King King, #1 live în 2016
Postat: 01/02/2017 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, king king, Live, manhaton records Scrie un comentariuManhaton Records tinde să devină unul dintre label-urile esențiale de blues. Un label mic, dar mărimea nu contează când ai semnați artiști legendari precum Robin Trower și ai descoperit nume ca Sari Schorr. Sau King King, despre care am mai vorbit aici.
Premiați, aclamați, cu un parcurs consistent, susținut nu doar de inspirație și talent, dar în primul rând de foarte multă muncă, anul trecut a venit rândul albumului live.
Intitulat simplu, Live, conține două CD-uri înregistrate în Glasgow, orașul natal al lui Alan Nimmo, și un DVD înregistrat în Holmfirth, West Yorkshire. Setlisturile sunt aproape identice, dar CD-urile beneficiază de atmosfera turbulentă a galeriei de acasă.
Dacă cele trei albume de studio arătau o trupă sudată, cu un cert dar al scriiturii, o valoare sigură a blues-ului și r’n’b-ului modern, atmosfera de concert relevă pe deplin chimia excepțională a grupului și capturează ceva din magia concertului. Sau mai simplu, dacă în studio sunt foarte buni, live sunt excepționali și de neratat
Secția ritmică este nu doar solidă, ci și extrem de subtilă când actul muzical o cere, basul lui Lindsay Coulson legat intrinsec de tobele lui Bob Fridzema. Clapele lui Wayne Proctor țes o dantelă delicată sau iau o alură de tornadă, în timp ce vocea și chitara lui Alan Nimmo îl fac să merite un loc alături de cei mai buni și mai cunoscuți.
King King nu are nici un membru cu veleități de primadonă, este un efort clar de echipă subsumat cântecului, care aduce aminte de unel dintre cele mai bune momente ale blues rock-ului britanic, de la Free și Bad Company până la accente reminiscente de Wishbone Ash.
Ca și Reaching For The Light cu un an înainte, Live a luat cu asalt vârfurile topurilor (fizice și digitale)de blues – Amazon, iTunes… și a fost aplaudat frenetic de presa de specialitate (cel puțin cea insulară).
Pe bună dreptate aclamați și nu pot decât să sper că cineva îi va aduce și la noi. Până atunci, am început să le verific programul de turneu.
Un nou nume – Black Sites
Postat: 31/01/2017 Înscris în: Muzică | Tags: black sites, in monochrome, metal, prog, prog metal, progresiv, rock Scrie un comentariuBlack Sites are aura unui supergrup al metalului underground din Chicago.
După trei albume cu Trials, în 2015, Mark Sugar (chitară, voce) i-a reunit pe chitaristul Ryan Bruchert (fost și el în Trials), basistul John Picillo și toboșarul Chris Avgerin.
Photo by Black Pearl Photo, courtesy of Mascot Label Group
Partenerul lui Sugar a fost Avgerin, care l-a încurajat să-și urmeze inspirația și alături de care a lucrat la demo-urile celor 10 piese ce au fost înregistrate mai târziu la Gunpoint Recording Studios.
In Monochrome este albumul de debut ce va apărea pe 17 februarie la Mascot Label Group, cu o estetică auditivă old school, dar care rămâne foarte modernă.
Prima piesă oficială, Dead Languages este și manifestul muzical al albumului, declarația de intenție a unei noi entități muzicale.
Eric Gales revine cu Middle Of The Road
Postat: 30/01/2017 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, eric gales, hard rock, heavy metal, middle of the road, rock Scrie un comentariuLăudat de unii dintre cei mai egali din egalii săi (Carlos Santana, Joe Bonamassa, Dave Navarro, Mark Tremonti), aclamat la apariție (acum mai bine de două decenii și jumătate) ca un copil minune al chitarei Eric Gales își continuă cariera prolifică.
Middle Of The Road va fi cel de al 18-lea album sub semnătrua sa (solo, ca Eric Gales Trio, Gales Brothers, Lil E – da, da, a fost și rapper – sau Gales Pinnick Pidgren) și va apărea pe 24 februarie la Provogue/Mascot Label Group (24 martie în Statele Unite și Canada). Și asta fără să socotim alte mai bine de 30 de albume la care a colaborat.
Gales este un personaj colorat, ilustrarea arhetipului bluesmanului – a început să cânte de la patru ani, a avut probleme serioase cu legea și cu alcoolul… Deși nu este stângaci în mod natural, cântă pe chitare normale, cu corzile puse normal, întoarse pe dos. De ce? Așa l-a învățat fratele său să cânte și așa a rămas.
Middle Of The Road este deja salutat ca cel mai expresiv album al său de până acum, o adevărată renaștere – mentală, fizică și spirituală, o perioadă de echilibru pentru Gales.
Renaștere la care au ținut să participe mulți apropiați, prieteni și rude. Pe album apar Gary Clark Jr, Lance Lopez, Christone ‘Kingfish‘ Ingram, fratele și sora sa, Eugen și LaDonna Gales (care a asigurat și tot ce înseamnă backing vocals pe album).
Middle Of The Road este un pas înainte în blues-ul contemporan, și nu unul mic. Acest gen muzical cu o istorie venerabilă își reafirmă importanța și relevanța în muzica actuală. Nu a plecat niciodată dintre noi, doar devine iarăși din ce în ce mai vizibil.
Me And That Man, un alt Adam Nergal Darski?
Postat: 27/01/2017 Înscris în: Muzică | Tags: adam darski, folk, gotic, me and that man, nergal, songs of love and death Scrie un comentariuNu judeca o carte după copertă și omul după haine, se spune. Nu se aplică în cazul lui Nergal, șansele de a-l cataloga greșit se aplică doar celor care-l reduc la una singură din multiplele lui ipostaze – muzician, cântăreț, jurnalist, scriitor, om de televiziune, antreprenor și în general personalitate controversată.
Ultimul său proiect este Me And That Man, un duo gotic folk alături de John Porter.
Filozofia este aceeași ca și în cazul Behemoth, dar modul de exprimare s-a schimbat complet. Muzicuță și chitară, un amestec reminiscent de Johnny Cash și Nick Cave pe steroizi, o atmosferă sumbră și cel puțin neliniștitoare, country alternativ dintr-un univers paralel, cam astea sunt coordonatele.
Albumul va apărea pe 24 martie, se va numi Songs Of Love And Death (și Nergal sigur știe câte ceva despre ambele subiecte), iar primul extras este My Church Is Black.
Chiar dacă varianta în engleză a piesei este perfect viabilă, cea în polonă este de-a dreptul covârșitoare și nu pot decât să sper că albumul va avea și o versiune poloneză.
Midnight Burst 