Unflicted au un clip nou
Postat: 17/02/2017 Înscris în: Muzică | Tags: alternativ, bury me alive, clip, rock, unflicted Scrie un comentariuBury Me Alive a căpătat o față mai soft și un clip nou-nouț.
Lansarea s-a făcut pe pagina de Facebook a Unflicted acum mai puțin de 24 de ore.
Așteptăm EP-ul Exposed.
Cred Că Sunt Extraterestru în club Control
Postat: 09/01/2017 Înscris în: Live | Tags: 11 decembrie, 2016, alternativ, concert, control club, cred ca sunt extraterestru, guest, indie, Live, rock Scrie un comentariuȘi a fost duminică, 11 decembrie 2016, club Control. Ultimul concert Guest al anului i-a avut ca protagoniști pe Cred Că Sunt Extraterestru.
Photo by Anca Coleașă
Deschiderea a fost asigurată de Chill D (“beat-uri și peisaje”, chiar la propriu), foarte în ton cu locația și audiența.
Înființați doar de aproximativ un an și jumătate, CCSE și-au creat rapid o identitate proprie și un public fidel. astfel încât clubul a fost plin într-o seară de duminică.
Photo by Adrian Coleașă
Nu am simțit vreun moment nevoia vreunei paralele sau perpendiculare cu Subcarpați, CCSE sunt altceva și nu cred că a cineva dintre cei prezenți a avut vreo îndoială. Oamenii știau textele, au cântat cu ei, au dansat și în general s-au simțit foarte bine.
Pentru mine, ocazia de a-i vedea a fost o premieră. Dincolo de clipuri și ce mai apucasem să văd înainte de show, surpriza (mea) a venit dinspre momentele cu savoare de RATM, care par să-i prindă mai bine decât aș fi crezut.
Una peste alta, neofit sau convertit, mă îndoiesc că a plecat cineva nemulțumit, nefericit sau plictisit, De urmărit!
Galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.
Vohn Toe lansează videoclipul de debut – „Cardiology”
Postat: 26/11/2016 Înscris în: Știri | Tags: alex turcu, alternativ, cardiology, rock, vlad constantin, vohn toe Scrie un comentariu
Vohn Toe lansează videoclipul pentru primul single – „Cardiology”, piesă compusă și înregistrată în urmă cu nu mai putin de 4 ani, rezultat al colaborării dintre Vlad Constantin (voce) și Alex Turcu (chitară).
“Temele centrale ale piesei sunt disperarea, regretul și teama, convertite în convingerea de a alege un drum pe care să mergi mai departe […], traducerea a ceea ce simte un om când își vede predecesorul pășind spre final, cu regretele și revelațiile atașate […], momentul în care conștientizezi ca vei moșteni și responsabilitățile, fără să fii pregătit. Proiectul este un experiment: în funcție de reacția primită de la cineva care nu ne e nici prieten, nici membru al familiei și pe care nu-l putem șantaja emoțional, ne oprim aici sau dam drumul la restul de 11 piese pe care le avem gata.” – Vohn Toe
Piesa a fost înregistrată de Razvan Ristea (Speakaspell Laboratory), mixată și masterizată de Michael Massier (Delia), cu participarea lui George Ioniță (Glitchclip/ Kurokuma) la tobe și a lui Șerban Ionuț-Georgescu (White Walls/ ASHA) la bass.
Videoclipul primului material Vohn Toe a fost realizat de Alexandru Das (Valerinne/ Soundscapes/ Modern Ghosts of the Road) (https://www.facebook.com/AlexandruDas/).
Placebo la aniversarea de 20 de ani
Postat: 21/08/2016 Înscris în: Muzică | Tags: a place for us to dream, alternativ, jesus son, placebo, rock Scrie un comentariuAu trecut deja douăzeci de ani de la primul album Placebo, chiar 22 de când Brian Molko a pus bazele trupei.
Într-o bună tradiție aniversară, pe 7 octombrie va apărea A Place For Us To Dream: 20 Years Of Placebo.
O foarte bună retrospectivă ce acoperă toate albumele trupei (sunt oricum doar șapte), cred că a fost ușor de făcut, după rețeta “avem pretextul – aniversarea, luăm hiturile, adaugăm ceva nou ca să nu se simtă fanul tras pe sfoară și gata compilația de succes”.
Aș fi recomandat cu toată inima A Place For Us Dream, o retrospectivă foarte largă a ceea ce este Placebo muzical. Problema mea este că nu sunt o trupă prolifică și au deja mai multe compilații decât material original, iar catalogul lor a fost deja explorat și exploatat în toate felurile și combinațiile posibile.
Avem o piesă nouă, Jesus’ Son (mai multe pe un alt EP, Life’s What You Make It) și cam atât. Nimic de reproșat artistic, dar comercial coarda s-a cam întins demult. Un album foarte bun pentru fanii de ultimă oră (care au nevoie de o introducere), de colecționat pentru fanii die-hard (care oricum vor cumpăra orice scoate trupa) și cam atât, ceilalți au deja materialele.
Manu Chao, huligan muzical
Postat: 18/04/2011 Înscris în: Live, Muzică | Tags: alternativ, latino, madame hooligan, Manu Chao, punk, rock 8 comentariiN-am putut să mă abțin și m-am dus totuși la cântarea lui Manu Chao. Oricât am cârcotit asupra locului concertului. Deh, o fi bine, o fi rău, am o mare slăbiciune pentru Manu.
În deschidere au fost Madame Hooligan, proiectul american al lui Radu Almășan. Nu am devenit fan, dar sunt interesanți și mi s-au părut potriviți ca și trupă de deschidere.
Cine nu l-a văzut niciodată pe Manu live și îl știe doar din înregistrările de studio cu siguranță a avut o surpriză. Nu e Manu cel soft care susură Me Gustas Tu, e Manu cel hiperenergic care a pornit o revoluție sonoră în 1987 cu Mano Negra. Omulețul ăsta (care va împlini în iunie 50 de ani) are o energie absolut incredibilă. Nu am experimentat niciodată ceva de genul concertului Manu Chao & Radio Bemba din 2008, atât de irezistibil și pozitiv. Poate singurul care s-a apropiat, în experiența mea, a fost Robert Plant.
Și spectatorii care au umplut Sala Palatului sâmbătă au simțit-o pe pielea lor; nu am văzut pe nimeni stând jos, au dansat și au cântat de la început până la sfârșit. Indiferent ce părere are fiecare despre Manu și muzica lui, efectul nu poate fi contestat. O cură de bucurie și veselie, chiar dacă subiectele cântecelor sunt de multe ori amare. Deh, la vie est belle, le monde est pourri.
La Ventura a fost un mini-turneu balcanic, pornit pe 2 aprilie în Ljubljana și care încheie mâine seară în Istanbul. Grupul a fost absolut minimal. Pe Manu l-au însoțit doar chitaristul Madjid Fahem și veteranul Mano Negra, Garbancito (Philippe Teboul), de data asta la tobe. Ceea ce nu i-a împiedicat să ia ditamai sala pe sus, s-o facă bucați și s-o facă la loc, mai bună măcar pentru o seară.
Poze (câte am reușit să fac, că nu stăteau oamenii locului, civilizat, la pozat) sunt în pagina de Facebook a blogului.
Niște huligani, dom’le. Măcar de-ar fi mai mulți ca ei. Și mai mulți, și mai mulți, și mai mulți…
Midnight Burst 