Două debuturi
Postat: 08/05/2013 Înscris în: Muzică | Tags: americana, blues, folk, hard rock records, rosco bandana, time to begin Scrie un comentariuHard Rock (Café/Bar/Hotels/Casinos) si-au facut casă de discuri. Evident, Hard Rock Records. Prima trupă scoasă pe piață sunt Rosco Bandana, din Gulfport, Mississippi.
În 2000, senatorul Robert L. Jackson a lansat un apel pentru schimbarea imnului statului, ‘Go Mississippi”. “Avem talente recunoscute pe plan mondial; aduceti-o pe Faith Hill, pe B.B. King… la dracu’, aduceti-i pe 3 Doors Down sau Super Chikan, putem să facem ceva mai bun”. Apelurile au continuat, competiția este deschisă, iar Rosco Bandana au fost printre cei care au răspuns, cu “Feels Like Mississippi”. Cântecul este liber la download pe Soundscape. “Sperăm să ducem puțin din Mississippi în toate orașele în care cântăm”.
Ceea ce oricum au făcut cu albumul de debut, “Time To Begin”. Blues, folk modern, amestecat cu ceea ce se numește generic americana. Un început inspirat, atât pentru Rosco Bandana, cât și pentru noi-nouții Hard Rock Records. Venise timpul, probabil.
Hart & Bonamassa, tura a doua
Postat: 21/04/2013 Înscris în: Muzică | Tags: beth hart, blues, Joe Bonamassa, rock, seesaw, soul Scrie un comentariuNeobositul Bonamassa apare pentru a treia oară anul acesta. Albumul anterior cu Beth Hart, “Don’t Explain”, s-a bucurat de critici bune, a vândut rezonabil de bine, așa că de ce nu?
Părerea mea este că Bonamassa dă cel mai bine alături de altcineva, care să-i completeze carențele vocale și mai ales de carismă, fie că este vorba de Glenn Hughes sau de Beth Hart. În plus, genul muzical pare să-l avantajeze.
Pentru că din nou este un album de cover-uri soul și r’n’b, mai vechi sau mai noi. „Seesaw” este produs de același Kevin Shirley, deja nedezlipit de orice proiect Bonamassa. Și Hart. Și Black Country Communion.
Va apărea pe 21 mai și pare să sune încă și mai bine decât “Don’t Explain”. La vremea respectivă, mă așteptam să ducă acasă Grammy-urile și alte premii cu roaba. N-a fost să fie așa, criticii au avut alte păreri, piața a votat altfel cu portofelele, dar mie mi-a plăcut. Sunt convins că o să-mi placă și ăsta micu’ și nou’, indiferent ce zice lumea.
După mulți ani
Postat: 19/04/2013 Înscris în: Muzică | Tags: 13, black sabbath, crossover, funk, hard, heavy, metal, punk, rock, suicidal tendencies Scrie un comentariuS-o luăm în ordinea notorietății.
Black Sabbath au arătat astăzi oficial prima piesă de pe noul album cu Ozzy. Despre asta s-a tot povestit, s-a telenovelit, iată că se și întâmplă. Albumul se numește “13” și primul extras este “God Is Dead?”. Aș fi vrut să postez linkul oficial, nu vreo dubioșenie din cine știe ce emisiune de radio, dar UMG au considerat potrivit să blocheze distribuția acestui clip pentru România (conform YouTube). Mulțumim!
Pe de altă parte, mă lasă cam rece. Fără a le desconsidera importanța fundamentală în tot ce înseamnă metal astăzi, n-am fost vreodată un fan. Mie mi-au plăcut fără Ozzy și Ozzy fără ei. Ce am ascultat din noul album nu mă face să-mi schimb gusturile. Nu sunt convins că o să-mi pară rău dacă o să-i ratez live, sigur regret că nu i-am văzut pe Heaven & Hell decât pe dvd.
A doua revenire, culmea, se numește tot “13”. Are 13 piese, a ieșit pe 26 martie după 13 ani de la precedentul și înseamnă revenirea Suicidal Tendencies.
Cineva întreba cărei categorii de fani ai lor se adresează – thrasherilor, punkerilor, crossover? Răspunsul probabil că este “tuturor”. Are atitudine, are vână, trăiește.
Și nu pot să mă împiedic să compar cele două albume și cele două prezențe. Dincolo de importanța istorică a Sabbath-ului, eu mă duc să ascult Suicidal. Cyco STyle!
Diavolul a pus dinozaurii p-aici
Postat: 18/04/2013 Înscris în: Muzică | Tags: alice in chains, grunge, hard, heavy, metal, rock, the devil put dinosaurs here Scrie un comentariuCam așa vor spune Alice In Chains pe 28 mai.
“The Devil Put Dinosaurs Here” este cel de-al cincilea album de studio. Cam puțin s-ar zice, doar că din 1995 n-au scos nimic până în 2009. Când nu se dezintoxica răposatul Layne Staley, era rândul lui Mike Inez… Iar Staley a murit în 2002. Se spune că mama și tatăl său vitreg s-au alarmat de-abia când nu s-au mai virat bani din conturile lui. La două săptămâni după deces.
Jerry Cantrell a continuat solo, sperând mereu că trupa va reveni. Așa s-a și întâmplat în 2005, iar în 2009 au scos “Black Gives Way To Blue”, care a imortalizat ceea ce fanii Purple ar numi Alice In Chains Mark II. Iar la sfârșitul lui 2011 începuseră deja să lucreze la un nou album.
Presa i-a catalogat ca și “grunge”. Jerry Cantrell a spus mereu “în primul rând, heavy metal”. În anii ‘90 au fost una dintre cele mai de succes dintre trupele americane. Au vândut peste 25 de milioane de albume în întreaga lume, Au avut două albume #1 în Billboard 200, 14 piese de Top 10, opt nominalizări la Grammy. Nici în noua perioadă nu s-au descurcat prea rău, “Black Gives Way To Blue” primind discul de aur.
Primul single de pe “The Devil Put Dinosaurs Here” este “Stone”. Restul de balauri, pe 28 mai.
Zombii atacă luna asta
Postat: 04/04/2013 Înscris în: Știri, Muzică | Tags: dead city radio and the new gods of supertown, hard, heavy, industrial, lords of salem, rob zombie, rock, venomous rat regeneration vendor Scrie un comentariuRob Zombie e un om ocupat. Fascinat de filmele horror, cândva a declarat ca și-a dorit mereu să fie „Alice Cooper, Steven Spielberg și Stan Lee”.
Încet-încet, viziunea i s-a îndeplinit și chiar s-a dezvoltat. Muzician, regizor, actor, scenarist, scriitor, producător… orice atinge pare să aibă succes.
Luna aceasta are doua premiere.
Cel de-al șaptelea film, „The Lords Of Salem”, în postura de regizor, scenarist și co-producător,
precum și cel de-al cincilea album solo, „Venomous Rat Regeneration Vendor”.
Filmul ca filmul, nu mi-am propus vreodată să scriu cronică cinematografică, așa că menționez doar că are o coloană sonoră semnată de John 5. Printre ceilalți producători se numară și Tarantino, există și o carte asociată (scrisă de Rob Zombie și BK Evenson), iar doamna Zombie joacă într-un rol principal. Amănunte.
Albumul, atât cât pot să-mi dau cu părerea dupa primul clip, „Dead City Radio And The New Gods Of Supertown”, e in parametrii uzuali, stabiliți încă de pe vremea White Zombie. Metal industrial și inspirație din aceeași zonș horror. Trupa s-a imbogățit cu tobarul Ginger Fish (ex-Marylin Manson). În rest, aceiași John 5 și Piggy D ca și data trecută.
