Jackson – un om, niște chitare
Postat: 21/05/2014 Înscris în: Instrumente | Tags: gj2, grover jackson, guitars, jackson Scrie un comentariuGrover Jackson este o legendă a chitarei electrice moderne. Muzica hard&heavy din anii ‘80 este legată de creațiile lui și noile standarde pe care le-a impus pe piață.
După ce a cumpărat un Charvel aproape în faliment, a lansat și Jackson, cu un model Randy Rhoads. Aproape de unul singur a redefinit chitara electrică și a fost la un pas să falimenteze branduri iconice precum Gibson și Fender (pe atunci în cele mai negre momente din istoria lor). Toată lumea vroia chitarele alea cu Floyd Rose, compound radius și alte chestii nemaivăzute și nemaiîntâlnite, în forma aia numită de atunci încoace Superstrat.
În 1989, a vândut totuși compania și în 1990 a părăsit-o definitiv. Până în 2012, a lucrat pentru alții – Washburn (unde a colaborat cu Dimebag Darrell), Rickenbacker, G&L, Tacoma, Sadowsky, BC Rich.
În 2012, s-a întâlnit cu Jon Gold (fost Senior VP la Fender) și au fondat GJ2. Chitare de înaltă calitate, made in USA, la care totul este făcut in-house. De la lemne și intarsii, până la dozele Habanero, totul este design-ul lui Grover Jackson. Trăiască și înflorească, bine a revenit!
Site-ul oficial: http://gj2guitars.com/
Fetița cu chitara, follow up
Postat: 27/04/2012 Înscris în: Știri, Muzică | Tags: blues, fender forums, guitars, rebecca laird, texasguitarslinger Scrie un comentariuDupă înregistrările audio, Becky cea a forumului Fender revine cu clipurile aferente. Filmate pentru o bursă la Berklee. Baftă!
Inspirat de o vizită pe Beale Street. Memphis, TN.
Acustic, fără Forum Caster, dar nu m-am abținut. Despre Meridian, MS.
Fetița cu chitara, poveste modernă
Postat: 16/04/2012 Înscris în: Știri, Muzică | Tags: blues, fender forum, guitars, rebecca laird, texasguitarslinger Scrie un comentariuA fost odată ca niciodată o fetiță. Era o fetiță cuminte, muncitoare, modestă, care-și asculta părinții. Pe când avea vreo 13 anișori, fetița s-a apucat să cânte la chitară și asta e tot ce a vrut să facă de atunci încolo.
Fetița e din Texas, deci evident cânta blues. Dar lucrurile nu sunt minunate din start, chiar și atunci când ești născut în USA. Fetița și părinții ei erau săraci, cânta cu ce putea; multe sprâncene se ridicau când apărea cu un Strat Squier Affinity roz la cântări (mai ales la cele de jazz, de ce oare?).
Pentru că e o fetiță modernă, Becky (așa o cheamă pe fetiță) frecventa forumul Fender, unde își făcuse mulți prieteni, cărora le povestea de zor în ce stadiu mai era cariera ei muzicală. Toți o știau pe Texas Guitar Slinger, mulți dintre ei o îndrăgeau.
Pentru că avea nevoie de un instrument mai bun, cetățenii forumiști au hotărât să cotizeze și s-o ajute să-și construiască chitara visurilor ei. Nu vreo fantezie custom, nici măcar ceva foarte scump, pur și simplu un instrument solid, de încredere. Așa au și făcut, întreaga saga poate fi urmarită la http://www.fender.com/community/forums/viewtopic.php?f=2&t=49638&sid=91d780fe0ca1dec7f0b6c8b84dc04a5b.
Și uite așa s-a născut ceea ce a fost botezat Forum Caster, care a fost dus urgent la înregistrări. Cam precum cele de mai jos. Povestea continuă, probabil de-abia a început, dar atât pentru acum. Noapte buna, copii!
http://soundcloud.com/rebeccalaird/memphis
http://soundcloud.com/rebeccalaird/houston
A fost și Musikmesse 2012
Postat: 26/03/2012 Înscris în: Instrumente, Music Business | Tags: amps, guitars, Musikmesse, trade Scrie un comentariuMai sărăcuț, mai de criză, dar mereu o plăcere pentru fani.
Singurii rămași la aceleași standarde probabil au fost Fender, ESP, Marshall, Warwick/Framus… Gibson și-au redus spațiul la jumătate față de anii anteriori, alții și mai mult. Sau nu au venit deloc. Asta este starea industriei și, ne place sau nu, reflectă performanțele fiecărui brand.
Dintre surprize, Marshall s-au apucat de făcut tobe (Natal), Caparison au venit pentru prima oară (cumpărați de engleji, deh), Grover Jackson a revenit cu GJ2 (da da, acel Jackson, care făcea chitare pentru Randy Rhoads).
Ca de obicei, multe cântări. Ca niciodată, mai că neanunțate. Programul online a fost ca și inexistent sau se schimba peste noapte. Cum îi era norocul fiecăruia, mai trecea pe la standuri, mai afla câte ceva inedit.
De data asta am stat mult pe lângă scena Agora. Mattias Eklundh (de ce ai vrea să-ți acordezi chitara în Si bemol minor 13, doar el știe), PRS band + friends (adică Bernie Marsden), un trio Whitesnake (Doug Aldrich, Michael Devin, Brian Tichy) absolut excepțional, Randy Black…
În rest, lansări, poze, autografe (Fender au reușit să-l aducă pe Johnny Marr, mare realizare), demo-uri, muzică, zgomot, nebunie, zgomot, mai multă nebunie. Adică fun.
Ne vedem la anul!
PS: Pozele, ca de obicei, pe Facebook (http://www.facebook.com/media/set/?set=a.361577593887197.85516.181458878565737&type=1&l=e979e43671)
