Lecții cu Kirk: Crazy
Postat: 29/01/2017 Înscris în: Lecții de chitară | Tags: chitara, country, crazy, fingerstyle, kirk lorange, lectie, pop Scrie un comentariuCrazy, piesa scrisă de Willie Nelson în 1961, rămâne legată de interpretarea lui Patsy Cline, pentru care a fost un hit major în 1962.
Aranjamentul lui Kirk Lorange este în G, în 12/8.
TAB | Partitură | Fișier GuitarPro
Cine e Chris Stapleton?
Postat: 05/02/2016 Înscris în: Muzică | Tags: bluegrass, chris stapleton, country, southern rock, traveller Scrie un comentariuUnii ar spune un debutant, ținând cont că primul său album, Traveller, a apărut anul trecut.
By CAWylie – Own work, CC BY-SA 4.0
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=45060526
Doar că acest debutant este unul dintre compozitorii de succes din Nashville, unde s-a mutat în 2001, dintr-un orășel din Kentucky.
Ca și compozitor, are în palmares mai bine de 150 de cântece apărute pe albumele unor Adele, Tim McGraw sau Brad Paisley, dintre care șase hituri care au ajuns #1, și a mai scris cu staruri country ca Vince Gill sau Sheryl Crow.
A făcut parte și din trupe, precum The Steel Drivers (bluegrass) sau The Jompson Brothers, dar tot atracția carierei solo a învins.
2015 și Traveller i-au adus trei premii CMA (Country Music Association) – Album Of The Year, Best Male Vocalist Of The Year și New Artist Of The Year și succesul continuă, fiind nominalizat și la patru Grammy-uri – Album Of The Year, Best Country Solo Performance, Best Country Song, Best Country Album, De altfel a și fost invitat să cânte live la ceremonia de decernare, pe 15 februarie. Aaa și se apropie de milionul de unități vândute doar în Statele Unite.
Deci, cine este Chris Stapleton? Un debutant foarte experimentat s-ar zice și un artist despre care mulți au declarat că le-a redat încrederea în viitorul muzicii country.
The White Buffalo, din nou
Postat: 14/09/2015 Înscris în: Muzică | Tags: americana, country, folk, Love And The Death of Damnation, rock, the white buffalo Scrie un comentariuPrin februarie, scriam despre Jake Smith și The White Buffalo. Lunile ce au urmat au adus un album nou-nouț, Love and the Death of Damnation (flerul dramatic l-a avut întotdeauna) și revelația mea de început de an s-a transformat în certitudine.
Dacă albumul anterior, Shadows, Greys, and Evil Ways (2013), era conceptual și desfășura povestea unui veteran din Irak a cărui viață se duce de râpă odată cu sosirea acasă, piesele noi stau singure pe picioarele lor muzicale, reflecții de situații și emoții extrem de personale.
Country-ul modern a fost adesea criticat că și-a uitat tradiția de a spune credibil povești. La fel ca și blues-ul, este un gen muzical de atitudine și autenticitate. “Three chords and the truth” era sintagma ce definea acest peisaj muzical atât de american.
Această critică nu i se aplică lui Jake, cel aclamat deja de unii ca salvatorul unei tradiții de outlaw country ce părea să dispară odată cu Johnny Cash sau Waylon Jennings. Salvator au ba, Jake spune povești care ne ating pe toți, iar noul album este recomandat tuturor, indiferent de gusturile muzicale. Pentru că este atât de solid, de la cap la coadă, încât nu poate decât să placă oricui îl ascultă.
Midnight Burst 