Wargasm, nou single de la Ministry

Pe 9 martie vom avea un nou album de la Ministry, AmeriKKKant. Cel de al paisprezecelea album de studio al uneia dintre trupele ce au creat genul industrial metal s-a născut ca urmare a unei campanii de crowdfunding pe PledgeMusic și va apărea la Nuclear Blast, la cinci ani după From Beer To Eternity (2013), ultimul cu regretatul Mike Scaccia.

Plecând de la titlul extrem de subtil, nu e greu de ghicit despre ce a ales să se exprime de data asta Unchiul Al, iar primul single, Antifa, a venit ca o confirmare. Ieri, 26 ianuarie, a apărut un lyric video pentru cel de al doilea single, Wargasm, cea de a șasea piesă de pe album.

Cele două piese sunt de fapt semi-surprize, amândouă fiind deja incluse în setlistul live, încă de anul trecut.

Track listing AmeriKKKant:
1. I Know Words
2. Twilight Zone
3. Victims of a Clown
4. TV5/4Chan
5. We’re Tired of It
6. Wargasm
7. Antifa
8. Game Over
9. AmeriKKKa

Adrian Coleașă

Reclame

Divide And Conquer, nou lyric video de la Prong

Pe 28 iulie va apărea Zero Days, cel de-al doisprezecelea album de studio Prong, la Steamhammer/SPV.

Succesorul lui X (No Absolutes), albumul de anul trecut, are și un turneu de promovare, Zero Days 2017, care a început deja ieri, 13 iulie. Va parcurge Europa și Marea Britanie, dar nu are anunțată vreo dată în estul continentului.

De pe Zero Days avem deja un lyric video, Divide And Conquer, foarte la obiect, foarte în spiritul timpurilor.

Adrian Coleașă


Horizon Of The Mute live @Hybrid

Horizon Of The Mute este unul dintre proiectele lui Jani Koskela, probabil cel mai de suflet. Turneul european din care a făcut parte show-ul de miercuri, 17 mai, a început în țările baltice, a continuat cu Slovacia și România și se va termina astăzi în Franța.

Horizon Of The Mute/Jani Koskela, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Horizon of The Mute este la antipodul mainstream-ului. Prin comparație, trupele doom și industriale pe care le citează ca influențe sau preferințe sunt de-a dreptul pentru mase.

Koskela crează un soundtrack al bizarului horror și funerar. Apocalipsa a trecut de mult și am rămas în teritorii bântuite de disperare, iar ceea ce așteaptă dincolo de orizont nu poate să ne lase decât fără cuvinte.

Dincolo de gotic, în straturi aspre împachetate în efecte atmosferice care atenuează din impactul penetrant al disonanțelor unui funeral doom industrial, se spun povești. Nu sunt drăguțe, nu sunt roz, nu sunt pentru oricine și solitudinea este asumată.

Horizon Of The Mute/Jani Koskela, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Trobar Clus, albumul de debut, se referă direct la un stil obscur, complex și ermetic cultivat de trubaduri ai secolului XII.

Iar Jani Koskela reînvie o tradiție pierdută, trubadur modern, urmaș spiritual al gasconului Marcabru, singur pe drumurile pe care îl duce muzica și poveștile.

Iar cum s-a văzut seara găzduită de Club Hybrid, galeriile foto sunt disponibile aici și aici.

Adrian Coleașă


Hybernoid, o resurecție neașteptată

Anii ‘90 au avut o efervescență creativă aparte. Au apărut voci cu o identitate proprie extrem de clar definită, s-au făcut experimente muzicale, s-au amestecat genuri și s-au creat genuri noi…

Printre acele voci proaspete s-a numărat și o trupă din Bacup, Lancashire. Hybernoid repetau într-un hambar de fermă (la propriu) și aveau un stil care a pus în dificultate pe toți cei care au încercat să-l caracterizeze.

Amestecul de Cocteau Twins și Pitch Shifter, de New Model Army și Carcass, de hardcore punk, death, doom, industrial și trance, suna neașteptat, proaspăt și foarte interesant, iar albumul de debut, The Last Day Begins?, din 1994, a făcut valuri în underground-ul european. Inclusiv în Romania; am scris despre ei, i-am dat la radio și am avut chiar și un interviu live cu ei (de care văd că n-au uitat, din moment ce l-au trecut și în biografia oficială a trupei).

1993

În total, Hybernoid au scos două demo-uri, un video, trei EP-uri 7’’, trei albume și au apărut pe zece compilații până la despărțirea finală (?), în 1999.

Fast forward în 2016 și iată că Xtreem Records (continuator de fapt și de drept al defunctului Repulse Records) au ales să re-editeze The Last Day Begins?, într-o variantă dublu-CD, ce conține atât albumul original, cele trei EP-uri și alte piese inedite din perioada respectivă.

Hybernoid spun că cele 15 minute de faimă le-au trecut de mult, dar cine știe? Iată că unii încă își amintesc de ei. Iar alții, ca mine, cred că au fost cu mult înaintea timpurilor lor.


Wayne Static ne-a părăsit la doar 48 de ani

Acesta a fost anunțul care a venit ieri, 1 noiembrie, confirmat de reprezentanții săi de la FIXT Publicity. Motivul pare să fi fost o supradoză, așa cum au lăsat să se înțeleagă apropiați ai săi.

Brondra from cs [GFDL (http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html) or CC-BY-SA-3.0 (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/)], from Wikimedia Commons

Wayne Richard Wells a fondat Static-X în 1994, industrial metal de primă mână, influențat de Ministry și Fear Factory. S-a vorbit chiar despre un subgen aparte creat de trupă, static metal.

Albumul de debut, Wisconsin Death Trip, a ieșit în 1999 și a devenit platină. Cel de al doilea album, Machine, din 2001, a fost și el certificat aur. A urmat o istorie tumultoasă, care a generat alte patru albume de studio, unul live, o compilație, un album video și două EP-uri, plus single-urile aferente. Wayne Static a scos și un album solo, Pighammer, în 2011.

Istoria a ajuns ieri la un final nedorit, regretat atât de fani, cât și de muzicienii care l-au apreciat. Odihnește în pace, Wayne!