King King, #1 live în 2016

Manhaton Records tinde să devină unul dintre label-urile esențiale de blues. Un label mic, dar mărimea nu contează când ai semnați artiști legendari precum Robin Trower și ai descoperit nume ca Sari Schorr. Sau King King, despre care am mai vorbit aici.

Premiați, aclamați, cu un parcurs consistent, susținut nu doar de inspirație și talent, dar în primul rând de foarte multă muncă, anul trecut a venit rândul albumului live.

Intitulat simplu, Live, conține două CD-uri înregistrate în Glasgow, orașul natal al lui Alan Nimmo, și un DVD înregistrat în Holmfirth, West Yorkshire. Setlisturile sunt aproape identice, dar CD-urile beneficiază de atmosfera turbulentă a galeriei de acasă.

Dacă cele trei albume de studio arătau o trupă sudată, cu un cert dar al scriiturii, o valoare sigură a blues-ului și r’n’b-ului modern, atmosfera de concert relevă pe deplin chimia excepțională a grupului și capturează ceva din magia concertului. Sau mai simplu, dacă în studio sunt foarte buni, live sunt excepționali și de neratat

Secția ritmică este nu doar solidă, ci și extrem de subtilă când actul muzical o cere, basul lui Lindsay Coulson legat intrinsec de tobele lui Bob Fridzema. Clapele lui Wayne Proctor țes o dantelă delicată sau iau o alură de tornadă, în timp ce vocea și chitara lui Alan Nimmo îl fac să merite un loc alături de cei mai buni și mai cunoscuți.

King King nu are nici un membru cu veleități de primadonă, este un efort clar de echipă subsumat cântecului, care aduce aminte de unel dintre cele mai bune momente ale blues rock-ului britanic, de la Free și Bad Company până la accente reminiscente de Wishbone Ash.

Ca și Reaching For The Light cu un an înainte, Live a luat cu asalt vârfurile topurilor (fizice și digitale)de blues – Amazon, iTunes… și a fost aplaudat frenetic de presa de specialitate (cel puțin cea insulară).

Pe bună dreptate aclamați și nu pot decât să sper că cineva îi va aduce și la noi. Până atunci, am început să le verific programul de turneu.