O ZI cu Negură Bunget
Postat: 30/06/2016 Înscris în: Știri, Live | Tags: ambiental, black, metal, negura bunget, progresiv, rock, trilogia transilvana, zi 2 comentarii18 iunie 2016 a fost o zi discretă în peisajul muzical. Aparent doar, pentru că, în umbra răcoroasă oferită de clubul Private Hell, un auditoriu restrâns a fost invitat să împărtășească un moment special.
Listening party-urile de albume în premieră nu sunt monedă curentă la noi, deci cu atât mai mult am apreciat privilegiul de a fi printre cei cărora li s-a dezvaluit noul album Negură Bunget, cu trei luni înainte de lansare.
Photo by Anca Coleașă
ZI este a doua parte a Trilogiei Transilvane, ce a debutat cu TĂU. Dacă prima parte se concentra pe elementele naturale, cea de a doua se axează pe elementul uman.
Chiar și ascultat scos din context, albumul este excepțional de unitar, cursiv, extrem de rafinat. Momentele brutale se combină cu cele atmosferice extrem de sofisticat. Actul artistic transcede logica (cum e și normal să o facă) și devine o structură organică inefabilă, căci acesta este caracterul muzicii. Nimic nu lipsește, nimic nu e în plus, ZI este un organism viu, suficient sie însuși.
Cineva spunea odată că muzica este singura formă de artă ce nu poate fi descrisă prin cuvânt și nu poate fi decât experimentată direct, prin aceasta fiind similara magiei. Nu pot decât să fiu de acord, aceasta a fost și senzația mea, iar Negură Bunget sunt cu adevărat vrăjitori moderni, șamani ai zilelor noastre.
Magia este contagioasă cu atât mai mult cu cât va fi răspândită pentru prima oară la nivel cu adevărat global. Planurile turneului aniversar 2016-2017 îi vor duce nu doar prin Europa și America de Nord, dar și în Asia și Australia, pentru prima dată.
Dar ziua cea specială era departe de a se fi încheiat, deoarece fuseseră invitați să cânte la vernisajul expoziției Omul Negru/The Boogeyman, curator Aaron Moulton.
Photo by Anca Coleașă
Un cadru neconvențional, un concert aproape privat, cumva lucrurile s-au înscris într-o normalitate a zilei. O ZI aparte, în care am avut senzația că vizitez un univers alternativ.
O vizită pe care doresc să o repet, acest univers special merită cu siguranță să fie explorat pe îndelete.
Iar pentru cei care doresc să arunce o privire, o galerie foto este disponibilă aici.
Joia Neagră @Fabrica
Postat: 04/05/2016 Înscris în: Live | Tags: black, black pestilence, concert, joia neagra, Live, ordinul negru, visions of madness Scrie un comentariuJoia Neagră nu are vreo semnificație satanică, din contra. Este un termen uzitat în tradițiile noastre, o altă denumire pentru Joia Mare, ca și Joia Patimilor sau Joimărița.
Și asta nu pentru că prima ediție a Joii Negre din Fabrica, 28 aprilie Anno Domini în curs, ar fi avut vreo semnificație religioasă (pro sau contra), dar ca să nu se interpreteze aiurea.
Trebuie să recunosc lipsa de apetență pe care am avut-o mereu pentru majoritatea produselor muzicale black (sau blackened).
Pe de altă parte, în această Joie Neagră (organizată de Axa Valaha Productions & Ribcage Booking) am avut ocazia să regret că nu am fost mai atent (și) la această scenă. Pentru că m-am simțit excepțional de bine.
Trebuie să mai recunosc și că venisem chitit pe canadienii de la Black Pestilence. Nu pentru că sunt canadieni (cu un chitarist proaspăt încetățenit din Macedonia), ci pentru că punk-ul lor înnegrit (foarte interesantă combinația muzicală) îmi era mult mai direct accesibil și plăcubil, dacă pot zice așa. Și da, mi-au plăcut chiar mai mult decât mă așteptam.
Bucureștenii de la Visions Of Madness nu au cel mai ușor digerabil produs. Dirty hardcore punk? Poate, dar am auzit și noise, și grind acolo, un amalgam interesant. Nu neapărat pe strada mea muzicală, dar m-au făcut să mă opresc și să fiu atent la ce se întâmplă. Plăcut/neplăcut este o chestiune de gusturi, dar sigur greu de ignorat.
Finalul a fost livrat de bănățeano-brașovenii de la Ordinul Negru, revelația serii pentru mine. Post-rockul poate aluneca foarte ușor în indulgență și plictiseală, dar ei au fost fix la antipodul acestora. Post black metal spun ei și n-am de ce să îi contrazic. N-am știut când au trecut prin tot setul lor (totalitatea repertoriului din acest moment, cum a spus vocalul S).
Trăgând linie, o seară excelentă, spre deliciul celor prezenți și regretele post-factum ale absenților. Dacă nu au regretat încă e cazul să înceapă și să se prezinte la ediția următoare. Pentru că vor exista și altele, așa am auzit eu. Ei ca ei, eu sigur o să fiu prezent.
O galerie foto a serii este disponibilă aici.
Midnight Burst 