Lecții cu Kirk: Suck It Up

Un exercițiu de jazzy blues fingerstyle, scris de Kirk Lorange, în A.

TAB | Fișierul Guitar Pro


The Original Blues Brothers Band live la Sala Palatului

Dacă Blues Brothers au început ca parte a unui sketch muzical la Saturday Night Live în 1976, au căpătat curând o viața proprie dincolo de ecranul televizorului. În 1978 scoteau primul album, Briefcase Full Of Blues, iar în 1980 filmul omonim i-a propulsat la statutul de fenomen al culturii pop americane.

După moartea lui John Belushi (Joliet Jake Blues) în 1982 trupa a continuat să cânte cu o componență în continuă schimbare devenind o prezență regulată la festivaluri muzicale din întreaga lume.

Au urmat alte albume, un al doilea film (Blues Brothers 2000, în 1998), iar într-o seară de marți, 11 octombrie, au poposit pe scena Sălii Palatului din București.

Blue Lou Marini, The Original Blues Brothers Band - by Anca Coleașă 2016

Photo by Anca Coleașă

Deschiderea a fost asigurată de Iulian Canaf, extrem de potrivit în atmosfera serii. Dacă pe Canaf mulți și-l amintesc de la Vocea României, trupa lui de acompaniament îmi era complet necunoscută (cu excepția invitatului Marcian Petrescu). Cu atât mai plăcută a fost surpriza de a descoperi un chitarist care mi-a atras atenția, Raul Plăcintă. De urmărit.

The Original Blues Brothers Band sunt o entitate colectivă. Deși din trupa inițială au rămas doar Steve “The Colonel” Cropper și “Blue” Lou Marini, CV-urile tuturor membrilor trupei se citesc ca o istorie a muzicii populare americane.

Conduși de Steve Cropper, el însuși un capitol întreg de istorie, concertul a început cu Green Onions și Peter Gunn Theme a lui Harry Mancini. O succesiune de hituri soul, blues și rhythm and blues (multe dintre ele scrise de Cropper) au ridicat până la urmă sala în picioare. S-a cântat, s-a dansat, oamenii au fost happy. Dar blues-ul și soul-ul sunt niște genuri care nu se ascultă în România, nu-i așa? Peste 2000 de oameni de toate vârstele, veniți la concert cu copii și nepoți au contrazis prin prezență și participare afirmațiile “profesioniștilor” industriei muzicale autohtone.

The Original Blues Brothers Band - by Adrian Coleașă 2016

Photo by Adrian Coleașă

Bisul a început cu Lou Marini fâcând oficiile de prezentare ale colegilor săi de trupă și s-a încheiat apoteotic într-o frenezie totală pe Everybody Needs Somebody To Love, piesă deja asociată mai degrabă cu Blues Brothers decât cu originalul răposatului Solomon Burke.

O porție consistentă de istorie muzicală americană a fost prezentă marți seară pe scena Sălii Palatului. Nu pot decât să sper că episoade de genul acesta se vor repeta cât mai curând și mai des de acum încolo.

Iar cum s-a văzut concertul, aici.


NIK WEST concertează pe 17 octombrie în Berăria H

Cu un look surprinzător, energie debordantă și talent muzical înnăscut, basista NIK WEST își va face simțită prezența la București, în cadrul unui concert de proporții, ce va avea loc luni, 17 octombrie, la Berăria H, începând cu orele 21:00.

Aflându-se la prima sa vizită în România, chitarista americană supranumită Lenny Kravitz la feminin, propune bucureștenilor o variantă inedită de spectacol, împreună cu chitaristul Tomo Fujita – cunoscut pentru colaborările sale cu Phil Collins, Kenwood Dennard, Ronnie Earl si Paul Jackson – și toboșarul John Blackwell – fost baterist al unor artiști precum Prince, Justin Timberlake și Patti Labelle. Această formulă se numește Funkalaya și s-a remarcat la nivel internațional prin modul fenomenal de a readuce în prim plan groove-urile funky.

NIK WEST stăpânește cu precizie profunzimile artistice ale instrumentului său. Atunci când cântă se simt influențele funky ale lui Larry Graham, Louis Johnson și Marcus Miller. Cunoscută pentru cover-ul piesei Back in Black de la AC/DC, NIK a impresionat mulți fani înrăiți ai rockului și a devenit instant o preferată a legendarului Steven Tyler. Există mulți cântăreți buni, însă doar o parte dintre ei întrunesc caracteristicile vocale necesare pentru a-i face pe ceilalți să continue să-i asculte. „M-a surprins foarte tare faptul că Lenny Kravitz s-a uitat la toate videoclipurile mele și că a fost atât de impresionat de cover-ul pentru Teen Town încât a vrut să mă cunoască personal”, spune artista.

Călătoria muzicală a lui West a început în orașul natal, Phoenix, Arizona. Tatăl ei – un chitarist desăvârșit – a învățat-o să cânte la chitară pe vremea când ea avea 13 ani. Nik a crescut într-un mediu plin de muzică și creativitate, surorile ei cântând la clape, tobe, vioară și chitară.

Cu toate că și-a început drumul muzical studiind chitara, Nik și-a dat seama de adevărata sa chemare atunci când a descoperit basul, în timpul liceului, pe vremea când asculta piesa You Wanna Be Startin Somethin’ a lui Michael Jackson. 

Cariera sa artistică include colaborări cu artiști precum Dave Stewart de la Eurythmics, Prince, John Mayer, precum și apariții în calitate de invitat special la American Idol. Basista, cântăreața și compozitoarea Nik West este mult mai mult decât un chip frumos. Alex Henderson, renumit critic muzical al Billboard, rezumă incredibilul talent al lui West zicând că „este unul dintre singurii artiști ai secolului 21 care nu are lacune în materie de talent”.

În timp ce Nik lucra la primul album, Dave Stewart de la Eurythmics a descoperit proiectul, s-a îndrăgostit de vocea ei și a contactat-o pentru a lucra împreună. În câteva zile, West performa cu Stewart în Los Angeles în fața unor mulțimi imense.

Puțin timp mai târziu a început o colaborare și cu compozitorul și producătorul Glen Ballard (Alanis Morissette, George Strait și Michael Jackson). De atunci, Nik a mai cântat, înregistrat și jamm-uit cu artiști precum Prince, John Mayer și Marcus Miller. Talentul său le-a atras atenția lui Lenny Kravitz, Steven Tyler și Flea (RHCP). 

Înainte să apară pe coperta Bass Musician Magazine și în revistele Bass Player, Bass Quarterly Germany, și Bass Magazine Japan, îndemânarea lui West a fost observată de legendara companie muzicală Fender, care i-a oferit un endorsement artistic. Nik a fost unul dintre primii muzicieni care au cântat la primul bas cu șase corzi de la Fender. Mai târziu i s-a oferit un endorsement pentru amplificatoarele SWR Black Beauty. Fotografia cu West pentru reclama SWR a fost selecționată de însuși basistul Marcus Miller. „Când cineva era sunat de Prince și de directorul muzical al lui Michael Jackson (Michael Bearden), era clar că trebuia să fie ceva special în legătură cu persoana respectivă!”.

Bilete pentru concertul basistei NIK WEST, de la Bucuresti, sunt disponibile atât la Berăria H, precum și la standul TICKETNET din Unirea Shopping Center etj.2, magazinul Muzica, Libraria Mihai Eminescu, agentiile TUI Travel Center si Eurolines sau online prin WWW.TICKETNET.RO, WWW.BERARIAH.RO, WWW.IABILET.RO, și WWW.BILET.RO. Prețurile acestora variază în funcție de categoria de loc, după cum urmează: cat. I – 120 lei, cat.II – 90 lei și cat.III – 70 lei.

Facebook: https://www.facebook.com/Spectaculis-569419209851409


BluesCore – blues to the core

Duminică seara în Green Hours, sub amenințarea nu doar a ploii, ci chiar a furtunii. La doar două zile după concertul cu Cyfer, l-am revăzut pe Raul Kusak, de data aceasta alături de Hanno Höfer și Liviu Pop, adică BluesCore.

Hanno Höfer - by Adrian Coleașă, 2016 Raul Kusak - by Adrian Coleașă, 2016 Liviu Pop - by Adrian Coleașă, 2016

Din nou blues, cu accente de jazz, din nou muzicieni excepționali. Hanno este unul dintre cele mai bine păzite secrete la vedere ale blues-ului autohton, un chitarist mereu în serviciul cântecului și al grupului din care face parte, iar Liviu este din punctul meu de vedere unul dintre vârfurile absolute ale tobelor românești. Cu o energie debordantă, aproape că reușește să transforme acest instrument ritmic într-unul solistic.

Totul subsumat Hammond-ului lui Raul, seara a curs cu pedala de accelerație la podea și s-a terminat prea repede. Piese clasice și jam-uri inspirate s-au succedat amețitor și fluid, într-unul din acele concerte pe care regreți că n-au fost înregistrate pentru posteritate. Dar acesta este mereu șarmul live-ului.

Cei ce s-au temut de ploaie, ghinion, au ratat un (alt) moment excelent, Cei ce au fost prezenți au apreciat și se vor regăsi cu siguranță la viitoarele întâlniri.

O galerie foto a serii este disponibilă aici.


Cyfer Kusak Duo @Green Hours

Vineri seara, 26 august, la Green Hours ar fi trebuit să cânte Cyfer Organ Trio. Nașu Claudiu Purcărin n-a mai putut participa, așa că am asistat la concertul Cyfer Kusak Duo.

Nici Călin Cyfer (chitară), nici Raul Kusak (clape) nu mai au nevoie de nici o prezentare pentru oricine a fost cât de cât atent la peisajul blues/funk/jazz din oraș din ultimele decenii. Amândoi sunt vârfuri ale instrumentelor lor și întotdeauna o plăcere de urmărit, împreună sau separat.

Călin Cyfer - by Anca Coleașă, 2016

Nu au dezamăgit nici acum, în pofida lipsei oricărei secții ritmice și a răcelii lui Raul. Din contră, am remarcat și mai clar cât de solid este Cyfer ritmic și cât de delicat și inventiv se poate lansa Raul improvizatoric. Cât despre valențele solistice ale lui Călin, numai cine nu l-a ascultat vreodată nu are idee de bogăția ludică de idei dintr-un solo al său.

Raul Kusak - by Adrian Coleașă, 2016

Piese clasice de blues și piese Cyfer, cam acesta a fost repertoriul, cu un bonus Depeche Mode, Personal Jesus. Poate bizar, dar atât de potrivit în context în versiunea lor încât mi-a crescut respectul nu doar pentru interpreții care au adaptat cântecul, dar și pentru cei care l-au compus.

O altă seară reușită pe terasa Green Hours, cât mai multe și mai dese înainte! Pentru cei care au lipsit și nu numai, cum s-a văzut concertul din public, aici și aici.