The White Buffalo, din nou
Postat: 14/09/2015 Înscris în: Muzică | Tags: americana, country, folk, Love And The Death of Damnation, rock, the white buffalo Scrie un comentariuPrin februarie, scriam despre Jake Smith și The White Buffalo. Lunile ce au urmat au adus un album nou-nouț, Love and the Death of Damnation (flerul dramatic l-a avut întotdeauna) și revelația mea de început de an s-a transformat în certitudine.
Dacă albumul anterior, Shadows, Greys, and Evil Ways (2013), era conceptual și desfășura povestea unui veteran din Irak a cărui viață se duce de râpă odată cu sosirea acasă, piesele noi stau singure pe picioarele lor muzicale, reflecții de situații și emoții extrem de personale.
Country-ul modern a fost adesea criticat că și-a uitat tradiția de a spune credibil povești. La fel ca și blues-ul, este un gen muzical de atitudine și autenticitate. “Three chords and the truth” era sintagma ce definea acest peisaj muzical atât de american.
Această critică nu i se aplică lui Jake, cel aclamat deja de unii ca salvatorul unei tradiții de outlaw country ce părea să dispară odată cu Johnny Cash sau Waylon Jennings. Salvator au ba, Jake spune povești care ne ating pe toți, iar noul album este recomandat tuturor, indiferent de gusturile muzicale. Pentru că este atât de solid, de la cap la coadă, încât nu poate decât să placă oricui îl ascultă.
Walter Trout, cicatricile de după luptă
Postat: 28/08/2015 Înscris în: Muzică | Tags: battle scars, blues, blues rock, walter trout Scrie un comentariuAcum mai puțin de un an și jumătate, Walter Trout se lupta pentru viață, la propriu, iar doctorii nu știau dacă va mai avea trei luni de trăit.
Manifestările de solidaritate ale comunității au fost impresionante, de o amploare pe care eu cel puțin n-am mai văzut-o până acum pentru nici un alt muzician. Internetul a fost de data aceasta o unealtă de coalizare care altora, în alte vremuri, le-a lipsit.
Walter a fost norocos. Pe 26 mai 2014, primea un nou ficat și începea un lung proces de vindecare. A avut mult de recuperat, dar în iunie anul acesta a revenit pe scenă.
Photo by Greg Watermann, courtesy of MLG
Încetul cu încetul, forțele i-au revenit, ca și muzica. Inițial, și-a dorit să surprindă renașterea și toată pozitivitatea. Dar totul părea un clișeu, iar el își dorea ceva mult mai profund. Și atunci, la sugestia lui Marie, soția și managerul său, a ales să recapituleze experiențele dureroase ale bolii. Iar cântecele au început să curgă.
Photo by Greg Watermann, courtesy of MLG
Pe 23 octombrie va apărea Battle Scars, cel de al 18-lea album solo și cel de-al 42-lea, dacă numărăm și albumele scoase cu John Mayall’s Bluesbreakers și Canned Heat.
La 64 de ani, a împlinit deja jumătate de secol ca și chitarist, mai mult decât un star blues-rock, de ambele părți ale Atlanticului.
Provogue/Mascot Label Group au cei care i-au îndeplinit visul de a avea un label care să-l susțină 100%. În 2014 au fost cei care i-au organizat campania internațională Year Of The Trout, aniversarea a 25 de ani de carieră solo, ce a culminat cu The Blues Came Callin (care ar fi putut să fie testamentul muzical al lui Walter) și biografia Rescued From Reality.
Evident, noul album va apărea tot la ei, și iată că avem deja piesa de deschidere, Almost Gone.
Jackson Firebird la al doilea album
Postat: 23/08/2015 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, hard rock, jackson firebird, napalm records, rock, shake the breakdown, stoner Scrie un comentariuAustralia este o țară aparte, muzical vorbind, care a produs trupe interesante, mereu pline de energie. Brendan Harvey și Dale Hudak sunt Jackson Firebird, un nou exemplu al acestei paradigme rock foarte directe.
Photo by Corey Brown, courtesy of Napalm Records
Un duo poate să fie extrem de eficient, cum au demonstrat-o deja White Stripes sau Black Keys și comparațiile sunt inevitabile, dar singurul lucru pe care îl au în comun este atitudinea și un gen de sunet brut și minimalist.
Primul album, Cock Rockin’, din 2012, i-a ajutat să cucerească Australia. Cu cel de al doilea, Shake The Breakdown, este rândul restului lumii.
Va apărea pe 4 septembrie, la Napalm Records, și păstrează aceeași direcție brută și directă ca și primul album, dar marchează și o creștere a maturității artistice, ca și o diversificare a repertoriului (coveruri lo-fi Queen, Fat Bottom Girls, și Shirley Ellis, The Clapping Song). În rest, rock pur, uneori mai stoner, alteori mai groove, cu incursiuni reminiscente rock-ului clasic al anilor ‘80 și ‘90, cu inevitabile accente de blues rock și tone de atitudine, Shake The Breakdown este un rollercoaster sonor.
Dacă așa sună în studio, nu pot decât să bănuiesc efectul devastator pe care îl au live. Shake it!
Clutch și războiul psihic
Postat: 31/07/2015 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, clutch, hard rock, psychic warfare, rock, stoner Scrie un comentariuSau noul album, ce va apărea pe 2 octombrie.
Photo by Dan Winters, courtesy of Weathermaker.
“Psychic Warfare”, cel de-al unsprezecelea efort de studio, are sarcina dificilă de a succeda unui succes de public și critică precum a fost “Earth Rocker”, din 2013.
Originari din Frederick, Maryland (sau cel puțin acolo și-au avut mereu cartierul general), istoria lor se întinde deja pe aproape jumătate de secol. Greu de încadrat într-o nișă, au adus un cockteil extrem de personal de blues, blues rock, hard, stoner…
Clutch sunt aceiași Neil Fallon (voce, chitară, muzicuță), Tim Sult (chitară), Dan Maines (bas), Jean-Paul Gaster (tobe, percuție), iar noul album este produs de Machine, ca și precedentul.
Inspirat (ca în multe alte ocazii) de universul lui Philip K Dick, materialul se anunță mai divers decât oricând (inclusiv funk și blues), păstrând aceeași energie inepuizabilă și infecțioasă. Dovada este și primul video publicat, “X-Ray Visions”.
King King, către lumină
Postat: 27/07/2015 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, king king, reaching for the light 2 comentarii“Reaching For The Light” a fost deja aclamat nu numai ca cel mai bun album de blues rock de anul acesta, dar și unul dintre cele mai bune din epoca modernă a blues-ului.
Temperând puțin entuziasmul, cel de-al treilea album al trupei conduse de Alan Nimmo, este cel mai reușit efort al lor de până acum și marchează un nou nivel de maturitate.
Photo by Adam Kennedy, courtesy of Manhaton Records
King King nu au fost niciodată un grup nou, deși primul album, “Take My Hand”, apărea în 2011. Nimmo era deja un veteran al circutului de blues internațional, iar ceilalți membri ai trupei aveau fiecare cv-uri respectabile.
În 2013, “Standing In The Shadows” ridica miza și aducea noi premii trupei bazate în Glasgow, chemată să deschidă pentru “nașul” blues-ului britanic, John Mayall.
2015 și “Reaching For The Light” au adus nu numai laudele unui cor de fani din ce în ce mai numeros, dar și trecerea către o ligă muzicală fondată de Free, Bad Company sau prima încarnare Whitesnake.
“Hurricane” deschide (pe bună dreptate) furtunos albumul, dar nu îl definește, pentru că diversitatea e suprinzătoare, la fel ca și nivelul extrem de ridicat al tuturor pieselor. Cel puțin componistic, au ajuns la o maturitate artistică deplină. Restul, ține fix de gusturi.
King King nu se mai îndreaptă către lumină, ci sunt pe deplin în ea, binemeritat.
