Bluesmenii plecați sunt oare uitați?

Postat: 24/03/2011 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , | Scrie un comentariu

Sleepy John Estes nu era somnoros de felul lui. Sau avea o problemă cu tensiunea, sau era narcoleptic (nu, n-are legătură cu narcoticele și nu e fun). Sau pur și simplu îl apuca moțăiala când nu-i convenea ceva (asta îmi sună cunoscut).

Născut în 1899 sau în 1904 (sic), plecat dintre noi în 1977, și-a făcut debutul în 1929. Da, știu, putea să fie și în Evul Mediu, la fel de aproape pare.

Ca mulți dintre contemporanii săi, a fost uitat după 1941 (în pofida unei tentative de revenire în 1952), redescoperit prin 1962. De fapt, nici n-a fost căutat inițial, Big Bill Broonzy scrisese că a murit. Și a fost crezut pe cuvânt, până când l-au găsit, aproape din greșeală, orb și sărac lipit. Cum nu de multe ori primești o a doua șansă, și-a luat chitara, a cântat și a făcut turnee din Tennessee până la Newport, din Europa până în Japonia.

Ca orice artist popular (asta e și bluesman-ul, tot un fel de rapsod), a cântat despre ce-l înconjura.Despre mecanicul orașului, despre avocat, despre judecător, despre tânăra Laura, cea notorie amoros în zonă… Și a îmbogățit catalogul global de blues. “Milk Cow Blues”, “Someday Baby”, “I Ain’t Gonna Be Worried No More”, “Black Mattie”…

“Floating Bridge” a fost preluată inclusiv de Eric Clapton, iar Gregg Allman a ales-o ca să deschidă ultimul album, “Low Country Blues”.

Uitat? Cu siguranță nu. Nu câtă vreme cineva cântă îl cântă sau îl ascultă. Uite d-aia artiștii sunt nemuritori.

Gregg Allman, călărețul de la miezul nopții

Postat: 28/02/2011 | Autor: | Înscris în: Muzică | Tags: , , , , , | Scrie un comentariu

Anul trecut Allman Brothers Band lipseau motivat de pe scena festivalul Crossroads al lui Clapton. Anii, nu, deceniile de abuzuri îl făceau pe Gregg Allman să transmită mesajul de scuze de pe patul unui spital, după un transplant de ficat.

Frații Allman, Duane și Gregg, se numără printre părinții fondatori ai rock-ului sudist. Unii spun că sunt chiar arhitecții responsabili pentru întreg curentul.

Au devenit legendari atât pentru abilitățile muzicale, cât și pentru excesele din viața privată. Când chitaristul Dickie Betts a fost dat afară din trupă pe motivul că ar bea prea mult, toată industria a râs în hohote. “E ca și cum ai fi dat din mafie pentru că ești prea violent”.

Mi s-a mai spus că sunt ireverențios și sunt de acord. Până la urmă, un artist genial rămâne tot un om și nu neapărat unul extrem de simpatic (sau devreme acasă, sau ce mai vreți). Să nu dăm cu pietre, dar nici să nu-i desenăm pe icoane. Pe de altă parte, fanului din mine îi este extrem de ciudă; dacă o lăsau mai moale cu sticla, seringa și petrecerea continuă poate aveam mai multă muzică, mai mult timp. Na, sunt egoist, reclamați-mă.

Duane Allman ne-a părăsit prea repede, în 1971. Gregg a păstrat numele trupei si a continuat, creându-și și o carieră solo, din 1973 încoace.

Deși în iunie avea loc transplantul de ficat (se luptă și cu o hepatită C din 2007), în noiembrie ieșea un album neașteptat, “Low Country Blues”, la Rounder Records.

Low Country Blues

Despre blues și album, povestește singur.

Un succes enorm al Allman Brothers a fost “Midnight Rider”. Pe “Low Country Blues” își face apariția “Just Another Rider”, potențialul succesor. Singura piesă originală de pe album, a fost scrisă împreună cu Warren Haynes.

Just another midnight rider? Habar n-am dom’ Gregg, dar mai vreau d-astea. Multe!

Site-ul oficial Gregg Allman – http://www.greggallman.com/.