.
Paull Waller și-a încercat deja mâna cu materiale neobișnuite cu Stratocasterul de carton, făcut împreună cu Signal Snowboards.
În 2015 a călătorit în Tequila, Mexic (da, există acest oraș, de fapt Santiago de Tequila, la 60 km de Guadalajara), împreună cu surferul Gary Linden, care făcuse deja o placă de surf 100% din agave. S-au întâlnit la distileria Jose Cuervo, La Rojeña, au ales și au recoltat materialele pentru chitară.
Evident, un material atât de moale a fost un motiv de îngrijorare și o provocare. Dar rezultatul a ridicat deja multe sprâncene și s-a dovedit perfect pentru cea de-a treizecea aniversare a Custom Shop-ului Fender.
Adrian Coleașă
Guest Metal Night 2.0 @Fabrica
Postat: 01/05/2017 Înscris în: Live | Tags: 21 aprilie 2017, between colors, concert, cronica, fabrica, frantic amber, guest metal night 2.0, Live, metal, pokerface, rock, sunless sky Scrie un comentariuVineri, 21 aprilie, s-a desfășurat în Fabrica încă un eveniment semnat Guest. Guest Metal Night a ajuns la a doua ediție iar nivelul a rămas la fel de ridicat.
Iar dacă anul trecut i-am văzut pe AlithiA, Sulphur și Vulture Industries, această a doua ediție, mult mai eclectică, i-a adus pe scenă pe Between Colors, Sunless Sky, Pokerface și Frantic Amber.
Photo by Anca Coleașă
Between Colors sunt un exponent al modern metalului melodic foarte în vogă în acest moment și pe bună dreptate.
Cu un album în palmares, M.A.D., se îndreaptă în marș accelerat spre lucruri mai mari și mai bune.
Photo by Adrian Coleașă
Sunless Sky au demonstrat încă o dată diferența de abordare a trupelor americane față de cele europene. Power metalul lor foarte reminiscent Maiden nu este cea mai originală rețetă din carte, dar showul a fost solid, energic, asumat și foarte profi.
Cel de al doilea album, Doppelgänger, a apărut la începutul lui aprilie.
Photo by Adrian Coleașă
Rușii de la Pokerface au deja o istorie concertistică bogată în deschidere la nume mari, experiența se simte, se simt și ei foarte bine pe scenă, iar muzica lor ce atinge pe alocuri teritoriul unor Arch Enemy nu e lipsită de interes. Nu toți vocaliștii sunt la fel de eficienți făcând și growl și voce clean, dar a fost alegerea lor sau poate Lady Owl a avut doar o seară mai proastă.
Acum lucrează la al treilea album și revenirea lor în România se va produce în curând.
Photo by Anca Coleașă
Frantic Amber au fost headlinerii serii și și-au meritat din plin poziția pe afiș.
Faptul că e o trupă (aproape) all-female e prea puțin important, ca și componența multinațională. Livrează un death melodic ca la carte, cu reverențele de rigoare către maeștrii genului, dar mergând pe propriul lor drum, într-o nișă muzicală generoasă, cu potențial și de mare impact.
Maturitatea se simte (trupa există din 2008, chiar dacă au doar un EP și un album până acum), succesul a început să le zâmbească deja din 2012 încoace, mă aștept la multe vești bune de la ele.
Una peste alta, încă o seară foarte bună organizată de Guest, extrem de entertaining pentru cei prezenți și o altă pierdere pentru eternii absenți.
Despre participarea la concerte în orașul București este o altă discuție, dar e ciudat și cel puțin trist că fanii autodeclarați nu se deranjează să-și susțină trupele preferate. Poate vor fi mai fericiți când aceste trupe nu vor mai avea cântări în oraș și vor trebui să se deplaseze prin țară după ele.
Mă îndoiesc că o vor face, singurele pasiuni pe care le observ par să fie să fie declarațiile sforăitoare și judecățile de valoare la a cinșpea mână la o bere proastă.
Galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.
Adrian Coleașă
Gianna Nannini a revenit în București
Postat: 01/05/2017 Înscris în: Live | Tags: 2017, 27 aprilie, concert, cronica, gianna nannini, hitstory tour, Live, pop rock, rock, sala palatului Scrie un comentariuCea mai rock dintre artiștii pop italieni, Gianna Nannini, a revenit în București joi, 27 aprilie, pe scena Sălii Palatului.
Albumul dublu Hitstory a apărut la sfârșitul lui 2015 și are deja două ediții (cea originală și cea de turneu), iar concertul de la noi a fost cel care a încheiat turneul de promovare.
Photo by Anca Coleașă
La 62 de ani, starul european descoperit de cei mai mulți români cu ocazia campionatului mondial de fotbal din 1990, își păstrează în continuare o relevanță cu mult dincolo de Notti Magiche/Un estate italiana a lui Giorgio Moroder.
Hitstory nu este doar o compilație de hituri, ci aduce și material nou și cam așa se prezintă și show-ul de aproape două ore.
Evident hiturile esențiale nu au lipsit, începând cu America (lansat în 1979) și incluzând chiar și un cover precum Volare, într-o surprinzătoare variantă heavy foarte pasiv-agresivă.
Sala Palatului a fost în picioare aproape de la început, sunetul a fost impecabil, așa cum nu am auzit niciodată în acest loc blamat de mulți (deci se poate, depinde doar cine îl face), iar show-ul și-a meritat apelativul (devenit clișeu în multe alte ocazii) de incendiar.
Photo by Adrian Coleașă
Nannini a fost starul prentru care au venit toți, dar a fost susținută de o trupă de concert de cel mai înalt nivel, Condusă de Davide Tagliapietra (fiul lui Aldo Tagliapietra, muzician de rock progresiv, fost component Le Orme), un chitarist subtil dar cu o prezență impactantă, și incluzând un monstru al tobelor precum Thomas Lang (pe care l-am văzut ultima oară în București cu Paul Gilbert, la Hard Rock Café), Red Rock Strings au asigurat o fundație excepțională pentru o seară magică pentru cei mai mulți dintre participanți.
Pe 27 octombrie urmează să apară un album nou, ce va fi probabil urmat de un alt turneu de promovare. Cu siguranță toți cei prezenți joi își doresc să poposească iarăși în București.
Iar galeria foto a începutului de seară este disponibilă aici.
Adrian Coleașă
Midnight Burst 