Annihilator, primul single de pe viitorul album
Postat: 11/10/2019 Înscris în: Muzică | Tags: album, annihilator, ballistic sadistic, bucuresti, clip, cluj, concert, i am warfare, lansare, romania, single, videoclip Scrie un comentariuPe 11 octombrie, Annihilator au lansat I Am Warfare, primul single de pe viitorul album.
Ballistic, Sadistic, cel de al 17-lea album de studio al celei mai proeminente trupe thrash canadiene va apărea pe 24 ianuarie 2020, la Silver Lining Music.
Până atunci, Annihilator vor începe pe 12 octombrie un turneu european cu 43 de date, în 18 țări. Pe 19 noiembrie vor ajunge la București, în Quantic, și pe 20 noiembrie la Cluj, în Form Space, avându-i în deschidere pe Archer Nation și Magnetic. Biletele sunt disponibile exclusiv pe iabilet.ro.
În acest moment, Annihilator sunt:
- Jeff Waters (voce/chitară)
- Rich Hinks (bas)
- Aaron Homma (chitară)
- Fabio Alessandrini (tobe)
Annihilator sunt pe:
- Facebook: https://www.facebook.com/annihilatorband/
- Twitter: https://twitter.com/AnnihilatorBand
- Instagram: https://www.instagram.com/annihilatormetal/
- Spotify: https://open.spotify.com/artist/0L8QRAAuWjqvTM8FpQ1gYO?si=OAjidW1gTIOHKZDGBNp7kw
- Web: https://www.annihilatormetal.com/
Adrian Coleașă
Riverside revine pe 12 martie în Quantic cu o ediție specială a turneului WASTELAND – WITH THE SUN TOUR 2020
Postat: 09/10/2019 Înscris în: Știri | Tags: 12 martie, 2020, bucuresti, concert, quantic, riverside Scrie un comentariuDupă concertul excepțional susținut în cea de-a treia ediție a festivalului SoundArt, renumita formație poloneză Riverside revine în 12 martie pe scena clubului Quantic cu un ultim show ce face parte din turneul ‘Wasteland‘ și care va conține un setlist special, un cadou deosebit pentru fanii din România.
Riverside a fost înființată în Varșovia, în 2001, și are până în prezent 7 materiale discografice, majoritatea fiind lansate sub egida prestigioasei case de discuri Inside Out Records. Cel mai recent album al trupei, ‘Wasteland’ a fost lansat în data de 28 septembrie, 2018.
Asemănată deseori cu Pink Floyd sau Dream Theater, Riverside este una din cele mai bine cotate trupe de progressive rock din Europa.
Odată cu lansarea primului material discografic, ‘Out of Myself’ (2003), succesul pe care l-a avut în Polonia a adus formației Riverside un contract cu casa de discuri americana Laser’s Edge, dar și o colaborare cu pictorul Travis Smith (Dewin Townsend, Anathema).
Începând cu cel de-al doilea album de studio al trupei, ‘Voices in My Head‘, material lansat inițial în Polonia (Mystic Production) apoi relansat internațional sub egida InsideOut, Riverside și-a început cariera în adevăratul sens al cuvântului, concertând în întreaga lume și înregistrând vânzări masive, iar ‘Rapid Eye Movement‘ (2007), al treilea album de studio, a adus trupei o colaborare cu Dream Theater pentru segmentul european de turneu al legendarei trupe. ‘Anno Domini High Definition’ (2009), ‘Shrine of New Generation Slaves’ (2013) și ‘Love, Fear and the Time Machine’ (2015) nu au făcut decât să confirme faptul că Riverside este o formație cu o identitate extrem de specială.
În 2016, chitaristul Piotr Grudziski a decedat în urma unui stop cardiac, iar compilatia ‘Eye of the Soundscape‘, a devenit ultimul material înregistrat în formula clasică Riverside.
Cel mai recent album de studio al trupei, ‘Wasteland’, surprinde publicul cu un nou val de emoții puternice și acorduri magice de chitară.
Bilete sunt disponibile în rețeaua www.iabilet.ro la următoarele prețuri:
Presale: 80 Lei
În ziua concertului: 100 Lei
Link bilete: https://www.iabilet.ro/bilete-bucuresti-riverside-quantic-46631/
Riverside:
https://riversideband.pl/en/
www.facebook.com/Riversidepl/
The Rumjacks au transformat Quantic într-un pub irlandez
Postat: 09/10/2019 Înscris în: Live | Tags: 20 septembrie, 2019, bucuresti, concert, cronica, Live, quantic, review, the rumjacks 2 comentariiLa începutul anilor ‘80, Skids și mai ales The Pogues au colorat punkul într-o celticitate care n-a făcut decât să se amplifice până în zilele noastre. Cu mult înainte de musicaluri mainstream precum Riverdance și Lord of the Dance, moștenirea gaelică și identitatea de nezdruncinat chiar și după multe generații într-un exil doar geografic au creat o scenă aparte, extrem de vibrantă, plină de viață și de mândrie.
Pe 20 septembrie, The Rumjacks nu doar că au transformat Quantic-ul într-un pub irlandez, dar l-au și mutat emoțional din București, undeva între Inverness și Cork.

Photo by Anca Coleașă
“Suntem BRUTE și suntem liberi” s-a auzit din nou în deschidere, asigurată de una dintre trupele cu cel mai mare potențial brut din oraș. Aparițiile lor se înmulțesc, inspirația susținută de muncă și tot mai multă experiență riscă să producă rezultate din ce în ce mai interesante. Sunt pe lista “de urmărit”.

Photo by Anca Coleașă
Noua Olandă n-a fost niciodată colonizată de olandezi, nici de misionari pioși, iar continentul austral a produs mereu o specie aparte de muzică, foarte directă și extrem de ancorată în realitatea cotidiană.
The Rumjacks sunt una dintre trupele fanion nu doar ale punkului australian sau ale celtic punkului în general. Ce pun ei pe masă, aparent fără efort, are o masă de impact ce depășește limitele stilistice. Bazându-se pe o moștenire inter-celtică (în principal de sorginte irlandeză și scoțiană) reușesc să transgreseze genul ales. Dacă au cântat deja la unele dintre cele mai mari festivaluri din lume și alături de nume foarte mari este și pentru că în mod natural gravitează spre aceste centre de forță, ei înșiși deja un nume mai mare decât par să realizeze.

Photo by Anca Coleașă
Anul trecut au aniversat primul deceniu de activitate, 10 ani de când Frankie McLaughlin s-a întâlnit cu Johnny McKelvey în Sydney. De atunci au strâns 4 albume, 2 EP-uri și un program de turneu aparent fără pauză. Program care anul acesta i-a plimbat prin toată Europa, inclusiv patru concerte în România, la Cluj, Timișoara, București și Iași.
Unii s-au mirat că publicul s-a înghesuit la ceea ce părea o trupă obscură de la celălalt capăt al lumii. Hmm, An Irish Pub Song (de care nu vor scăpa curând, dacă vor scăpa vreodată) se apropie de 57 de milioane de vizualizări pe YouTube și 10 milioane de streamuri pe Spotify.
Photo by Anca Coleașă
Genurile muzicale bazate pe folclor sunt limitative prin natura lor și riscul de a eșua în generic este chiar mai mare decât în alte contexte. O moștenire bogată poate să fie prea grea de purtat și să creeze obligații morale limitative. Salvarea în cazul The Rumjacks vine nu doar de la iconoclasmul punk, ci și de la propria statură artistică. Îmbrățișându-și complet rădăcinile celtice, se folosesc de această bază solidă și extrem de vie ca să se îndrepte în orice direcție își doresc, uneori chiar ignorând-o complet. Este acea afirmație axiomatică “știu cine sunt, de unde vin și către ce mă îndrept” pe care ne-o dorim cu toții, doar că în acompaniament de fluier și chitare electrice, și în ritm de ska mai des decât s-ar aștepta oricine.
Photo by Adrian Coleașă
Cuvântul de ordine al serii din Quantic a fost energia. Publicul și-a dorit să sărbătorească, să danseze, să cânte și să se bucure până la epuizare și exact asta au primit. Frankie este un frontman carismatic și care știe prea bine să angajeze orice audiență, iar restul trupei funcționează organic, o singură creatură artistică.
Energia veselă care îi animă generează o atmosferă de party sălbatic, care poate uneori să înșele. Veselia poate să aibă și umbre amărui, iar versurile pieselor merită din plin citite ca texte separate, de o poezie autentică și o emoție camuflată, cu profunzimi care nu sunt evidente aprioric.
Photo by Anca Coleașă
Deși setlistul a recoltat din toată discografia de până acum, de la debutul Hung, Drawn & Portered din 2009 până la Saints Preserve Us, de anul trecut, The Rumjacks sunt genul de trupă care merită explorată în integralitatea sa. Un Best Of dă o idee generală, dar au mult mai mult de oferit decât o selecție de concert, oricât de bună ar fi (și este).
Pentru 2020 este anunțat deja turneul european, care sper să nu ne ocolească. Will ye go, lassie, go?
Adrian Coleașă
Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/yyk475ww și la https://tinyurl.com/y2v8fkst.
Kimbra, într-o altă versiune în Quantic
Postat: 06/10/2019 Înscris în: Live | Tags: 2019, 27 septembrie, bucuresti, concert, cronica, kimbra, Live, lucia, quantic, review Scrie un comentariuNoua Zeelandă e la capătul lumii, are peisaje fabuloase, animale ciudate și o scenă muzicală incredibil de diversă, un creuzet în care influențele de blues, jazz, country, rock and roll și hip hop se combină în interpretări originale, cu o identitate bine definită.
Pe 27 septembrie, unul dintre exponenții acestei scene aparte, Kimbra, s-a oprit pentru prima oară în București, în Quantic.

Photo by Anca Coleașă
Seara a fost deschisă de Lucia, în aceeași manieră uzuală de o delicatețe extrem de emotivă. Cel de al doilea album al său, Samsara, a fost lansat anul trecut și prezența ei a fost nu doar extrem de potrivită în context, ci și dovada unei ascensiuni binemeritate.

Photo by Anca Coleașă
Somebody That I Used To Know este unul dintre cele mai bine populare single-uri digitale din toate timpurile, s-a vândut în mai bine de 13 milioane de copii în toată lumea, a câștigat Grammy-ul pentru discul anului în 2013 și rămâne cel mai mare succes comercial atât pentru Gotye, cât și pentru Kimbra, colaboratoarea sa pe acest hit. Doar că în contextul serii, această piesă a fost absolut irelevantă.

Photo by Anca Coleașă
Ce a fost relevant a fost o versiune absolut neașteptată a unei artiste extrem de interesante, o apariție de o originalitate izbitoare, aflată la intersecția unor personaje precum Björk și Jeff Buckley, cu o filiație organică dinspre Nina Simone (Plain Gold Ring nu doar a apărut pe albumul de debut, Vows, din 2011, ci este nelipsit din setlistul live).

Photo by Adrian Coleașă
Într-un aranjament minimalist, însoțită doar de Timon Martin și Spencer Zahn, Kimbra s-a ridicat peste orice așteptare pop. Într-un setting aproape acustic, lipsit de (aproape) orice zorzoane instrumentale, a demonstrat o calitate vocală ce o plasează alături de cele mai mari nume ale momentului, un artist complet care își interpretează propriile compoziții cu pasiune, grație și o prezență scenică fascinantă, reimaginată dincolo de așteptările create până acum de industrie.

Photo by Adrian Coleașă
E un drum lung din Hamilton, Noua Zeelandă, către oriunde, dar Kimbra ne-a arătat tuturor cât de serios intenționează să-l parcurgă. Serios, dar cu multă imaginație, profesionist la cel mai înalt nivel, dar ludic, toți cei prezenți am fost martorii evoluției unui mare artist, o seară de o magie tangibilă.
Adrian Coleașă
Concertul Kimbra a fost prezentat de BestMusic Live..
Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/yxjhv3t2 și la https://tinyurl.com/y6f46dpx.
Mgła, ceață peste București
Postat: 04/10/2019 Înscris în: Live | Tags: 2019, 23 septembrie, bucuresti, concert, cronica, dagorath, Live, martwa aura, mgla, quantic, review Scrie un comentariuLuni, 23 septembrie, Quantic a fost gazda unui eveniment rar, o seară all-black metal și poloneză 100%. De la începutul anilor ‘80, de la seminalii Kat (“călăii” din Katowice, încă în activitate) și până în ziua de azi, scena poloneză a dat dovadă de o fertilitate și diversitate neașteptate aprioric, ca și de o originalitate și forță ce au dus nume ca Batushka și mai ales Behemoth în ligile superioare.

Photo by Anca Coleașă
Dagorath au deschis evenimentul, cu un black metal tradițional, apropiat de clasicii scandinavi. Nu știu dacă numele și l-au luat de la Dagor Dagorath (“Bătălia Bătăliilor”, sfârșitul lumii profețit în Silmarillionul lui Tolkien), dar atmosfera creată este potrivit de rece, macabră și cu o aură de răutate prevestitoare pentru așa ceva.
Nopțile de iarnă din Bydgoszcz, “Micul Berlin” al Poloniei, probabil că sunt lungi și populate cu multe creaturi, iar Dagorath merită urmăriți în continuare, o trupă tânără, în plină evoluție.

Photo by Adrian Coleașă
Seara a continuat cu Martwa Aura, colegii mai mari de label ai Dagorath, amândouă trupele fiind semnate la Under The Sign Of Garazel Productions, dar deja cu aproape un deceniu de activitate.
Deși se descriu ca funeral black metal (aproape evident când te botezi “Aura Morții”), singura similitudine cu (sub)genul sunt pasajele doom, interludii dense și reci într-un context de altfel agresiv, de o răutate aproape ritualică. Nimic plăcut (la modul convențional) și la antipozii oricărei idei de calm, după cât de bine au fost primiți sigur au mai câștigat niște fani.

Photo by Adrian Coleașă
Cracovia este cea de a doua capitală a Poloniei, cea universitară și culturală, iar din acest creuzet muzical apariția unui nume ca Mgła era aproape inevitabilă.

Photo by Anca Coleașă
Conceput inițial ca un proiect de studio și evitând mai bine de un deceniu aparițiile live, prestația lor este de un minimalism de-a dreptul nihilistic. Nu fac paradă de anonimitatea lor precum Ghost sau concetățenii de la Batushka (oricare dintre ele), dar muzica este cea care trebuie să vorbească, nu decorul sau prezența scenică a muzicienilor. Abordarea mizantropică este completată de lipsa de interacțiune cu publicul, o relație unilaterală cu o mulțime redusă la rolul de receptor.
Și atunci muzica rămâne tot ce mai contează. Deși 100% black metal, evoluția lor continuă i-a adus în zone în care încorporează elemente de progresiv sau chiar ajung la tangențe post-black. În lipsa stimulenților vizuali, imaginația este liberă să completeze orice tablouri dorește fiecare.

Photo by Anca Coleașă
Repetitivitatea devine hipnotică, într-o epocă a scuzelor, plină de exerciții în futilitate, cu greață și cu inimile către nimeni. Și poate astea sunt adevăratele măști ale celor de Mgła – un arhetip pe care îl putem completa fiecare.
Adrian Coleașă
Concertul Mgła a fost prezentat de Final Step Productions și Axa Valaha Productions.
Galeriile foto ale serii sunt disponibile la https://tinyurl.com/y3vcvekm și la https://tinyurl.com/y5e936fh.
![]() |
|
Setlist Mgła 1. Exercises in Futility I (Exercises in Futility, 2015) |


