“Born To Be Wild”
Postat: 08/10/2014 Înscris în: Muzică | Tags: born to be wild, hard rock, proto metal, steppenwolf Scrie un comentariuScrisă inițial de Mars Bonfire ca o baladă, oferită mai multor trupe, Born To Be Wild a fost înregistrată în 1967 și publicată în 1968, într-o versiune reorchestrată de Steppenwolf.
De atunci a devenit un reper în contracultura anilor ‘60 și apoi în cultura populară, mai ales pentru a ilustra atitudinea de biker.
Este prima piesă în care s-a folosit termenul de heavy metal, înainte ca genul muzical să apară ca atare. Unii o consideră chiar prima piesă heavy metal.
În 1969 a apărut pe coloana sonoră a Easy Rider și odată cu filmul s-a impregnat solid în conștiința publică, cu toate referințele sale.
Pentru Steppenwolf a fost cel mai de succes single pe care l-au produs vreodată, într-o carieră ce nu s-a încheiat nici în ziua de azi.
Atât de succes încât a fost folosit în coloane sonore de seriale, filme, reclame, jocuri și a fost înregistrat de o gamă de artiști care reușește să cuprindă aproape tot spectrul muzicii moderne, de la Rose Tattoo la Etta James, de la INXS la The Cult, sau de la Slayer la Kim Wilde. Ah da, și de la Alvin And The Chipmunks la Fanfara Ciocârlia.
Habar n-am la ce s-o fi gândit Bonfire când a scris piesa, dar a reușit să producă un adevărat clasic modern, unul dintre acele cântece care constituie fondul lexical de bază al muzicii contemporane.
Jimmy Barnes la trei decenii de carieră solo
Postat: 03/10/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, hard rock, jimmy barnes, rock Un comentariuJimmy Barnes, australianul născut în Scoția acum 58 de ani, este artistul cu cele mai multe hituri în topurile de la antipozi. Prea puțin cunoscut (de-a dreptul un ilustru necunoscut) pe mapamond, este o legendă rock în Australia și Noua Zeelandă.
Cariera sa, ca vocalist al trupei Cold Chisel sau solo, se întinde pe mai bine de patru decenii și desfășoară între coordonate muzicale pub și hard rock, cu o coloratură permanentă de soul și blues.
La sfârșitul lui octombrie (în Europa), va apărea 30:30 Hindsight, o retrospectivă a 30 de ani de carieră solo (Cold Chisel au activat între 1973 și 1983), o prezentare exhaustivă a eforturilor sale creative până în ziua de azi.
Nu doar o simplă antologie, albumul cuprinde de fapt 40 de piese, din care 23 sunt reînregistrări ale hiturilor sale, iar 17 sunt piese noi. Mai mult, a reușit să adune o pleiadă de invitați, dintre artiștii săi preferați, precum Keith Urban, Steven Van Zandt, Journey sau Joe Bonamassa.
L-am descoperit datorită colaborării cu Joe Bonamassa pe Lazy, cover Deep Purple de pe tributul Re-Machined, din 2012. Am rămas absolut fascinat de vocea puternică și expresivă apărută parcă din neant și n-am putut decât să mă întreb oare câți alți artiști de același calibru îmi sunt încă necunoscuți.
Până la urmă e prea puțin important, nu pot decât să mă bucur că există încă atât de multă muzică bună de descoperit.
The Carburetors, Fast Forward Rock’n’Roll
Postat: 26/09/2014 Înscris în: Muzică | Tags: hard rock, heavy metal, rock'n'roll, the carburetors Scrie un comentariuNorvegia este cunoscută mai ales pentru trupele black metal și artiștii de jazz. Cu toate acestea, scena muzicală este extrem de diversă și acoperă toate genurile.
The Carburetors s-au format în 2001 în Oslo și au fost descriși ca un amestec de Chuck Berry și Motörhead.
Trei albume de studio și un mini-LP live până acum i-au ajutat să se impună ferm. Colaborarea lui Eddie Guz, vocalul, la primele trei albume Chrome Division, n-a făcut decât să le crească notorietatea. Ca și concertele în deschiderea unor Mötley Crüe, Judas Priest, Deep Purple, Motörhead sau Rose Tattoo.
În 2012 au participat la selecția reprezentantului național la Euroviziune și voturile publicului i-au propulsat direct pe locul doi în finală. Nu au câștigat, dar așa se întâmplă într-o țară consumatoare de rock pe pâine precum cele scandinave.
Un album nou era anunțat pentru 2014, dar va ieși când îi va veni sorocul. Până atunci, vorba lor, Rock’n’Roll Forever!
Bob Seger, still riding
Postat: 25/09/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blue-eyed soul, bob seger, country rock, hard rock, pop rock, ride out, rock, roots Scrie un comentariuLa 69 de ani, Bob Seger este o instituție americană, din aceeași familie muzicală ca și Bruce Springsteen, Tom Petty sau John Mellencamp.
Nu s-a bucurat vreodată de succesul internațional al lui Springsteen (chiar dacă Turn The Page, compusă de el, a fost piesa cea mai bine clasată în topurile americane pentru Metallica), cu toate că sa început să cânte cu un deceniu întreg înaintea The Boss.
Nu și-a uitat vreodată rădăcinile și s-a adresat mereu celor ce muncesc din greu cu mâinile. De câte ori a avut ocazia, a sprijinit industria automobilelor din orașul natal, Detroit.
Cântecele sale se constituie într-un șir lung de hituri – Night Moves, Turn The Page, We’ve Got Tonight, Against The Wind, Shakedown, Mainstreet, Like A Rock…
În octombrie va apărea Ride Out, primul album de studio după Face The Promise, din 2006, și cel de-al 17-lea album de studio al lui Seger. Într-un mod necaracteristic lui, va cuprinde patru coveruri, printre care chiar și primul single, Detroit Made, compoziție John Hiatt.
Gary Clarke Jr Live
Postat: 11/09/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, gary clarke jr, hard rock, Live, r'n'b, soul Scrie un comentariuGary Clarke Jr are cu ce să se laude. La 30 de ani are o carieră de succes ca muzician și apariții în filme. Premiile și distincțiile se aglomerează în jurul lui, cel mai prestigios de până acum fiind un Grammy 2014 la categoria Best Traditional R&B Performance (pentru Please Come Home); asta după ce în 2013 fusese nominalizat la Grammy pentru Best Rock Song, cu Ain’t Messin Round.
Blues-ul american și-a găsit în el un nou erou și comparațiile flatante curg. A fost aclamat chiar ca, blasfemia blasfemiilor, “noul Hendrix”. Nu sunt de acord cu apelativul, nici cu toate nuanțele muzicale pe care a ținut să le abordeze până acum. De exemplu, nu-mi plac cele două piese câștigătoare de Grammy, dar asta ține de preferințele personale. De fapt, nu atât piesele respective au vreo problemă, cât faptul că l-am ascultat cu altele care mi-au plăcut mult mai mult.
Unde mi se pare totuși potrivită comparația cu Hendrix este prestația din concert. Nici pe departe atât de fizic precum Jimi, dar cu același gen de energie, o sălbaticie primordială. Scena este mediul său natural și de pe scenă vine noul album, numit pur și simplu Live, care va apărea pe 22 septembrie.
Live vine să completeze o discografie ce numără deja trei albume de studio și cinci EP-uri. Înregistrările sunt din concerte de pe tot mapamondul și celebrează tonul său personal – chitara fuzzy combinată cu vocea smooth (că lină, netedă sau liniștită parcă nu prea se potrivesc).
Venit din Texas, lansat la Antone’s, clubul din care alți texani, frații Vaughan, au început să redefinescă blues-ul modern, nu pot decât să sper că (și el) va fi catalistul unui nou blues revival pe care unii dintre noi îl așteptăm de cam multă vreme.
Midnight Burst 