Anti-Flag au adus 20/20 Vision în Quantic
Postat: 08/02/2020 Înscris în: Live | Tags: 1 februarie, 20/20 vision, 2020, anti-flag, bucuresti, concert, cronica, quantic, review Scrie un comentariuPe 1 februarie Anti-Flag au adus versiunea lor de punk încărcat politic pe scena din Quantic, în cadrul turneului de promovare al celui mai nou album al lor, 20/20 Vision, apărut oficial pe 17 ianuarie.
Photo by Adrian Coleașă
Deschiderea a fost asigurată de E.M.I.L., într-un set scurt, de doar o jumătate de oră. Surprinzător de reținuți, n-am putut decât bănui că se păstrează pentru show-ul aniversar din Expirat de pe 20 februarie. Dar gheața a fost spartă.
Photo by Anca Coleașă
Militantismul de toate felurile și culorile a făcut mereu casă bună cu energia extrem de directă a punk-ului. Vederile de stânga ale unor americani pot părea ciudate în Estul post-comunist, dar mesajul general este mai degrabă unul de unitate, pozitiv și surprinzător de optimist. “Fuck the system” într-adevăr, dar și “aveți grijă unul de altul, frați și surori”. Summer of love s-a trezit la realitate? Copiii și nepoții hipioților din anii ’60 nu mai cred că all you need is love și par hotărâți să facă ceva ca să schimbe lucrurile.
Photo by Adrian Coleașă
Văzându-i pe scenă pare greu de crezut că au mai bine de 3 decenii de activitate în spate. Justin Sane va împlini în curând 46 de ani, pe care pare să-i ignore cu o nonșalanță ce desfide fizicul, purtat de viziunea de justiție socială pe care o propovăduiește din 1988 încoace, în timp ce basistul Chris #2 nu ratează nici o ocazie să se urce pe orice îi permite să sară, atunci când nu e de serviciu la voce. Energia curge în valuri, publicul îi sucombă fericit, într-un dans continuu în timp ce se cântă refrene infecțioase cu ADN de imnuri de stadion.
Materialul nou se împletește organic cu piesele vechi și chiar dacă unii au putut regreta incisivitatea frustă, mai degrabă hardcore, din alte vremuri, rezultatul este extrem de antrenant. Mesajele au rămas la fel de hotărâte, chiar mai focusate decât în trecut, dar învelite într-o sensibilitate melodică pop reminiscentă mai degrabă de părinți spirituali de talia unor Clash. Și da, comparația cu Green Day este aproape inevitabilă, la nivel muzical.
Apropierea de public va ajunge în timpul bisului la cote maxime, când de pe scenă migrează în public nu doar Chris#2 (cu tot cu stativul de microfon) dar și tobele lui Pat Thetic, celălalt membru fondator al trupei, pentru un final frenetic. Au fost mereu o trupă pentru toți și ce modalitate mai bună de a demonstra asta decât să termini concertul în mijlocul fanilor?
Photo by Anca Coleașă
Anti-Flag sunt gașca de punk rock politizat care Green Day și-ar fi dorit să fie și dacă cei din urmă umplu stadioane, rămâne de văzut dacă cei dintâi o vor face și ei. Muzical au demonstrat că au potențialul să ajungă acolo.
Adrian Coleașă
Concertul Anti-Flag din București a fost prezentat de Metalhead.
Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/rpozvtk și https://tinyurl.com/wjkbv3q
 |
Setlist Anti-Flag
1. Christian Nationalist (20/20 Vision, 2020) Encore: 20. The Disease (20/20 Vision, 2020) |
Implant Pentru Refuz au lansat SubRadar în Quantic în decembrie
Postat: 18/01/2020 Înscris în: Live | Tags: 13 decembrie, 2019, bucuresti, concert, cronica, implant pentru refuz, ipr, lansare, Live, quantic, review, subradar Un comentariuTimișorenii de la Implant Pentru Refuz împlinesc anul acesta două decenii și jumătate de activitate, iar sfârșitul lui 2019 a adus cel de al nouălea album al lor, lansat live într-un turneu de promovare ce va continua în 2020.
În preludiul concertului de la București (cel de al treilea din turneu) am discutat cu Tavi “Vita”Horvath. Convorbirea noastră fiind stufoasă (și extrem de agreabilă) a fost publicată în două părți și este disponibilă la https://tinyurl.com/sw5efm2 (prima parte) și la https://tinyurl.com/uvhlx8b (partea a doua).
Deschiderea concertului din 13 decembrie a fost asigurată de Unity Of Opposites, din Arad, și de bucureștenii The Sonic Taste.
Photo by Anca Coleașă
Showul a avut atât alura unei lansări en fanfare, cât și dimensiunea emoțională a unui eveniment aniversar. Dacă SubRadar (acum disponibil pe toate platformele digitale) a avut parte de o mulțime de invitați, o parte dintre ei au urcat și pe scena din Quantic.
Într-un concert lung, energic și foarte variat, dar urmărit cu sufletul la gură de fanii ce au umplut sala animați de un entuziasm contagios, Cătălin Chelemen (Cer-Pământ, Sidef), Laura Brat (Surâs), Daria (Visători) și Doina Gaitanovici (Ocean) au fost o parte dintre musafirii așteptați, dar pe listă s-au înscris și Ovidiu „Ochelari” Vinereanu și Rocco (Rock n Ghenă) pentru un final exploziv ce a bifat Rezistența continuă și IPR gherila.
Toate s-au schimbat și totul a rămas la fel, aceeași energie animă o trupă ce a evoluat continuu, mai matură și mai sofisticată acum, mereu interesantă, surprinzătoare și angajantă.
Photo by Adrian Coleașă
Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/vsje3sj și https://tinyurl.com/s2drkvl.
Implant Pentru Refuz înseamnă:
– Octavian „Vita” Horvath – voce
– Valentin „Freaky” Popescu – chitară şi voce
– Răzvan „Meshu” Nicov – chitară
– Alexandru Hera – tobe
– Ştefan „Pişta” Czifrak – chitară bas
http://www.facebook.com/ImplantPentruRefuz https://www.youtube.com/user/implantpentrurefuztm
https://www.instagram.com/implantpentrurefuz/
Adrian Coleașă
Metal Gates Festival 2019 – a doua zi
Postat: 15/01/2020 Înscris în: Live | Tags: 20 octombrie, 2019, a doua zi, antimatter, clouds, cronica, dagoba, descend into despair, metal gates, officium triste, pilgrimage, review, taake Scrie un comentariuCea de a treia ediție Metal Gates a continuat pe 20 octombrie, o zi la fel de diversă ca și prima, la fel de consistentă, cu surprizele aferente.
Photo by Anca Coleașă
Când vine vorba despre Malta, probabil că Beheaded este numele este cel mai cunoscut, dar asta nu înseamnă că nu există o scenă activă pe micul arhipelag din mijlocul Mediteranei. Unul dintre cele mai noi proiecte malteze este Pilgrimage. Pornit de muzicieni cu experiență, din Malta (Sean Pollacco, Dino Mifsud Lepre) și din Olanda (Eric Hazebroek), proiectul este atât de nou încât apariția din cadrul festivalului a fost și primul lor concert live. Death doom ca la carte și așteptăm albumul de debut.
Photo by Adrian Coleașă
Descend Into Despair vin din Cluj și funeral doom-ul lor este o pasăre rară în scena autohtonă. Prețioasă în raritatea ei dar și pentru modul articulat în care au exprimat o viziune a deznădejdii, disperării, mizantropiei și altor fațete întunecate ale existenței.
Photo by Anca Coleașă
Officium Triste au remontat moralul cu ceea ce a devenit cunoscut ca Rotterdoom, propriul brand de death doom melodic, într-o zonă apropiată My Dying Bride și Anathema de la începuturi. Experiența a 25 de ani de activitate s-a materializat într-un set care s-a încheiat maiestuos cu Like A Flower In The Desert de pe The Death Of Gaia, album apărut ulterior, pe 13 decembrie.
Photo by Anca Coleașă
Daniel Neagoe a revenit la Metal Gates cu Clouds, având în componență și doi membri Descend Into Despair. Același atmospheric doom condus de vocea excepțională a lui Daniel și două surprize – Death Of A Father, de pe viitorul album ce va fi lansat pe 9 mai, ca și o piesă pe care Pim Blankenstein (Officium Triste) a preluat îndatoririle vocale.
Photo by Adrian Coleașă
De la death doom în diverse variante, Antimatter au schimbat complet atmosfera. Nu au înseninat-o, dar dark art rockul lui Mick Moss a transformat spațiul artistic într-o experiență multisenzorială așteptată, dar nu mai puțin dezirabilă.
Photo by Adrian Coleașă
Treponem Pal pe speed a făcut un copil prin înseminare artificială, nășit de Ministry și crescut de Pantera. A fost botezat Dagoba, ca și planeta natală a lui Yoda și nu întâmplător. Forța este puternică cu acești marseiezi care au pus imediat stăpânire pe scenă și au devastat-o cu precizie industrială și un groove de prima ligă. Bienvenue, au revoir et à très bientôt!
Photo by Anca Coleașă
Hoest ține mereu să reamintească ascultărilor Taake că “iadul este chiar aici pe pământ și oamenii pot fi demoni”. Dincolo de controversele trecute care îi urmăresc încă prezentul, haosul pe care îl invocă pe un edificiu de nostalgie culturală și mândrie națională este de un spectaculos tenebros exploziv ce îi ilustrează zicerile.
De la groove-ul industrial Dagoba la black metalul made in Bergen și scris cu rune al lui Taake este o distanță intergalactică, dar amândouă au fuzionat într-un final de festival senzațional, greu de egalat. Tot ce putem face e să așteptăm surprizele următoarei ediții Metal Gates!
Adrian Coleașă
Metal Gates Festival 2019 a fost prezentat de Final Step Productions.
Galeriile foto ale zilei sunt disponibile la:
– Dagoba, Antimatter, Clouds, Officium Triste, Descend Into Despair, Pilgrimage – https://tinyurl.com/spp48sw și https://tinyurl.com/t87oltw
– Taake – https://tinyurl.com/v2dkroy și https://tinyurl.com/qrfh8xp
Metal Gates Festival 2019 – prima zi
Postat: 09/01/2020 Înscris în: Live | Tags: 19 octombrie, 2019, a pale horse named death, ancient, cronica, dark tranquility, hamferd, marche funebre, metal gates, molybaron, prima zi, review, taine Un comentariuChiar dacă 2019 s-a încheiat, nu pot să nu menționez unul dintre cele mai interesante festivaluri de anul trecut, Metal Gates, ajuns la a treia ediție, ce s-a desfășurat în Quantic pe 19 și 20 octombrie. Mult mai divers decât putea părea la prima vedere, fără vreun moment de umplutură, a reușit să seteze foarte sus standardele pentru oricine se gândește să organizeze un eveniment în această zonă muzicală.
Photo by Adrian Coleașă
Molybaron au deschis festivalul și cei care au venit de la prima oră au fost cu adevărat norocoși. Cvartetul franco-irlandez condus de Gary Kelly (de altfel un designer grafic care a lucrat cu artiști ca U2 sau Leonard Cohen) a fost pentru mine revelația festivalului. Aclamat de presă și de fani, albumul lor de debut a apărut în 2017 și în 2020 va fi urmat de cel de al doilea. Deși au o personalitate bine definită deja (până la urmă debutul nu a apărut din senin, a necesitat mai bine de trei ani de muncă), prima impresie îi situează într-o zonă muzicală apropiată de Muse, cu un vocalist ce amintește de o combinație între Brian Molko și Colin MacLeod. Dar cel mai bine ar fi ca fiecare să își facă propria părere, eu sunt sigur că vom mai auzi de ei.
Photo by Anca Coleașă
Belgienii de la Marche Funèbre au fost cea de a doua trupă a zilei, Dacă intenția originală a trupei era să se plaseze în zona definită de Peaceville pe vremuri (Paradise Lost, My Dying Bride, Anathema) și de vechiul Katatonia, cam acesta a rămas teritoriul în care se mișcă (foarte confortabil și viguros de altfel). La repere aș adăuga totuși niște accente gotice ce mi-au amintit de Pyogenesis-ul anilor ‘90, dar nu e nimic rău în asta. Un demers onest care mă face să aștept cu interes următorul album, al patrulea, programat pentru 2020.
Photo by Anca Coleașă
Taine au continuat aniversarea a 20 de ani de la apariția albumului Cealată Parte, pe care l-au cântat integral. Un material seminal pentru scena românească, anii au fost blânzi cu el, ceea ce îi demonstrează relevanța și a fost primit cu entuziasm nu doar de fanii de acum două decenii.
Photo by Adrian Coleașă
Dihotomia costumelor office și a doomului operatic funcționează eficient pe multe niveluri. Hamferð, celălalt nume important al metalului feroez, au adus o notă de exotism al cotidianului transpus în context de o eficiență imparabilă. Muzica putea să vorbească și singură, foarte bine și foarte tare, dar imagistica a funcționat implacabil. Să nu judecăm o carte după copertă, dar nici coperta după conținutul cărții. În plus, au ținut să îl aibă pe scenă pe Costin Chioreanu, pictând live alături de unii dintre artiștii săi preferați.
Photo by Adrian Coleașă
Ancient sunt o trupă istorică de black metal din toate punctele de vedere. De fapt trupa este vocalul multiinstrumentist Zel (cunoscut ca Aphazel până la convertirea sa la creștinism din 2011), cel care a înființat-o în 1992 în Bergen. Rupt de poveștile infame ale vremii și datorită faptului că au fost semnați relativ repede de Metal Blade și transpuși într-un context internațional de Zel, Ancient păstrează o aură de capsulă a timpului, evoluția artistică rămânând între niște coordonate tributare exclusiv scenei norvegiene, oricare ar fi fost teritoriul stilistic, de la raw black metal la nordic/atmospheric.
Photo by Anca Coleașă
A Pale Horse Named Death au fost cu siguranță una dintre atracțiile majore ale serii. Eu cel puțin m-am simțit copleșit de simpla idee de a avea jumătate din Type O Negative în față. Sal Abruscato (fondatorul APHND, dar și membru fondator Type O Negative și Life Of Agony) a trecut la voce și chitară, iar la tobe i-a luat locul (ca și în trecutul îndepărtat) fostul său tehnic, Johnny Kelly.
Comparațiile cu Type O Negative sunt inevitabile, dar APHND are propria personalitate gotică, dar foarte doomy și uneori chiar cu accente ce amintesc de nume ca Alice In Chains. O încântare și nu pot decât să le dau dreptate, “sfârșitul nu a sunat niciodată atât de splendid”.
Photo by Adrian Coleașă
Dark Tranquility au ocupat scena cu aplombul dat de o experiență ce deja depășește trei decenii. Mikael Stanne a condus showul cu nonșalanța unui rockstar autentic, secondat dinamic de trupa de turneu. Niklas Sundin a rămas acasă (în decembrie a și anunțat primul său album solo, Mitochondrial Sun, ce va apărea pe 22 februarie la Argonauta Records), iar chitariștii live au fost Johan Reinholdz (Andromeda, NonExist, Skyfire) ș Christopher Amott (Arch Enemy, Armaggedon).
Recunosc că nu am văzut des trupe care să cânte cu atâta bucurie, împărtășită deplin, la un nivel peste cel declarativ, cu fanii deveniți un organism unitar. Setul a bifat întreaga discografie a trupei, insistând pe ultimul lor album, Atoma, iar bisul a fost deja obișnuitul (și așteptatul) Misery’s Crown. Un album nou (al 12-lea) era anunțat în pre-producție încă din vara anului trecut, așa că sper să îi revedem curând în turneul de promovare aferent.
Adrian Coleașă
Metal Gates Festival 2019 a fost prezentat de Final Step Productions.
Cele două galerii foto ale zilei sunt disponibile la https://tinyurl.com/rb6nxd6 și la https://tinyurl.com/sudw8v8.
Female Metal Voices Tour 2019 a fost în București
Postat: 02/01/2020 Înscris în: Live | Tags: 10 decembrie, 2019, asphodelia, bucuresti, concert, cronica, female metal voices tour, forever still, leaves eyes, Live, lost in grey, quantic, review, sirenia Un comentariuPe 10 decembrie ediția 2019 a Female Metal Voices Tour a ajuns și la București, în Quantic. Headlinerilor de la Leaves’ Eyes și Sirenia li s-au alăturat de această dată danezii de la Forever Still, finlandezii de la Lost In Grey și italienii de la Asphodelia pentru un eveniment cu alură de fest itinerant ce a străbătut Europa Continentală și Marea Britanie.
Photo by Adrian Coleașă
Revelația serii au fost fără îndoială Forever Still, aflați pentru prima oară în România. Dacă albumul de debut, Tied Down (2016), produs de Flemming Rasmussen (Metallica) a făcut multe valuri, următorul, Breathe In Colors (2019) i-a dus și mai departe. De altfel setul lor a fost bazat pe acest al doilea album, o ocazie foarte bună de a descoperi o trupă interesantă, foarte muncitoare și în plin avânt creator, modernă și foarte creativă.
Photo by Anca Coleașă
Morten Veland face parte din acel grup restrâns de muzicieni care au definit gothic metalul, mai ales în versiunea sa simfonică, mai întâi cu Tristania și în ultimele două decenii cu Sirenia. Componența trupei a fluctuat de-a lungul unei cariere ce a produs până acum nouă albume și un EP, dar prezența mezzosopranei Emanuelle Zoldan le aduce o notă de dramatism gotic de mare clasă, subliniată și de tehnicalitatea cultivată a lui Nils Courbaron, mai mult decât un membru al trupei live după ce a participat și la înregistrările ultimului album, Arcane Astral Aeons, 2018.
Photo by Anca Coleașă
Alex Krull este un musafir îndrăgit ori de câte ori ne vizitează, cu Atrocity sau cu Leaves’ Eyes, iar cea din urmă a fost mereu o trupă a superlativelor. Au cântat pe cinci continente, în peste 50 de țări și și-au găsit mereu inspirația în mitologia nordică și în imagistica vikingă, chiar și după despărțirea de Liv Kristine. Finlandeza Elina Siirala are deja un album la activ alături de ei (Sign of the Dragonhead, 2018) și un nucleu de fani foarte dedicați, iar începutul turneului a coincis cu lansarea unui nou EP, Black Butterfly, ce conține și cel mai nou hit al lor, Night Of The Ravens.
Vikingii au invadat Quantic-ul, la propriu, pe lângă recuzita de pe scenă având și un Krull biruitor, în armură completă și mânuitor de sabie, spre deliciul publicului care s-a predat necondiționat.
Adrian Coleașă
Concertul Female Metal Voices Tour 2019 din București a fost prezentat de Metalhead.
Galeriile foto ale serii sunt disponibile la:
– Forever Still, Lost In Grey, Asphodelia – https://tinyurl.com/wwnvh8v și https://tinyurl.com/ujp8epl
– Sirenia – https://tinyurl.com/tlacoht și https://tinyurl.com/qqm5xvw
– Leaves’ Eyes – https://tinyurl.com/rdm6hm3 și https://tinyurl.com/u89z2bw
|
Setlist Forever Still
1. Fight! (Breathe in Colours, 2019) |
Setlist Sirenia
1. In Styx Embrace (Arcane Astral Aeons, 2018) |
Setlist Leaves’ Eyes
1. Sign of the Dragonhead (Sign of the Dragonhead, 2018) |
Midnight Burst 