The White Buffalo
Postat: 17/02/2015 Înscris în: Muzică | Tags: americana, country, folk, pop rock, the white buffalo Un comentariuCâteodată, apare din neant un artist care ți-e complet necunoscut și a cărui muzică te ia pe sus și nu te mai lasă să atingi pământul.
Cam așa mi s-a întîmplat în seara asta cu The White Buffalo.
Născut în Oregon și crescut în California, Jake Smith asculta punk și nu a pus mâna pe o chitară până la 19 ani. The White Buffalo a fost numele viitorului proiect, tras dintr-o pălărie cu sugestii ale prietenilor din anii de colegiu.
2002 a adus albumul de debut, Hogtied Like a Rodeo, re-înregistrat apoi în 2008. Urmat trei ani mai târziu de The White Buffalo EP, și-a găsit locul într-un program de concerte ce a străbătut Statele Unite, Japonia și Australia.
Când surferul profesionist Chris Malloy i-a ascultat muzica, a inclus imediat Wrong pe coloana sonoră a filmului său Shelter. Ceea ce s-a întâmplat mai târziu și pe coloanele sonore ale Sons Of Anarchy și Californication.
EP-ul din 2010, Prepare For Black & Blue, l-a adus în atenția casei de discuri Unison Music, care l-a semnat imediat.
Prima apariție la Unison a fost EP-ul The Lost And Found, în 2011, urmat de publicarea albumelor Once Upon A time In The West (2012), Shadows, Greys & Evil Ways (2013) și Hogtied Revisited, anul trecut.
Descris ca un continuator al povestitorilor de calibrul lui Waylon Jennings, fără a contrazice această opinie, mi se pare mai degrabă un amestec de Eddie Vedder și David Gray, cu o capacitate excepțională de a atinge puncte sensibile și a stârni emoții, ceea ce până la urmă este atributul tuturor marilor artiști.
Până la urmă, catalogările contează prea puțin, eu mă duc să mai ascult o dată epilogul Sounds Of Anarchy, Come Join The Murder, piesă pe care l-a avut colaborator pe Kurt Sutter, creatorul seriei.
Jim Campilongo & câștigați chestii!!!
Postat: 03/07/2014 Înscris în: Concursuri, Muzică | Tags: blues, concurs, country, jazz, jim campilongo, rock, Telecaster Scrie un comentariuJim Campilongo este genul de chitarist ascultat mai ales de alți chitariști. El însuși un mare fan al regretatului Roy Buchanan, este aclamat ca un maestru al Telecaster-ului. Moștenitor spiritual nedeclarat al lui Buchanan, și-a dezvoltat un stil propriu, o voce aparte, care se bazează atât pe tehnică, cât și adâncime emoțională, în care se amestecă blues, jazz, country și rock.
Compozitor de muzică instrumentală, autor de materiale didactice și redactor la Guitar Player Magazine, Campilongo este o celebritate în lumea muzicienilor și a pasionaților de chitare. Prea puțin în lumina reflectoarelor, cu excepția dăților când se alătură vreunui star, precum Norah Jones, de exemplu.
TrueFire, platformă online de cursuri muzicale, scoate la concurs o chitară Fender Telecaster semnată de mâna lui Jim pentru a promova noile cursuri online prezentate de el, “Sonic Tele”. Valoarea declarată a premiului este de $2,000, deci click pe poza de mai jos pentru pagina concursului, like, share și ce mai cer oamenii ca să vă înscrieți în concurs. Baftă!
Subapreciat: Michael Lee Firkins
Postat: 16/01/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, country, michael lee firkins, rock, southern, yep Scrie un comentariuÎn 1990, albumul de debut al lui Michael Lee făcea nu valuri, ci o furtună adevărată în comunitatea chitariștilor. Semnat de o casă de discuri orientată mai mult către genurile hard & heavy, omul era o specie aparte; o enciclopedie de country, blues și rock, printre shredderi neoclasici precum Marty Friedman, Jason Becker, Paul Gilbert, Steve Howe, Tony MacAlpine, Vinnie Moore, Ritchie Kotzen…
Născut și crescut în Omaha, Nebraska, și-a creat un stil extrem de personal, un amestec de bluegrass, country, metal, blues, chiar jazz. Fără a pica în snobisme fusion, Michael Lee și-a văzut de o carieră liniștită. Nu a ajuns un rock star, dar se bucură de respectul necondiționat al colegilor de breaslă. Necunoscut publicului larg, a fost descris ca unul dintre cei mai inovatori chitariști apăruți în ultimii 20 de ani, o personalitate muzicală unică, la același nivel cu Jeff Beck, Albert Lee sau Danny Gatton.
Noul album, “Yep”, a fost înregistrat în Nashville, cu o echipă de vis, muzicieni trecuți prin trupe precum Gov’t Mule sau Allman Brothers Band. Se ascultă cap-coadă (mare lucru în ziua de azi). și, pentru mine, este unul dintre acelea care devin clasice instantaneu. Southern/blues/country rock de cel mai înalt nivel, îmi evocă instantaneu nume ca Steve Ray, Beck sau Knopfler, fără a-i copia vreun moment. Original, atât de tehnic încât uiți de tehnică, mai are și voce, chiar scrie cântece adevărate și memorabile . Ce mai poate cere orice fan al genului? De ascultat imediat. Acum. Nu l-ați ascultat încă?
Midnight Burst 