Robert Randolph, pedal steel guitar hero

Chitarele pedal steel sunt asociate mai ales genurilor country și western swing. Totuși, ca orice instrument, și-au găsit locul și în alte genuri, până la muzica clasică, în 2005 Michael A Levine prezentând Concerto For Pedal Steel Guitar And Orchestra.

Robert Randolph a învățat chitara pedal steel cântând în biserică (instrumentul este numit sacred steel în multe dintre bisericile penticostale afro-americane) și a fost descoperit la o întrunire de cântăreți sacred steel din Florida.

"Robert Randolph". Via Wikipedia

Anii săi formativi au fost inspirați mai degrabă de Steve Ray Vaughan și trupe de funk precum Sly & The Family Stone și Earth, Wind & Fire. Crescut într-un mediu religios, a descoperit mult mai târziu muzica unor Allman Brothers, Buddy Guy sau Muddy Waters.

Primul album de studio, Unclassified, din 2003 i-a atras atenția lui Eric Clapton care l-a invitat de atunci în turneu alături de el, ca și la edițiile Crossroads Guitar Festival pe care le-a organizat ulterior.

Cel mai nou album de studio, al patrulea,, Lickety Split, este de anul trecut și îl are printre invitați pe Carlos Santana (pe cel de-al doilea, Colorblind, din 2006, apărea și Clapton).

Din biserică pe scenele marilor festivaluri, Robert Randolph este o figură aparte, extrem de expresivă și plină de energie. Încă foarte tânăr, cu o carieră înfloritoare, are o întreagă viață artistică în față, cu un potențial uriaș.


După mulți ani

S-o luăm în ordinea notorietății.

Black Sabbath au arătat astăzi oficial prima piesă de pe noul album cu Ozzy. Despre asta s-a tot povestit, s-a telenovelit, iată că se și întâmplă. Albumul se numește “13” și primul extras este “God Is Dead?”. Aș fi vrut să postez linkul oficial, nu vreo dubioșenie din cine știe ce emisiune de radio, dar UMG au considerat potrivit să blocheze distribuția acestui clip pentru România (conform YouTube). Mulțumim!

Pe de altă parte, mă lasă cam rece. Fără a le desconsidera importanța fundamentală în tot ce înseamnă metal astăzi, n-am fost vreodată un fan. Mie mi-au plăcut fără Ozzy și Ozzy fără ei. Ce am ascultat din noul album nu mă face să-mi schimb gusturile. Nu sunt convins că o să-mi pară rău dacă o să-i ratez live, sigur regret că nu i-am văzut pe Heaven & Hell decât pe dvd.

A doua revenire, culmea, se numește tot “13”. Are 13 piese, a ieșit pe 26 martie după 13 ani de la precedentul și înseamnă revenirea Suicidal Tendencies.

Suicidal Tendencies 13

Cineva întreba cărei categorii de fani ai lor se adresează – thrasherilor, punkerilor, crossover? Răspunsul probabil că este “tuturor”. Are atitudine, are vână, trăiește.

Și nu pot să mă împiedic să compar cele două albume și cele două prezențe. Dincolo de importanța istorică a Sabbath-ului, eu mă duc să ascult Suicidal. Cyco STyle!