Micul scoțian cântă

Postat: 28/10/2013 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , | Scrie un comentariu

Îl cheamă Brendan MacFarlane și s-a născut pe 25 noiembrie 1997; în Perthshire, Scoția, unde locuiește și astăzi, alături de familia sa.

O senzație a internetului, cu milioane de hituri pe YouTube, în 2008, scotea clipul pentru “Money Won’t”, prima sa piesă originală.

Anii au trecut, copilul a mai crescut, vocea i s-a mai schimbat și nu în rău. Cântă și compune împreună cu tatăl său, George, și cu unchiul Bizzy.

Primul album, cu material original, se numește “The Road” și este disponinil pe site-ul său.

John 5, al VI-lea

Postat: 09/05/2012 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Adică al șaselea album solo, “God Told Me To”. Apărut ieri, 8,  în Statele Unite și programat pentru mâine, pentru Europa. Sau așa ceva.

John Lowery (pe numele din buletin) este un paradox pentru mine. Nimeni nu-i contestă abilitățile tehnice excepționale, dar nu mai știu un alt caz atât de divers stilistic și în același timp atât de consistent și unitar.

Da, este cunoscut mai ales ca și chitarist de metal (cu Marilyn Manson, acum cu Rob Zombie). Da, și-a inventat propriul gen muzical, country-metal. Dar, în același timp, este și compozitor în echipa Chrysalis Records și a lucrat cu oameni precum Avril Lavigne, Lynyrd Skynyrd, k.d. lang, Paul Stanley, Meat Loaf, Scorpions și câți alții încă. Este un individ care s-a urcat pe scenă cu Les Paul purtând încă machiajul de la concertul Marilyn Manson, cu un Telecaster (oh, ce insultă). Și l-a făcut pe răposatul să se oprească din cântare doar ca să-l poată asculta mai bine…

“God Told Me To” a fost aclamat deja ca cel mai bun album solo al său de până acum. Cu siguranță e cel mai divers. Probabil și cel mai accesibil. Continuă să decapiteze electrico-industrial, dar apar momente absolut neașteptate. De la coverul instrumental al “Beat It”, trecând prin flamenco (“Noche Acosador”), blues acustic (“Asland Bump”), sau pur și simplu chitară acustică (“The Castle”, “The Lie You Live”). De la shredding-ul din deschidere, “Welcome To Violence”, până la momentul atmosferic de închidere al albumului, “Creepy Crawler”. O feerie!

“Welcome To Violence” nu e primul single de pe album, ci al doilea (primul a fost “Beat It”). Dar e primul clip. Mai multe piese în pagina de Facebook a blogului. Acum ma scuzați, trebuie să pun albumul pe repeat și să mă înscriu în fan clubul oficial. God told me to.

Allman Brothers: Călărețul de la miezul nopții

Postat: 05/04/2011 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , , , | Scrie un comentariu

Evident, “Midnight Rider”. Am mai pomenit pe aici de cântecul ăsta. Și pomenesc din nou, pentru că merită (fără să parafrazez reclama).

A apărut în 1970 pe cel de al doilea album, “Idlewild South”, și Allman Brothers nu l-au scos niciodată pe single. Ceea ce nu l-a împiedicat să se claseze de zor prin topuri; ba cântat de Joe Cocker (1972), ba de Gregg Allman solo (1973), ba de Paul Davidson (1976, reggae, culmea), ba de Willie Nelson (1980). Și muuulți alții.

Chintesență a temelor folk, country și blues de disperare, determinare și om hăituit, este deja parte a repertoriului american modern standard. Și nu numai când vine vorba despre cowboy și toate clișeele Vestului Sălbatic.

E cântat de 40 de ani încoace și nu dă vreun semn că i-ar scădea popularitatea. Din contră, ultima oară când am verificat, am gasit versiuni ba de la Bon Jovi, ba de la Patti Smith, Kenny Wayne Shepherd,  Bad Manners, Buckcherry… mă rog, lista chiar e impresionantă.

Cu toate că versiunea mea preferată nu am auzit s-o fi înregistrat cineva, măcar cu telefonul. Și era a unei trupe românești, pe atunci numită Blues Café (Bogy, Okilă, Caminschi, Gelu, Deacă, Clopo).

intrări mai noi →