Postat: 27/04/2017 | Autor: Adrian C | Înscris în: Live | Tags: 2017, 25 martie, concert, cronica, Live, omara portuondo, sala palatului |
Câștigătoare a unui Grammy, nominalizată la alte patru, Omara Portuondo este un ambasador internațional al muzicii cubaneze, într-o varietate de stiluri, de la jazz la son cubano, trecând prin bolerouri.
Un star internațional cu mult înainte de Buena Vista Social Club, dar cu sigurață diva ansamblului, Omara a revenit pe scena Sălii Palatului marți, 25 martie, în cadrul turneului aniversar 85 Tour.

Photo by Adrian Coleașă
În deschidere, Damian Drăghici a prezentat patru piese din ultimul său proiect, The Gypsy Cuban Project.
Omara este prezentată și primită cu mult respect, iar Noche Cubana începe și dă tonul serii. La mai mult de 85 de ani (turneul a început anul trecut), debordează de bucuria de a trăi și cânta.
Fizic o bunicuță micuță și mereu zâmbitoare, prezența sa radiază solar și debordează, orice dimensiune ar avea scena.

Photo by Anca Coleașă
Regină absolută a întregului spațiu, fizic și emoțional, nu a ezitat să-l împartă cu suflete înrudite. Pe scena sa au urcat și Damian Drăghici, într-un duet al naiului său cu vocea Omarei pe Serenata En Batanga, ca și membri ai Gypsy Cuban Project.
Bis și bye bye, a părăsit sala în pași de dans, o prezență puternică de o fragilitate înduioșătoare. A cântat, a râs și a glumit, Mă îndoiesc să fi plecat cineva nefericit după o seară cu arome de havane cubaneze și apusuri caraibiene.
Iar despre cum s-a văzut seara, o idee vă puteți face în galeria foto de aici.
Adrian Coleașă
Postat: 13/04/2017 | Autor: Adrian C | Înscris în: Live | Tags: 10 aprilie, 2017, black, club presa, concert, cronica, kuoleman galleria, Live, metal, voievod in jale |
Luni, 11 aprilie, Presa Pub a găzduit cea de-a 68-a ediții a Metal Under Moonlight, popasul bucureștean al turneului european Perkele Rises al finlandezilor de la Kuoleman Galleria, deschis de debutanții de la Voievod În Jale.

Photo by Anca Coleașă
Cine este Perkele și de ce răsare el, las plăcerea fiecăruia să afle. De la Thor-ul finlandez, până la profanitatea preferată a generațiilor în vârstă de finlandezi, trecând prin echivalentul diavolului creștin, povestea este interesantă.
Kuoleman Galleria se descriu ca black’n’roll finlandez, cu versuri sarcastice și umor negru, dirty și catchy.
Nu pot să-i contrazic în vreun fel. De black sunt black, de groovy sunt foarte groovy, la fel și dirty, și foarte catchy. Sarcasmul versurilor mi-a fost greu să-l înțeleg (finlandeza e o limbă grea), dar umorul (foarte) negru abundă în cele două clipuri ale lor, Siivoa Jälkesi (Curăță după tine, zice Google Translate) și Syöverin Syleilyssä (Îmbrățișat de vâltoare?)

Photo by Adrian Coleașă
Publicul nu s-a înghesuit la acest concert de luni seara. Și toți absenții, ca de obicei, au avut de pierdut.
Aglomerația de concerte “mici” din ultimii ani și fragmentarea publicului de gen este o o cu totul altă discuție, dar acesta a fost, din punctul meu de vedere, “micul” concert mare al acestui an, până acum.
Evident că sunt extrem subiectiv, dar am cedat efortului unui grup care are în mod vizibil ceva de spus și o mai și face într-un mod extrem de profesionist, cu mult respect față de public și de ei înșiși.
Seara a fost extrem de fun, o senzație de concert cvasi-privat n-am mai avut-o de ceva vreme. Iar când vor reveni în țară și vor cânta în săli mult mai mari și mult mai pline, n-o să pot spune decât “v-am zis eu”. Și viitorilor fani, “luni seara aia din Presa Pub erați la bere… în altă parte, nu?!”.
Până atunci, seara s-a văzut ca aici și aici.
Adrian Coleașă
Postat: 09/04/2017 | Autor: Adrian C | Înscris în: Live | Tags: 18 martie, 2017, alternative, art-punk, bucuresti, concert, cronica, electro, fabrica, glam, gray matters, gustave tiger, Live, punk, rock, rock'n'roll, sniffyction, the guest |
The Guest și-au făcut un obicei să aducă trupe pe care nu le aduce nimeni altcineva. Și mereu propunerile lor sunt cel puțin interesante.
Tot așa și sâmbătă, 18 martie, în Fabrica unde Gray Matters au deschis pentru budapestanii Gustave Tiger și Sniffyction.

Photo by Anca Coleașă
Gray Matters sunt tot mai prezenți pe scena locală. Eticheta de electro-alternative rock pe care și-au pus-o singuri poate induce în eroare, în ceea ce fac ei e mult mai puțin electro și mult mai mult rock.
Publicul a fost al lor.

Photo by Anca Coleașă
The Moog au fost comparați cu The Hives și The Strokes, considerați cel mai hot nou export muzical al Ungariei și prima trupă din regiune semnată de un label american.
Gustave Tiger a debutat în 2013, ca un proiect colateral al secției ritmice The Moog (Gergő Dorozsmai și Csaba Szabó, aici în postura de chitariști), au în palmares un EP și două albume, toate aclamate de critici.
Au intrat abrupt și și-au adus modelul lor de art punk. Mai mult punk decât art, cu toate inserțiile psihedelice și shoegaze, cu voci multiple ce o luau spre noise și o atitudine focusată mai mult pe ce se întâmpla pe scenă decât pe efectul asupra sălii.

Photo by Anca Coleașă
Sniffyction sunt o trupă 100% feminină, activă din 2013. Vorbesc despre glam, rock’n’roll, dirty 70s & 80s, dar modelul mi se pare foarte evident Runaways.
“We want to have fun and make you happy!” este motto-ul lor. Ele s-au distrat, am văzut fețe happy, deci toate au decurs conform planului.
Cum s-a văzut seara, în galeriile foto disponibile aici și aici.
Adrian Coleașă
Postat: 08/04/2017 | Autor: Adrian C | Înscris în: Live | Tags: 15 martie, 2017, breathelast, concert, cronica, expirat, Live, metal, monstrul, post hardcore, rock, unflicted |
Pe 1 februarie a avut loc lansarea oficială a clipului “Monstrul”. Dată fiind situația de atunci (începutul protestelor), relansarea de miercuri, 15 martie, a fost mai mult decât binevenită.
Organizat de Dark Side Booking Academy și găzduit de Expirat, reluarea acestui eveniment a avut intrarea gratuită, o mare bilă albă pentru artiști, o nouă șansă pentru cei care au ratat lansarea inițială.

Photo by Adrian Coleașă
Deschiderea a fost asigurată de Unflicted. o prestație onestă și mult mai heavy decât îmi părea din clipuri. O trupă relativ nouă, dar care a făcut deja foarte multe, merită urmăriți pe mai departe. Și un set de încălzire foarte bun pentru ceea ce avea să urmeze.

Photo by Anca Coleașă
Breathelast sunt mai mult decât una dintre marile promisiuni ale rockului românesc în acest moment. Moderni, energici, inventivi, rechinii sunt o trupă de show, de neratat live.
Dar nu numai atât. Cu tot respectul pentru trupe mai vechi și mai “titrate” pentru care apar deocamdată în deschidere, sunt deja într-o altă ligă, ajutați de un pachet complet – muzică, versuri, concept, viziune și prestație.
Evident că au început cu clipul (re)lansat, Monstrul, dar întreg show-ul a fost acompaniat inspirat de proiecții video, o imersiune completă într-un univers numai al lor. Merită cu prisosință explorat, fac parte dintr-o rasă rară de creatori compleți.
Iar cum s-a văzut seara, în galeriile foto de aici și aici.
Adrian Coleașă