Folk & Metal Fest IV, prima zi

Rusidava Music ne-a adus și anul acesta Folk & Metal Fest, ajuns la a patra ediție. Gazdă ospitalieră a fost Quantic, pe 29 și 30 septembrie, pentru unul dintre cele mai reușite festivaluri ale anului, o prezență salutară în peisajul local, reprezentativ pentru un gen muzical extrem de divers ce a explodat la turnura mileniului.

Ka Gaia An - photo by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

Ka Gaia An au fost în postura ingrată de a deschide festivalul în fața unui public ce de-abia începea să se adune. În formula actuală se suprapun periculos de mult cu An Theos, temele abordate sunt apropiate, două fațete ale aceleiași monezi, poate cu o nunață mai heavy. Pe de altă parte, am perceput slotul ca un gest de politețe pentru ceilalți invitați și parte a unui design de eveniment foarte bine gândit, care s-a rotunjit frumos.

Open Access - photo by Adrian Coleașă, 2017

Photo by Adrian Coleașă

Open Access vin din Cracovia și se auto-etichetează ca power folk metal polonez. Formată în 2013, trupa are în palmares un EP (Over The Mountain Peak, 2015) și un album (Toward The Wilderness, 2016). Nu e greu de bănuit că temele lirice țin de natura și atmosfera e veselă, chiar dacă prezența vocalistei Malwina Szałęga (apărută în componență anul trecut, înainte de album) nu pare neapărat cea mai potrivită în context.

Blodiga Skald - photo by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

Și pentru că unul dintre subgenurile scenei metal este reprezentat de fantasy, Blodiga Skald au urmat, cu ceea ce ei numesc orc metal. Pentru că da, sunt orci, au nume de orci și albumul de debut Ruhn a apărut anul acesta. Trupa din Roma, în frunte cu vocalul Anton Caleniuc… ăăă pardon, orcul Axuruk, tropăie peste scenă și sală într-un acces de veselie contagioasă cu nuanțe autoironice. Și cum să nu fii când vii cu un cover de Isla Bonita aproape irecognoscibil? Un Finntroll mai nostim și foarte lejer, de urmărit.

Welicoruss - photo by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

Welicoruss vin din Novosibirsk, chiar dacă și-au mutat cartierul general în Praga din 2013. Parafrazând, poți să scoți omul din Siberia, dar Siberia din om niciodată, așa cum este cazul lui Alexei Boganov, personajul imens (la propriu și la figurat) din spatele acestui concept pagan. Au promis un show de excepție și a fost impresionant într-adevăr. Puterile străvechi ce modelează universul, misterele întunecate ale Nordului lipsit de soare, toate sunt surse ale unui sunet intens și mistic ce creează un mariaj surprinzător al metalului contemporan cu mitologia unui trecut cu multe nuanțe de negură.

Arkona - photo by Adrian Coleașă, 2017

Photo by Adrian Coleașă

Arkona nu mai au nevoie de vreo prezentare. Cea mai mare parte a publicului a venit pentru ei și au fost în formă. Mult mai bine decât ultima oară când îi văzusem, cu tonus și o pofta de cântat contagioasă.

Singurul membru fondator rămas după 15 ani de activitate, Mașa n-a fost nici pe departe diafana din clipuri, ci a condus trupa cu o mână de fier, mereu în avangarda bătăliei ce a trecut în revistă piese din toată istoria lor muzicală. Khram va fi cel de al optulea album de studio și va apărea la începutul anului viitor, o bună ocazie ca să ne viziteze din nou, spre deliciul fanilor.

Arkona - photo by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

Cam așa s-a derulat prima zi a festivalului. Și a fost foarte bine. Vorba Mașei, “thank you my friends, you’re great”.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile pe paginile fotografilor, aici și aici.

Adrian Coleașă


Am fost la Sado Sathanas în Hybrid

Se întâmplă mereu lucruri în oraș, interesante și bune, chiar dacă multe dintre ele trec pe sub radarul majorității. Din această categorie a fost și cântarea Sado Sathanas din Hybrid, din 24 septembrie.

Sado Sathanas - by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

Trupă din Dresda, landul Saxonia, plasat de istoria modernă în fosta RDG, s-a format în 1996 fără o direcție clară la început. S-au stabilit rapid la un black metal tipic pentru începutul anilor ‘90 și acolo au rămas.

Nu e nimic rău în asta și de-a lungul timpului au fost comparați cu un Dimmu Borgir de la începuturi, Helheim, Immortal sau Blut Aus Nord. Albumele au venit târziu, de-abia în 2010 (Opus Diaboli) și 2014 (Nomos Hamartia), primite în general bine de public și de critici.

Pentru cei care ar fi tentați să despice firul și să caute semnificații de tot felul, orice fel de conotații altele decât cele oculte lipsesc cu desăvârșire. Politicul și socialul sunt rebutate, Nietzsche, Crowley, Dante sau Milton sunt îmbrățișați. Chiar și numele trupei este aproape un șablon – sadism și satană, ce poate fi mai black metal de atât?

Sado Sathanas - by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

În România nu sunt o prezență nouă, din contra, mai ales în ultimii ani când și-au promovat cele două albume, așa că întâlnirea intimă din Hybrid nu a fost o surpriză, doar o plăcere.

Singura surpriză a fost prezența lui Taly de la Gothic, o surpriză plăcută de altfel, perfect integrat în trupă, repertoriu și personaj.

Altfel, un set solid și o seară excelentă. Sado Sathanas nu sunt interesați de inovații, dar fac foarte bine ceea ce le place și varianta lor de black rămâne atât de old school încât e aproape nostalgică. Dar e atât de bine!

Galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.

Adrian Coleașă


Adrian Naidin a adus Măiastra la Teatrul Național

Luni, 16 octombrie, în sala Studio a Teatrului Național, Adrian Naidin a prezentat spectacolul Pân’ la rai, într-o ediție specială.

Adrian Naidin @TNB - by Adrian Coleașă, 2017

Photo by Adrian Coleașă

Acompaniat de pianistul Sorin Zlat, contrabasistul Eugen Amarandei și percuționistul Gabriel Bălașa, trei dintre numele mari ale jazzului românesc (și nu numai), Adrian Naidin a explorat teme folclorice străvechi într-o cheie jazz în fața unei săli arhipline ce a rezonat pe deplin cu un show ce a trecut pe nerăsuflate.

Intim este termenul care mi se pare că descrie cel mai bine atmosfera serii. Etnic și avangardă s-au amestestecat într-o mixtură rafinată, cadru în care Naidin a spus povești, a recitat sau pur și simplu a pictat cu sunete.

Inspirându-se dintr-un filon străvechi, cu reverențe grațioase și foarte mult respect la adresa unor înaintași monumentali precum Maria Tănase sau Nichita Stănescu, Adrian Naidin a invocat și evocat un spirit ancestral, profund românesc, învelit în straie contemporane, de la armonii clasice până la momente swing și jump blues.

De la Mărioară de la Gorj și Ciuleandra, până la Cântă cucu-n Bucovina de final cu sala în picioare, energia serii a fost extrem de subtilă, sofisticată și delicată, mereu captivantă, rotunjind o experiență cu totul specială.

Ca de obicei, cei ce n-au fost prezenți au avut de pierdut. Ca și cei care au venit la spectacol chiar și cu o oră întârziere. Dar manierele sunt un lucru greu, care doare, mai ales când lipsesc cu desăvârșire.

Adrian Naidin @TNB - by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

Galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici, respectiv pe paginile fotografilor, aici și aici.

Adrian Coleașă


Vama: lansarea “Better” și intrarea în normalitate

Și a fost și lansarea oficială, și ne-am văzut joi, 12 octombrie, într-o Polivalentă care arăta totuși ceva mai bine decât îmi aminteam. N-o mai vizitasem din decembrie 2010, de la Steve Vai & Evolution Tempo Orchestra și nu a fost vreodată unul dintre locurile mele preferate, poate de acum încolo.

Vama, lansare "Better" - by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

S-a vorbit deja mult despre această lansare, anunțată ca un eveniment multimedia și o experiență totală. Am auzit discuții despre prețul biletelor, cârcoteli despre pachetul meet&greet, despre merch, despre una sau alta.

Sub impresia unor concerte recente în “lumea bună”, printre care un Paul Weller în Viena n-am fost surprins decât de impresia aproape ireală de normalitate.

Da, e clar că s-a muncit mult la show. Show, pentru că nu vine nimeni doar ca să asculte muzică, spectatorii vin să fie transpuși într-o experiență totală de audio-vizuală, să simtă acea vibrație live ce nu poate fi înlocuită de nici o înregistrare, de posibilitatea unei experiențe comune a unei adunări cu un numitor comun, o experiență ce transcede muzicalul.

Cum am spus, frapantă mi s-a părut senzația de normalitate. Lucrurile erau așa cum trebuiau să fie, show-ul la înălțimea unei trupe cu o cotă precum Vama, standul de merch la locul lui, cu tot ce trebuia.

Nu, biletele nu au fost scumpe. Au fost chiar ieftine. Des abuzați de cântările gratis de diverse zile (ale urbei, ale județului, ale noii instalări de Windows la primărie) se strâmbă din nas când se cer bani pe bilete (chiar și în cluburile unde biletele au prețuri cvasi-simbolice). Vestea proastă e că aceste prețuri sunt cele care asigură prezența unor nume pe care ni le dorim. Și nu le avem pentru că deh, producția costă și biletele ar trebui măcar să acopere costurile.

Vama, lansare "Better" - by Anca Coleașă, 2017

Photo by Anca Coleașă

Cronica albumului am făcut-o deja, aici, deci nu voi comenta piesele noi, susținute pe scenă inclusiv de duetul Chirilă – Larisa, concurentă la Vocea României în 2014 și o altă artistă a Agenției de Vise.

Setul a fost mult mai coerent/consistent decât am avut senzația ascultând albumul care poartă foarte clar amprenta producătorului James Lewis. În afară de dihotomia textelor în două limbi diferite, muzica păstrează o direcție mai clară decât mi se păruse inițial.

Evident că majoritatea spectatorilor au percutat serios mai mult la piesele deja cunoscute și nu e nimic anormal în asta. Orice album nou necesită un timp de acomodare, familiarul rezonează mult mai tare.

Live, Vama este o trupă adevărată, mai mare decât suma capacităților sale individuale. Capacități care au fost demonstrate încă și încă o dată pe parcursul serii, până la momentul de improvizație colectivă de pe Perfect fără tine într-o variantă surprinzătoare pentru mine, la modul cel mai plăcut.

Vama, lansare "Better" - by Adrian Coleașă, 2017

Photo by Adrian Coleașă

Două ore de muzică, o mare de fani încântați și nu pot decât să mă repet, o impresie de normalitate pe care sper s-o regăsesc tot mai des, la toate nivelurile.

Testul adevărat de-abia urmează, odată cu mini-turneul de la sfârșitul lunii în cea mai dificilă și mofturoasă piață europeană, cea britanică. Succes!

SETLIST:
Summer Love
Cure K
Start A Fight
Into The Light
18 ani
Ghosts At War
A Better Man For You
Fata în boxeri și în tricoul alb
London Feeling
Memories Now
Ultimul om
Perfect fără tine
Burning Man
Vara asta

Bis:
Fingers And Sin
Victoria ta
Nu am chef azi

Galeriile foto sunt disponibile aici și aici, respectiv pe paginile fotografilor, aici și aici.

Adrian Coleașă


Sinoptik au fost (din nou) în București

Sinoptik nu mai sunt un nume nou pentru România, iar pe 15 septembrie au revenit în București, ca dată a turneului curent , Electric Age. B52 a fost gazda și Final Step Productions organizatorul evenimentului.

Sinoptik @B52 - by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Aeon Blank au asigurat deschiderea. Bine cunoscuți publicului bucureștean și nu numai, cu premii la activ, acum cu un violoncel adăugat arsenalului instrumental, s-au menținut într-o zonă rezervată.

Sinoptik au fost pentru mine revelația ediției de anul trecut a ARTmania Bucharest Blast și am scris despre ei și atunci.

Rețeta lor de psihedelic de sorginte britanică amestecat cu doze generoase de stoner funcționează în orice condiții, de la scenelor de club până la cele de nivelul Arenelor sau chiar mai mari, dar atmosfera intimă a unui club precum B52 pare cea mai potrivită pentru ei în acest moment.

Acum n-au făcut decât să-mi confirme părerea inițială. Au crescut repede și au crescut bine. Aceeași prestație energică pe care o așteptam, pentru un public deja convertit, un plus de maturitate la nivelul prestației scenice, totul se prezintă bine pentru acești exponenți ai unei scene ucrainene din ce în ce mai vizibile la nivel internațional.

Iar pentru un feeling vizual al serii, galeria foto depune mărturie aici.

Adrian Coleașă