The Best Of David Gray
Postat: 24/08/2016 Înscris în: Muzică | Tags: david gray, folk rock, pop, pop rock, the best of Scrie un comentariuDavid Gray este mult mai cunoscut în România decât cred cei care nu îi introduc piesele în playlist-urile radio-urilor sau promoterii care nu l-au adus vreodată pe aici.
Deși a scos primul album, A Century Ends, în 1993, a trebuit să aștepte până la sfârșitul lui 1998 li cel de-al patrulea, White Ladder, pentru a cunoaște succesul muncit din greu.
Acuzat multă vreme că ar fi depresiv și deprimant, mi s-a părut întodeauna doar liniștit și liniștitor. Dar apele liniștite sunt adânci, nu așa se spune?
Despre albumul anterior de studio (al zecelea) am scris anul trecut. Mutineers, a fost un album pe care îl ascult cu plăcere și acum și va ma dura ceva până la următoarea apariție cu material 100% original. Între timp, în octombrie va apărea o compilație, The Best Of David Gray.
Acum câteva zile practic îi acuzam pe Placebo că scot încă o compilație inutilă, doar ca să mai facă niște bani. Gray e încă departe de ei în acest demers comercial dar mi se pare mult mai scuzabil, atâta timp cât (încă) nu a exagerat cu asta. În plus, îmi arog dreptul să mi se pară mult mai interesant și în general să rezonez mult mai bine cu mesajul său.
În concluzie, un best of și o ocazie bună de a-l descoperi pentru cei care nu-l cunosc, album asezonat cu două piese noi, Smoke Without Fire și Enter Lightly. Și poate-poate, până la urmă, vreodată, ajungem să-l vedem și pe la noi.
David Gray – Mutineers
Postat: 25/02/2015 Înscris în: Muzică | Tags: david gray, folk, indie, mutineers, rock Scrie un comentariuDavid Gray a luat pe toată lumea prin surprindere în 1998, când lansa White Ladder, cel de-al patrulea album de studio, care s-a vândut între timp în mai bine de 7 milioane de exemplare.
Draw The Line (2009) și Foundling (2010) au ajuns amândouă în Billboard Top 10, așa că premizele erau excelente pentru noul efort, de anul trecut, Mutineers.
Photo courtesy of IHT Records
Andy Barlow (Lamb), producătorul acestui al zecelea album de studio a avut instrucțiuni clare: “nu mă lăsa să fac același album pe care l-am făcut până acum”. Și așa a și fost.
Back In The World, primul single și piesa de deschidere nu doar setează tonul întregului album, dar este și o afirmație extrem de puternică. David Gray s-a întors în mijlocul nostru debordând de bucurie, proaspăt și plin de viață.
Și-a făcut timp să experimenteze, să intre pe teritorii virgine, fără a-și uita vreun moment istoria. Pentru mulți, White Ladder rămâne momentul său de vârf. În opinia mea, ca fan declarat al respectivului album, Gray a urmat tot timpul o traiectorie ascendentă, construind pe fundația solidă a eforturilor anterioare.
Atât A New Day At Midnight (2002), cât și Life In Slow Motion (2005) au fost albume excelente, din ce în ce mai optimiste. Duse de mult sunt vremurile când reporterul NME care era anunțat că trebuie să-l intervieveze pe Gray ofta adânc și cerea o cafea și un cioclu ca să se pregătească pentru întâlnire.
David Gray este astăzi un muzician la deplină maturitate, care își permite să experimenteze. Piruetele artistice nu pot să dea greș, atât de solid este ce a construit până acum.
Poate vom avea un album nou în 2016, poate de-abia în 2018. Contează prea puțin, catalogul său de până acum este oricum suficient, tot ce urmează sunt noi și noi cireșe pe ditamai tortul.
Midnight Burst 