Postat: 13/06/2014 | Autor: Adrian C | Înscris în: Live | Tags: arkona, metal, metalhead, moonspell, rock, sepultura |
A fost și Metalhead Meeting 2014. Partea întâia, pentru că urmează și continuarea de toamnă.
Recunosc că am luat biletele în primul rând pentru Moonspell și pentru mine ei au fost headlinerii. Tot aud reproșul că își pierd fanii pe drum din cauza schimbărilor muzicale prea dese și prea radicale. Habar n-am, pentru mine setul a sunat foarte unitar, chit că a acoperit toate perioadele trupei. Din punctul meu de vedere, ar trebui să stea acolo sus, alături de Paradise Lost & Co, nu mi se par cu nimic mai prejos. Ghinionul lor că provin dintr-o țară prea mică, prea amărâtă și prea la marginea scenei metal europene.
Am ajuns hotărât să-i plac pe Arkona. Din păcate nu m-au convins. Cum nu m-au convins nici Sepultura, în pofida bombardamentului sonor.
O notă foarte mare pentru organizare, mă bucur că mă simt tot mai des ca la concertele de afară. Am intrat repede, fără să mă simt controlat ca un potențial infractor periculos, deși nu s-a făcut rabat la securitate. Am avut acces rapid oriunde în incintă, lucrurile chiar erau organizate de cineva care le gândise, de la casele cu jetoane la punctele de hidratare (a fost cald, dom’le), atmosferă plăcută, toate bune și frumoase, chiar dacă sectorul toalete suporta îmbunătățiri.
Black Hawk Security sunt singura firmă de securitate care știe ce se întâmplă la un concert și cum să gestioneze situațiile tipice. Mi-aș dori enorm să fie prezenți la toate concertele posibile, dacă alții nu sunt în stare să fure meserie de la ei. Mi s-a părut amuzant de normal să vină un amic stupefiat peste mine, “băăăă, e unu’ de la pază care îi ajută p-ăștia la crowd surfing”. I-am spus să stea liniștit, o să-l vadă și dând din cap. Cred că știm cu toții despre cine era vorba.
Să ne vedem cu bine la toamnă!
PS: Ca de obicei, pozele sunt în pagina de Facebook a blogului.
Postat: 25/03/2014 | Autor: Adrian C | Înscris în: Live | Tags: bucuresti, heavy, Live, metal, metal all stars, rock, romania |
Ca să fim în clar de la început, nu mi-a plăcut. Mai deloc și mai nimic.
Nici organizarea (bezna de la intrare, hot-dogii dați din mână până în fundul taxatoarei, dacă nu cumva de acolo veneau, că un șervețel era o pretenție prea mare), nici show-ul (sunetul infect și mocirlit, reflectoarele înfipte în ochii spectatorilor mai tot timpul, prestațiile scurte și întrerupte de pauze lungi și dese, atmosfera de cârpeală și încropeală amatoricească).
Felicitări Anselmo, bravo Nick Menza, aplauze Cronos pentru că ați refuzat să participați la ceea ce a fost trâmbițat ca evenimentul metal al anului. N-a fost.
Tot respectul pentru Max Cavalera, Udo și Beladonna care și-au făcut treaba așa cum știu ei, în pofida adversităților.
Cât despre blonda shakiroidă care-și spune Kobra Paige (schimbat în buletin, că deh, Brittany cum o botezară părinții nu suna prea metal)… Cucoană, am ascultat trupe autohtone de cover-uri mai bune decât matale, sorry.
Altă ciudățenie a serii, de o factură aparte, nea Zakk Wylde. Domnu’ Wylde, știm cu toții că sunteți un mare chitarist, chiar nu o contestă nimeni și d-aia vrem să vă vedem. Știm și că tocmai ați prestat la Experience Hendrix. Dar poate vă anunță cineva și pe dumneavoastră că solo-urile de douăj de minute se purtau acum vreo patruj de ani, când muzicienii de rock erau considerați niște muzicanți inferiori și aveau ceva de demonstrat. Și poate vă mai aduce aminte cineva că aveați o voce proprie, chiar interesantă, și nu e nevoie să vă chinuiți să-l imitați pe Ozzy.
În rest, omniprezentă a fost trupa Pauză. Mai cântăm un pic, ne mai încălzim puțin, mai luăm o pauză luuungă, să nu ni se aplece. Tocmai s-a inventat un nou gen, pauză-core?
Scuze celor care s-au simțit bine, mă bucur pentru ei, dar n-a fost cazul meu. Comentarii mai am destule, dar deja mi se pare că dau prea multă importanță “evenimentului”.
Post-Scriptum (Mortem?): O mențiune aparte reflectoarelor înfipte în retină și o sugestie organizatorilor, Gabe Reed Productions. La următoarele cântări puteți să spuneți că e și Anselmo pe scenă, oricum nu se vede. De auzit nici atât, au grijă sunetiștii.
Postat: 03/02/2014 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: country, glen campbell, highwayman, highwaymen, iced earth, jimmy webb, metal |
Jimmy Webb a compus “Highwayman” într-o cameră de hotel din Londra. Visase că e un tâlhar englez, când s-a trezit s-a așezat direct la pianul aflat providențial în cameră și a început să scrie povestea unui suflet care trece prin patru încarnări, de la tâlhar de drumul mare, la marinar, muncitor în construcții și căpitan de navă spațială.
Webb a înregistrat piesa în 1977, urmat de Glen Campbell, în 1978 (publicată în 1979, pe albumul cu același titlu).
Atât Campbell, cât și Webb au cântat piesa celor ce vor deveni supergrupul country The Highwaymen – Johnny Cash, Willie Nelson, Waylon Jennings, Kris Kristofferson. Au înregistrat-o în 1985, a fost primul lor single, singurul care a devenit #1 și a stat 20 de săptămâni în topuri.
Timpul a trecut și în anul de grație 2014, “Plagues Of Babylon”, se încheie cu o versiune metal al aceluiași “Highwayman”. Alături de Iced Earth apar Russell Allen (Symphony X, Adrenaline Mob) și Michael Poulsen (Volbeat).
Patru încarnări pentru sufletul despre care povestește cântecul, patru și pentru piesa însăși, sper (egoist) să nu-și fi încheiat ciclul karmic și să se întoarcă, again and again and again and again…
Postat: 15/01/2014 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: chrome division, dirty, infernal rock eternal, metal, rock |
Infantul, pe numele lui de botez, “Infernal Rock Eternal”, este planificat să vină pe lume poimâine, 17 ianuarie (în Europa continentală).
Bee drinkers & hell raisers, nici o legătură cu black-ul (chiar dacă Shagrath cel de la Dimmu oficiază la chitara ritmică). Doomsday rock’n’roll au zis ei, Motörhead, Black Label Society și Turbonegro au spus criticii.
Eddie Guz (The Carburetors) a părăsit microfonul (sau mai bine zis i-a fost luat din mână, pentru „lack of dedication and commitment to the band”). Așa i-a trebuit, l-a înlocuit Shady Blue aka Athera (Susperia). Hocus-pocus, prezic mai multe influențe W.A.S.P., omul e fan Blackie.
Viitorul nu mai e ce-a fost, dar sună bine, iar primul single e “Endless Nights”.
Postat: 16/12/2013 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: adrenaline mob, hard, heavy, men of honor, metal, rock |
În 2012 scoteau primul album, “Omertà” și mă lăsau cu gura căscată. Unii au cârcotit că se așteptau la altceva, ținând cont de pedigree. Mie mi-au plăcut. Rău de tot.
În 2013 reveneau cu “Covertá”, care m-a lăsat destu de rece, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, dar mi s-a părut… așa, de umplutură cumva.
Daaar, 2014 aduce cel de-al doilea album, “Men Of Honor”. Subtile referințele mafiote, da da da.
Surpriza ediției, Portnoy a plecat și din casa asta. L-a în locuit A.J. Pero (ex-Twisted Sister). O fi bine, o fi rău, rămâne de văzut. Da’ zău dacă sună rău. Da’ deloc. Da’ deloc de tot. Da’ chiar e bine rău.
Midnight Burst 