Dropkick Murphys, 2013 AD

Mai răi și mai proletari decât Flogging Molly, Dropkick Murphys țin sus steagul celtic punk. Ce au început Pogues în anii ‘80 a căpătat multe nuanțe. Elementul comun rămâne moștenirea celtică, indiferent de unde provin membrii trupelor. Că deh, irlandezii au cam împânzit lumea. Nu de plăcere, dar asta e altă poveste.

În ‘98, Dropkick Murphys își începeau cariera cu “Do Or Die”, la Hellcat, label-ul lui Tim Armstrong de la Rancid.

Anii au trecut, componența s-a mai schimbat, au trecut și ei de la Hellcat la Warner Bros, foarte frumos. Au avut din ce în ce mai mult succes, dar nimeni nu-i acuză de compromisuri, sunt o trupă iubită și respectată, membri activi ai comunității (au și o fundație caritabilă), de altfel într-o bună tradiție celtică.

Fast forward până anul acesta când a ieșit al optulea album, “Signed and Sealed in Blood”. Repertoriul s-a mai maturizat într-un sens pozitiv, calitatea muzicienilor și a scriiturii a crescut. Fondul a rămas același. Amestecul de influențe celtice, energie și umor îi fac delicioși nu numai pentru fanii genului. Cântă despre lucrurile obișnuite – despre cei dragi, sărbatorile cu familia, bătaia de vineri seara din bar, d-astea, de-ale tuturor.

“Rose Tatoo” a fost primul single al albumului. După atentatele cu bombe din Boston-ul natal, au înregistrat o versiune a piesei împreună cu Bruce Spingsteen, iar banii au fost donați victimelor.

În rest, vorba lor, “the boys are back and they’re looking for trouble”. Slainte!