RIP Butch Trucks!

Postat: 26/01/2017 | Autor: | Înscris în: Știri | Tags: , , , , , | Scrie un comentariu

Allman Brothers sunt, poate mai mult decât orice altă trupă, sinonimi cu southern rock, iar Butch Trucks a fost unul dintre membrii fondatori.

Butch Trucks (1947-2017)

Născut în Jacksonville, Florida, pe 11 mai 1947, a fost invitat de Duane Allman să participe la un nou proiect al său, în 1969. Proiectul a devenit Allman Brothers Band și restul a fost istorie muzicală.

Un mare instrumentist, component esențial a unei secții ritmice aparte (Allman Brothers au cântat mereu cu doi toboșari, Butch și Jaimoe Johanson), a fost membru al trupei până la finalul oficial, în 2014.

Parte a unei familii muzicale extinse, Butch a fost și unchiul lui Derek Trucks (el însuși chitarist în Allman Brothers din 1999, în paralel cu o carieră solo prodigioasă).

Pe 24 ianuarie ne-a părăsit, la 69 de ani. RIP Butch Trucks!

Allman Brothers: Călărețul de la miezul nopții

Postat: 05/04/2011 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , , , | Scrie un comentariu

Evident, “Midnight Rider”. Am mai pomenit pe aici de cântecul ăsta. Și pomenesc din nou, pentru că merită (fără să parafrazez reclama).

A apărut în 1970 pe cel de al doilea album, “Idlewild South”, și Allman Brothers nu l-au scos niciodată pe single. Ceea ce nu l-a împiedicat să se claseze de zor prin topuri; ba cântat de Joe Cocker (1972), ba de Gregg Allman solo (1973), ba de Paul Davidson (1976, reggae, culmea), ba de Willie Nelson (1980). Și muuulți alții.

Chintesență a temelor folk, country și blues de disperare, determinare și om hăituit, este deja parte a repertoriului american modern standard. Și nu numai când vine vorba despre cowboy și toate clișeele Vestului Sălbatic.

E cântat de 40 de ani încoace și nu dă vreun semn că i-ar scădea popularitatea. Din contră, ultima oară când am verificat, am gasit versiuni ba de la Bon Jovi, ba de la Patti Smith, Kenny Wayne Shepherd,  Bad Manners, Buckcherry… mă rog, lista chiar e impresionantă.

Cu toate că versiunea mea preferată nu am auzit s-o fi înregistrat cineva, măcar cu telefonul. Și era a unei trupe românești, pe atunci numită Blues Café (Bogy, Okilă, Caminschi, Gelu, Deacă, Clopo).

În loc de mărțișor, se pregătește și ziua femeii

Postat: 02/03/2011 | Autor: | Înscris în: Știri, Instrumente | Tags: , , , , , , | Scrie un comentariu

Cică a venit primăvara. Azi mi-a spus mie o doamnă că în vremuri imemoriale șnururile alea se dădeau repezentanților sexului puternic și erau expediați la muncile de primăvară. Adică, în mintea mea, un fel de “ai hibernat alcoolic o iarnă întreagă, acuma gata, marș la muncă, mistrețule”.

Asta e, le iertăm și le iubim așa cum sunt, punem la încolțit holdele alea despre care am citit în carțile de școală. După ce or crește de să nu se vază omu’ călare pe ATV din ele, devin taman bune de camuflat varii acte în curs de a fi performate. Cum ar fi de exemplu să ascundem pregătirile pentru următoarea cină romantică în compania consoartei, cadourile de rigoare și alte surprize de gen, la ce vă gândeați?

A fost odată o doamnă sau donșoară sau ce era dânsa, oricum de sex feminin declarată la naștere, că altfel n-o chema Jessica. O anume Jessica, care-l impresionă pe Dickey Betts în asemenea hal încât scrise un cântec întreg pentru ea, pe care-l și puse în brațele Allman Brothers. Instrumental, că nu-l ducea vocea, da’ avea mâna ageră și urechea melodioasă.

Pun pariu că ăsta i-a scris cântecu’ în loc de vreun cadou, ceva. Și că a și impresionat-o; așa-s muzicienii, suflete gingașe de artiști. În toate anotimpurile, cu orice ocazie, inclusiv viitoarea zi a femeii ce urmează a se celebra iarași într-o zi de lucru. Aloha!

* * *

Cum am mai spus deja, anul acesta avem o mare sărbătorită. Acum 60 de ani, Leo Fender aducea pe lume prima chitară electrică solidbody viabilă comercial. Pe numele ei din buletin – Telecaster.

Zeii au zâmbit și nimic n-a mai fost să fie la fel vreodată. Mai ales că blues-ul se electrifica și se năștea rock’n’roll-ul. Neschimbată în punctele esențiale, veselă și zbânțuită, mam-mare Tele se uită cu încredere la vremurile în care va sufla în lumânări alături de nepoții noștri. La mulți ani!

Informație ne-publicitară, ci de interes public – pe doamna Tele (numele de alint) o găsiți la distribuitorul oficial pentru România, Pro Guitar, și la toți resellerii lor.