Dot Legacy & SuperSoul la Quantic
Postat: 11/11/2017 Înscris în: Live | Tags: 5 octombrie, cronica, cronica concert, dot legacy, heavy, heavy blues, Live, psych stoner, quantic, review, rock, rock'n'roll, stoner, supersoul Scrie un comentariuPe 5 octombrie, 7inc a recidivat în Quantic cu o seară specială, ce i-a adus pe aceeași scenă pe francezii de la Dot Legacy și pe grecii de la SuperSoul.
Photo by Adrian Coleașă
SuperSoul vin din Atena și se descriu pur și simplu ca un trio de rock’n’roll. Nu chiar așa, nu au vreo tangență cu rockabilly sau alte forme clasice la care ne-ar duce gândul la această etichetă, dar un rock direct, stoner într-o accepțiune heavy blues a termenului. Au făcut introducerea cu modestie și eleganță, un reprezentant al unei scene stoner grecești mature și în ascensiune.
Photo by Anca Coleașă
Parizienii de la Dot Legacy au fost la a doua vizită la noi. Despre prima, în turneu cu House Of Broken Promises și Valley Of The Sun, am scris atunci aici. Între timp au crescut într-o zi cât alții în multe și pe merit. Două albume în palmares, cel eponim de debut (2014) și To The Others (2014), ca și un EP nou-nouț, Stereo.
Au mai crescut, s-au mai maturizat, de data asta totuși nu s-au mai urcat și pe tavan. Lăsând gluma la o parte, au în continuare unul dintre cele mai dinamice show-uri pe care le-am văzut. Cei doi parteneri de infracțiuni muzicale, Damien (bas, voce) și Arnaud (chitară), țopăie ca iepurașii Duracell pe toată scena și nu numai, fără ca asta să-i facă să rateze vreo notă din asaltul continuu asupra audienței.
Photo by Anca Coleașă
Un setlist complex, o ofertă generoasă, dinamică, dar sofisticată și originală, evenimentul a oferit celor suficient de inspirați să participe șansa de a vedea în acțiune o trupă pe care riscăm să o mai întâlnim doar în festivaluri și săli mult mai mari.
Galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.
Adrian Coleașă
Folk Metal Fest IV, ziua a doua
Postat: 11/11/2017 Înscris în: Live | Tags: 30 septembrie 2017, a doua zi, an theos, concert, cronica, cronica concert, cruachan, eternal fire, folk & metal fest IV, folk metal, grai, Live, quantic, recursive delusion, review, rock, satanakozel, ziua a doua Scrie un comentariuSâmbătă, 30 septembrie s-a derulat actul al doilea al festivalului.
Photo by Adrian Coleașă
Recursive Delusion, din București, au deschis ziua. Au un clip publicat, Final Resistance, o prezență destul de timidă pe scenă și încă mult de muncă, dar semne bune sunt.
Photo by Anca Coleașă
Au urmat Eternal Fire, tot din București, la un alt nivel de maturitate. Melodic black metal, un EP la activ, Beyond Frozen Dreams, și patru ani de existență deja.
Photo by Anca Coleașă
SatanaKozel (СатанаКозёл) au fost prima trupă “rusească” din a doua zi. Karelia ține de o altă geografie emoțională și similitudinile muzicale țin mai mult de scena finlandeză. Numele este satanic doar în formă (Capra Satanei), nu și în fondul care se inspiră masiv din tradițiile și folclorul local. Cântă de mai bine de 14 ani, au trei albume și multă originalitate.
Photo by Anca Coleașă
A doua trupă din spațiul rusesc a serii au fost Grai (Грай). Naberejnie Celnîi este un oraș din Tatarstan, cunoscut pentru camioanele Kamaz, dar și pentru Alkonost, trupă de power/doom/folk metal înființată în 1995. Și acum pentru Grai, din ce în ce mai în vogă, cu un farmec ce prinde, o nouă senzație a scenei folk metal europene. Mai soft și mai dreamy, cu polifonii vocale foarte catchy, dar la fel de slavici ca și Arkona, își continuă un parcurs început deja în 2005 (mai întâi ca Raven Blood, apoi Vorog, stabilindu-se la numele actual în 2007). Pe 1 decembrie vor scoate Ashes (пепел), cel de al patrulea album de studio, al doilea pentru Noizgate Records.
Photo by Anca Coleașă
An Theos și-au lansat cel de al doilea album, Spre cer, și seara a fost pe bună dreptate sărbătoarea lor. Acest concert a fost și prima dată din turneul de promovare ce se va termina pe 18 noiembrie și a trecut prin toată țara (plus Budapesta). Lumea vine la concert în primul rând pentru show și An Theos știe să îl facă. S-a dansat, s-au făcut hore, figurile radioase arătau foarte clar cât de bine se simte publicul. O lansare mai mult decât reușită și o trupă care își poate prezenta propria viziune a genului cu mândrie oriunde.
Photo by Anca Coleașă
Cruachan au încheiat festivalul, proverbiala cireașă de pe un tort deja fastuos, de fapt o cireașă aproape cât tot tortul. Fac parte din acea elită extrem de rarefiată de creatori de genuri muzicale, împărțind paternitatea folk metalului cu Skyclad. Mergând pe drumul deja deschis de alți irlandezi, Horslips, în anii ‘70, au avut o istorie foarte tumultuoasă în timpul căreia fondatorul Keith Fay a ajuns inclusiv să cânte ca musafir cu trupa creată de el în 1991.
Au adus spiritul celtic pe scenă cu tot ce are mai reprezentativ, de la umor la bucuria de a cânta, într-un set ce a acoperit întreaga lor carieră. Finalul epic (și termenul se potrivește foarte bine) a fost Ride On, piesa lui Jimmy McCarthy pe care au înregistrat-o cu Shane MacGowan (Pogues) pentru Folk-Lore (2002).
Photo by Anca Coleașă
Ride On a reunit pe scenă Cruachan și An Theos, într-un final extrem de potrivit pentru unul dintre mai reușite festivaluri ale anului. Acum nu avem ce face decât să așteptăm următoarea ediție, a cincea. Nu sper că va fi la fel de bună, sunt aproape sigur.
Iar galeriile foto ale serii sunt disponibile pe paginile fotografilor, aici și aici.
Adrian Coleașă
Folk & Metal Fest IV, prima zi
Postat: 03/11/2017 Înscris în: Live | Tags: 29 septembrie 2017, arkona, blodiga skald, concert, cronica, cronica concert, folk & metal fest IV, folk metal, ka gaia an, Live, metal, open access, prima zi, quantic, review, rock, welicoruss Un comentariuRusidava Music ne-a adus și anul acesta Folk & Metal Fest, ajuns la a patra ediție. Gazdă ospitalieră a fost Quantic, pe 29 și 30 septembrie, pentru unul dintre cele mai reușite festivaluri ale anului, o prezență salutară în peisajul local, reprezentativ pentru un gen muzical extrem de divers ce a explodat la turnura mileniului.
Photo by Anca Coleașă
Ka Gaia An au fost în postura ingrată de a deschide festivalul în fața unui public ce de-abia începea să se adune. În formula actuală se suprapun periculos de mult cu An Theos, temele abordate sunt apropiate, două fațete ale aceleiași monezi, poate cu o nunață mai heavy. Pe de altă parte, am perceput slotul ca un gest de politețe pentru ceilalți invitați și parte a unui design de eveniment foarte bine gândit, care s-a rotunjit frumos.
Photo by Adrian Coleașă
Open Access vin din Cracovia și se auto-etichetează ca power folk metal polonez. Formată în 2013, trupa are în palmares un EP (Over The Mountain Peak, 2015) și un album (Toward The Wilderness, 2016). Nu e greu de bănuit că temele lirice țin de natura și atmosfera e veselă, chiar dacă prezența vocalistei Malwina Szałęga (apărută în componență anul trecut, înainte de album) nu pare neapărat cea mai potrivită în context.
Photo by Anca Coleașă
Și pentru că unul dintre subgenurile scenei metal este reprezentat de fantasy, Blodiga Skald au urmat, cu ceea ce ei numesc orc metal. Pentru că da, sunt orci, au nume de orci și albumul de debut Ruhn a apărut anul acesta. Trupa din Roma, în frunte cu vocalul Anton Caleniuc… ăăă pardon, orcul Axuruk, tropăie peste scenă și sală într-un acces de veselie contagioasă cu nuanțe autoironice. Și cum să nu fii când vii cu un cover de Isla Bonita aproape irecognoscibil? Un Finntroll mai nostim și foarte lejer, de urmărit.
Photo by Anca Coleașă
Welicoruss vin din Novosibirsk, chiar dacă și-au mutat cartierul general în Praga din 2013. Parafrazând, poți să scoți omul din Siberia, dar Siberia din om niciodată, așa cum este cazul lui Alexei Boganov, personajul imens (la propriu și la figurat) din spatele acestui concept pagan. Au promis un show de excepție și a fost impresionant într-adevăr. Puterile străvechi ce modelează universul, misterele întunecate ale Nordului lipsit de soare, toate sunt surse ale unui sunet intens și mistic ce creează un mariaj surprinzător al metalului contemporan cu mitologia unui trecut cu multe nuanțe de negură.
Photo by Adrian Coleașă
Arkona nu mai au nevoie de vreo prezentare. Cea mai mare parte a publicului a venit pentru ei și au fost în formă. Mult mai bine decât ultima oară când îi văzusem, cu tonus și o pofta de cântat contagioasă.
Singurul membru fondator rămas după 15 ani de activitate, Mașa n-a fost nici pe departe diafana din clipuri, ci a condus trupa cu o mână de fier, mereu în avangarda bătăliei ce a trecut în revistă piese din toată istoria lor muzicală. Khram va fi cel de al optulea album de studio și va apărea la începutul anului viitor, o bună ocazie ca să ne viziteze din nou, spre deliciul fanilor.
Photo by Anca Coleașă
Cam așa s-a derulat prima zi a festivalului. Și a fost foarte bine. Vorba Mașei, “thank you my friends, you’re great”.
Galeriile foto ale serii sunt disponibile pe paginile fotografilor, aici și aici.
Adrian Coleașă
Adrian Naidin a adus Măiastra la Teatrul Național
Postat: 23/10/2017 Înscris în: Live | Tags: 16 octombrie, 2017, adrian naidin, bucuresti, concert, cronica, cronica concert, jazz, Live, maiastra, maria tanase, pan la rai, review, teatrul national, tnb Scrie un comentariuLuni, 16 octombrie, în sala Studio a Teatrului Național, Adrian Naidin a prezentat spectacolul Pân’ la rai, într-o ediție specială.
Photo by Adrian Coleașă
Acompaniat de pianistul Sorin Zlat, contrabasistul Eugen Amarandei și percuționistul Gabriel Bălașa, trei dintre numele mari ale jazzului românesc (și nu numai), Adrian Naidin a explorat teme folclorice străvechi într-o cheie jazz în fața unei săli arhipline ce a rezonat pe deplin cu un show ce a trecut pe nerăsuflate.
Intim este termenul care mi se pare că descrie cel mai bine atmosfera serii. Etnic și avangardă s-au amestestecat într-o mixtură rafinată, cadru în care Naidin a spus povești, a recitat sau pur și simplu a pictat cu sunete.
Inspirându-se dintr-un filon străvechi, cu reverențe grațioase și foarte mult respect la adresa unor înaintași monumentali precum Maria Tănase sau Nichita Stănescu, Adrian Naidin a invocat și evocat un spirit ancestral, profund românesc, învelit în straie contemporane, de la armonii clasice până la momente swing și jump blues.
De la Mărioară de la Gorj și Ciuleandra, până la Cântă cucu-n Bucovina de final cu sala în picioare, energia serii a fost extrem de subtilă, sofisticată și delicată, mereu captivantă, rotunjind o experiență cu totul specială.
Ca de obicei, cei ce n-au fost prezenți au avut de pierdut. Ca și cei care au venit la spectacol chiar și cu o oră întârziere. Dar manierele sunt un lucru greu, care doare, mai ales când lipsesc cu desăvârșire.
Photo by Anca Coleașă
Galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici, respectiv pe paginile fotografilor, aici și aici.
Adrian Coleașă
Vama: lansarea “Better” și intrarea în normalitate
Postat: 19/10/2017 Înscris în: Live | Tags: alternative rock, better, concert, cronica, cronica concert, lansare, Live, pop rock, review, sala polivalenta, soft rock, vama Scrie un comentariuȘi a fost și lansarea oficială, și ne-am văzut joi, 12 octombrie, într-o Polivalentă care arăta totuși ceva mai bine decât îmi aminteam. N-o mai vizitasem din decembrie 2010, de la Steve Vai & Evolution Tempo Orchestra și nu a fost vreodată unul dintre locurile mele preferate, poate de acum încolo.
Photo by Anca Coleașă
S-a vorbit deja mult despre această lansare, anunțată ca un eveniment multimedia și o experiență totală. Am auzit discuții despre prețul biletelor, cârcoteli despre pachetul meet&greet, despre merch, despre una sau alta.
Sub impresia unor concerte recente în “lumea bună”, printre care un Paul Weller în Viena n-am fost surprins decât de impresia aproape ireală de normalitate.
Da, e clar că s-a muncit mult la show. Show, pentru că nu vine nimeni doar ca să asculte muzică, spectatorii vin să fie transpuși într-o experiență totală de audio-vizuală, să simtă acea vibrație live ce nu poate fi înlocuită de nici o înregistrare, de posibilitatea unei experiențe comune a unei adunări cu un numitor comun, o experiență ce transcede muzicalul.
Cum am spus, frapantă mi s-a părut senzația de normalitate. Lucrurile erau așa cum trebuiau să fie, show-ul la înălțimea unei trupe cu o cotă precum Vama, standul de merch la locul lui, cu tot ce trebuia.
Nu, biletele nu au fost scumpe. Au fost chiar ieftine. Des abuzați de cântările gratis de diverse zile (ale urbei, ale județului, ale noii instalări de Windows la primărie) se strâmbă din nas când se cer bani pe bilete (chiar și în cluburile unde biletele au prețuri cvasi-simbolice). Vestea proastă e că aceste prețuri sunt cele care asigură prezența unor nume pe care ni le dorim. Și nu le avem pentru că deh, producția costă și biletele ar trebui măcar să acopere costurile.
Photo by Anca Coleașă
Cronica albumului am făcut-o deja, aici, deci nu voi comenta piesele noi, susținute pe scenă inclusiv de duetul Chirilă – Larisa, concurentă la Vocea României în 2014 și o altă artistă a Agenției de Vise.
Setul a fost mult mai coerent/consistent decât am avut senzația ascultând albumul care poartă foarte clar amprenta producătorului James Lewis. În afară de dihotomia textelor în două limbi diferite, muzica păstrează o direcție mai clară decât mi se păruse inițial.
Evident că majoritatea spectatorilor au percutat serios mai mult la piesele deja cunoscute și nu e nimic anormal în asta. Orice album nou necesită un timp de acomodare, familiarul rezonează mult mai tare.
Live, Vama este o trupă adevărată, mai mare decât suma capacităților sale individuale. Capacități care au fost demonstrate încă și încă o dată pe parcursul serii, până la momentul de improvizație colectivă de pe Perfect fără tine într-o variantă surprinzătoare pentru mine, la modul cel mai plăcut.
Photo by Adrian Coleașă
Două ore de muzică, o mare de fani încântați și nu pot decât să mă repet, o impresie de normalitate pe care sper s-o regăsesc tot mai des, la toate nivelurile.
Testul adevărat de-abia urmează, odată cu mini-turneul de la sfârșitul lunii în cea mai dificilă și mofturoasă piață europeană, cea britanică. Succes!
SETLIST:
Summer Love
Cure K
Start A Fight
Into The Light
18 ani
Ghosts At War
A Better Man For You
Fata în boxeri și în tricoul alb
London Feeling
Memories Now
Ultimul om
Perfect fără tine
Burning Man
Vara asta
Bis:
Fingers And Sin
Victoria ta
Nu am chef azi
Galeriile foto sunt disponibile aici și aici, respectiv pe paginile fotografilor, aici și aici.
Adrian Coleașă
Midnight Burst 