James Cotton, 1935–2017

Pe 16 martie, la 81 ani, ne-a părăsit James Cotton, una dintre legendele blues-ului postbelic, unul dintre pionierii muzicuței ca instrument esențial al bluesului modern.

Importanța sa ca muzician nu poate fi subestimată, dincolo de multitudinea de premii decesul său fiind comemorat în plenul Congresului Statelor Unite de către reprezentantul de Tennessee, Steve Cohen.

James Cotton, by Jason Marck

Photo by Jason Marck, courtesy of Alligator Records

Născut în Tunica, Mississippi, a devenit interesat de blues ascultându-l la radio pe Sonny Boy Williamson II (Rice Miller).

Orfan de la nouă ani, Cotton a găsit mai mult decât un mentor în Williamson și și-a început cariera profesională de la această vârstă foarte fragedă.

Nu a trecut mult și, la începutul anilor ‘50 și-a câștigat locul în trupa lui Howlin’ Wolf, la deja matura vârstă de 15 ani. Primele piese solo le-a înregistrat la Sun Records, în 1953 și 1954.

Abordat de Muddy Waters în Memphis, a cântat cu el timp de 12 ani, deși Little Walter este cel care apare pe majoritatea înregistrărilor lui Muddy până în 1958.

Oricât de flatantă și inspirațională ar fi fost colaborarea cu Waters, James Cotton era un lider înnăscut, iar 1967 a consemnat consacrarea sa ca atare. Generația hippie îmbrățișa bluesul și pe lângă activitatea cu propria sa trupă, James Cotton a colaborat cu multe nume esențiale – Janis Joplin, Grateful Dead, Led Zeppelin, Santana, Steve Miller, Paul Butterfield, Mike Bloomfield, Freddie King, BB King…

În 1977 a câștigat un Grammy pentru Hard Again, un album ce îi reunea pe Cotton, Muddy Waters și Johnny Winter. Au urmat și alte nominalizări, iar în 2006 a fost introdus în Blues Hall Of Fame.

În anii ‘90 a luptat cu un cancer de gât, care nu a reuși să-i încetinească deloc activitatea.

În 2013, Alligator Records îi publica ultimul album de studio cu material original, Cotton Mouth Man. Invitați pe album au fost prieteni și fani ai săi precum Warren Haynes, Gregg Allman, Joe Bonamassa

Pe 16 martie 2017, la 81 de ani, a murit de pneumonie într-un spital din Austin, Texas.

I s-a spus Superharp. Cu siguranță instrumentul nu ar fi fost ceea ce este astăzi fără contribuția lui James Cotton. Ierarhiile artistice sunt stupide, dar mulți spun că James Cotton a fost cel mai strălucitor exponent al muzicuței blues.

Odihnește în pace, James Henry Cotton!

Adrian Coleașă


Recuperări: Junior Wells

Născut în 1934, Junior Wells a fost unul marii muzicuței de blues. Profesori i-au fost vărul său, Junior Parker și Sonny Boy Williamson II (Alex “Rice” Miller).

Parteneri în crimele muzicale i-au fost de-a lungul timpului unii ca Muddy Waters și Buddy Guy, colaborând cu nume ca Bonnie Raitt, Rolling Stones sau Van Morrison.

În 1948 s-a mutat la Chicago, iar în 1952 a ajuns să-l înlocuiască pe Little Walter în trupa lui Muddy Waters, înregistrând pentru Chess.

Un an mai târziu, avea trupa proprie și scotea piese clasice ca “Messin’ With The Kid”, “Come On In This House”, “It Hurts Me Too” sau “Little By Little”, care i-au rămas în repertoriu pe parcursul întregii cariere.

În 1965, scotea un album clasic, indispensabil oricărei colecții de blues, “Hoodoo Man Blues”, pe care chitarist era Buddy Guy.

Buddy Guy a fost cel cu care probabil a colaborat cel mai mult de-a lungul timpului, iar pe 11 august este anunțată o compilație care reunește înregistrări ale celor doi, împreună, dar și separat, “Pure Raw Blues”.

În 1997 au apărut probleme grave de sănătate (inimă și cancer), iar pe 15 ianuarie 1998 ne-a părăsit, în Chicago.

Nu a fost veodată unul dintre marile staruri ale blues-ului, cei pe care îi știe toată lumea, dar prezența sa nu poate fi ocolită. A fost recunoscut și omagiat de cei mai mari, și rămâne în catalogul esențial de blues.

Junior Wells & Buddy Guy, cu John Mayall & The Bluesbreakers