Alter Bridge, în fine, după 3 ani
Postat: 14/08/2013 Înscris în: Muzică | Tags: alter bridge, fortress, hard, heavy, post-grunge, rock Un comentariuNu s-au bucurat de succesul comercial al Creed, dar au câștigat respectul criticilor; practic aceeași trupă, dar cu alt vocalist. Din punctul meu de vedere nu există nici un termen de comparație între Scott Stapp (Creed) și Myles Kennedy (Alter Bridge). Sunt subiectiv, îmi place Myles și mă enervează Stapp.
După ce și-au văzut fiecare de ale lor, mai o reuniune Creed, mai un album solo (Mark Tremonti, “All I Was”), mai o tură cu Slash, în studio și în turneu (Myles Kennedy, “Apocalyptic Love”), în septembrie-octombrie va ieși în fine cel de-al patrulea album de studio, “Fortress”.
Deja a apărut primul single, ‘”Addicted To Pain”, de-abia aștept și restul albumului. Scris pe parcursul ultimilor 3 ani, a fost înregistrat între aprilie și iulie, iar producător este din nou Michael Baskette, ca și la precedentele două albume (“Blackbird” și AB III).
Andrew Stockdale e în mișcare
Postat: 02/08/2013 Înscris în: Muzică | Tags: andrew stockdale, blues, hard, heavy, keep moving, rock, stoner, Wolfmother Scrie un comentariu“Keep Moving” ar fi trebuit să fie al treilea album Wolfmother. N-a fost să fie, a devenit debutul solo al lui Andrew Stockdale.
Wolfmother s-au desființat, apoi s-au refăcut, agitașie mare. Din trioul original a rămas doar Stockdale, cumva de înțeles, până la urmă trupa e asociată strict cu el. Compozitor al ăntregului material (chiar dacă pe primul album era creditată toată trupa), chitară și voce, nu rămâne prea mult loc pentru altcineva.
Nu am ascultat tot albumul, pare în aceiași parametri pe care îi așteptam – hard de anii ‘60 – ‘70, o lingură de Plant, un vârf de cuțit de Ozzy, turnăm Tony Iommi cu un pic de Glimour pentru aromă, amestecăm bine și lăsăm pe foc mediu. Rețeta a funcționat inclusiv pentru colaborarea cu Slash de pe primul album al acestuia, pe “By The Sword”.
Despre Wolfmother se spune că ar fi în studio. Cert e că Stockdale va continua, fie sub numele propriu sau sub cel al trupei. Sau cum i-o mai tuna, succes are.
Cine ar vrea să-l oprească pe Satriani?
Postat: 10/05/2013 Înscris în: Muzică | Tags: hard, heavy, instrumental, joe satriani, rock, unstoppable momentum Scrie un comentariuProbabil că nu poate nimeni, mai ales că marți a ieșit “Unstoppable Momentum”, cel de al paisprezecelea album de studio. Pentru o carieră ce se întinde deja pe patru decenii, nici nu-i prea mult.
A propos de carieră, Joe deține un record bizar – 15 nominalizări la Grammy, fără a câștiga vreodată. Mai nenorocos e doar Brian McKnight, cu 16 nominalizări, dar domnul respectiv cântă r’n’b și d-astea așa că nu intră în discuție.
Noul album, cât am ascultat din el, e Satriani 100%, fără surprize. Răspunde așteptărilor, nu aduce surprize, toate bune și frumoase. Sau previzibile, depinde de punctul de vedere. Mie îmi place, e pe lista de cumpărături.
Ceea ce e de povestit despre album spune dom’ Joe însuși în clipul “behind the music” de mai jos.
În rest, turneul începe la Istanbul, pe 18, iar pe 20 cântă în Bucuresti, la Sala Palatului. apoi Zagreb, Belgrad
Nu vreau să fiu cârcotaș cu tot dinadinsul, da’ nea Joe, zău așa, cam frustrant pentru cetățenii fani din afara Statelor Unite. Toate precomenzile cu autografe și bunătăți disponibile doar pentru US? Păi e frumoasă discriminarea asta?
Un pachet VIP cu stat la o poză, un tricou și autografu’ pe un obiect adus de-acasă la 150 de euro? Mă scuzați, scump dom’le, scump, la MacAlpine era mai ieftin. Săracu’ om dădea până și o lecție de 45 de minute în mai puțini bani decât ăștia. Da, e adevărat, la Megadeth (în Gigantour 2013) e mai scump; dar pleci ca Moș Crăciun cu cârca îndoită de desaga plină. În $699 e inclus biletul de concert, meet & greet cu toată trupa, una bucata chitară Dean Dave Mustaine VNMT X (semnată de Mustaine), noul album cu autografe, un steag ediție limitată, 3 pene de chitară, un laminat de turneu, shopping privat de marfă, VIP concierge… Bașca open barul, cu bere și vin.
E adevărat că domnii de mai sus nu au statura dvs, da’ cam zgârcit, mă scuzați.
După mulți ani
Postat: 19/04/2013 Înscris în: Muzică | Tags: 13, black sabbath, crossover, funk, hard, heavy, metal, punk, rock, suicidal tendencies Scrie un comentariuS-o luăm în ordinea notorietății.
Black Sabbath au arătat astăzi oficial prima piesă de pe noul album cu Ozzy. Despre asta s-a tot povestit, s-a telenovelit, iată că se și întâmplă. Albumul se numește “13” și primul extras este “God Is Dead?”. Aș fi vrut să postez linkul oficial, nu vreo dubioșenie din cine știe ce emisiune de radio, dar UMG au considerat potrivit să blocheze distribuția acestui clip pentru România (conform YouTube). Mulțumim!
Pe de altă parte, mă lasă cam rece. Fără a le desconsidera importanța fundamentală în tot ce înseamnă metal astăzi, n-am fost vreodată un fan. Mie mi-au plăcut fără Ozzy și Ozzy fără ei. Ce am ascultat din noul album nu mă face să-mi schimb gusturile. Nu sunt convins că o să-mi pară rău dacă o să-i ratez live, sigur regret că nu i-am văzut pe Heaven & Hell decât pe dvd.
A doua revenire, culmea, se numește tot “13”. Are 13 piese, a ieșit pe 26 martie după 13 ani de la precedentul și înseamnă revenirea Suicidal Tendencies.
Cineva întreba cărei categorii de fani ai lor se adresează – thrasherilor, punkerilor, crossover? Răspunsul probabil că este “tuturor”. Are atitudine, are vână, trăiește.
Și nu pot să mă împiedic să compar cele două albume și cele două prezențe. Dincolo de importanța istorică a Sabbath-ului, eu mă duc să ascult Suicidal. Cyco STyle!
Midnight Burst 