Wolfmother: Andrew Stockdale revine
Postat: 26/01/2016 Înscris în: Muzică | Tags: hard rock, rock, stoner, victorious, Wolfmother Scrie un comentariuAlbumul de debut, din 2005, a făcut valuri. Criticii l-au aplaudat, publicul l-a cumpărat, rock star-uri s-au declarat fani (Lars Ulrich: “O să-l ascult în fiecare zi”, citat aproximativ).
Ca orice debut, a fost greu de continuat. Cosmic Egg, din 2009, deși bine primit, era produsul unei trupe care mai avea în comun cu primul album doar vocalistul chitarist, Andrew Stockdale.
New Crown, din 2014, a fost considerat din start albumul solo al lui Stockdale și a apărut doar digital, pe Bandcamp.
În fine, sfârșitul lui 2015 a adus și un anunț ce a trecut neobservat de mulți. Wolfmother revine în 2016, evident într-o a treia încarnare. Albumul se numește Victorious, va apărea pe 19 februarie la Universal și are deocamdată un singur single, piesa titlu.
Enjoy!
23 ianuarie – Django Reinhardt
Postat: 23/01/2016 Înscris în: Muzică | Tags: chitara, django reinhardt, jazz Scrie un comentariuPe 23 ianuarie, în anul de grație 1910 se năștea în Belgia Jean “Django” Reinhardt.
.jpg#/media/File:Django_Reinhardt_(Gottlieb_07301).jpg "Django Reinhardt")
Photo: William P. Gottlieb
Nu doar unul dintre cei mai mari chitariști din toate timpurile, ci unul dintre cei care au dezvoltat instrumentul la complexitatea de care ne bucurăm astăzi a și creat un gen propriu, gypsy jazz, combinație profund originală a jazz-ului tradițional cu propriile sale influențe culturale.
Și asta în condițiile în care îi era imposibil să-și folosească două dintre degetele de la mâna stângă, paralizate în urma unui incendiu.
Nu a trăit decât 43 de ani (ne-a părăsit în 1953), dar contribuția sa a fost esențială și s-a întins dincolo de jazz, fiind studiat de chitariști din toate genurile contemporane.
În afară de tehnica instrumentului, multe dintre compozițiile sale au rămas standarde de jazz – Minor Swing, Nuages…
Primul Joe Bonamassa din 2016
Postat: 19/01/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues of desperation, blues rock, Joe Bonamassa Un comentariuAdică primul album anunțat pentru anul ce de-abia a început, Blues Of Desperation va apărea pe 25 martie, la Mascot Label Group.
Cu siguranța nu și ultimul, pentru că Joe așa ne-a obișnuit. Nu pot decât să-i admir puterea de muncă, orice altceva mi-aș spune – că s-a împrăștiat în prea multe proiecte, că a scos (și continuă să scoată) mult prea multe albume (zău că live-uri chiar sunt prea multe), că a încercat cam prea multe mări cu degetul (de la blues rock la funk, via hard și soul)…
Până la urmă e dreptul lui să facă ce vrea și dreptul meu să ascult/văd ce am chef și atât. Dincolo de orice cârcoteală, nu găsesc nimic serios să-i reproșez, din contra.
Blues Of Desperation marchează un moment interesant din punct de vedere al tonului, pentru prima dată fără Marshall, ci 100% Fender. Se pare că după declarațiile belicoase de acum niște ani și vânzarea demonstrativă a tuturor chitarelor Fender pe eBay apele s-au liniștit și a ieșit din nori și un soare cu gura până la urechi.
Pentru acest nou album cu material original, Bonamassa își declară intențiile de reinvenție. Din ce am putut asculta până acum, nu știu cât s-a reinventat sau cât a reușit să cristalizeze în fine o viziune personală.Susținut de aclași Kevin Shirley la butoane, demersul muzical este declarat mai agresiv și lipsit de clape (dar cu doi toboșari).
Habar n-am ce-o fi în sufletul omului, dar disperarea lui sună bine.
PS: Cât despre ce căuta Steve Cropper prin studio…
Sari Schorr, debut la Manhaton Records
Postat: 04/01/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, sari, sari & engine room, sari schorr Scrie un comentariuNew-yorkeza Sari Schorr este cel mai nou artist semnat de micul (dar impresionantul) label Manhaton Records (Robin Trower, King King, Eric Bibb, Ben Poole, Stevie Nimmo).
Albumul de debut, semnat de Sari & The Engine Room, este programat să apară în cursul lui 2016 și are toate premizele ca să producă un impact major pe scena internațională de blues.
Pe lângă Sari, o voce care tinde spre stratosferele genului, în trupă sunt veterani ai genului ca Innes Sibun (blues-rocker cu ștate vechi, vreo 10 albume și fost chitarist de turneu al lui Robert Plant, printre altele), sau Oli Brown (patru albume solo la Ruf Records).
Cireașa imensă de pe acest tort de debut este producătorul Mike Vernon (cel care a și recomandat-o pe Sari la Manhaton Records). O legendă vie a școlii de blues britanice a lucrat cu artiști imenși la albume fundamentale, începând cu John Mayall Bluebreakers with Eric Clapton (da, albumul Beano din 1966). Fondator al label-ului de blues Blue Horizon, a lucrat cu oameni precum Peter Green, David Bowie, Eric Clapton, Fleetwood Mac, Ten Years After, Danny Kirwan, Savoy Brown, Chicken Shack.. Sau ante-menționatul Oli Brown, căruia i-a produs cel de-al doilea album Heads I Win, Tails You Lose (2010).
