Întoarce pagina
Postat: 19/07/2013 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: bob seger, metal, metallica, rock, turn the page | Scrie un comentariuÎn 1973, Bob Seger scotea albumul “Back In ‘72”. Deși nu a apărut niciodată ca single, “Turn The Page”, de pe acest album, a devenit un clasic american și un preferat al radiourilor, mai ales în varianta live din 1976, de pe “Live Bullet”.
Cântecul povestește despre viața muzicianului pe drumuri și a rezonat cu mulți dintre ei; de la Waylon Jennings și Golden Earring până la Kid Rock, coveruri au fost destule. Probabil cea mai cunoscută variantă este cea Metallica, primul single de pe “Garage Inc” (1998). A stat 11 săptămâni în vârful topului Billboard Hot Mainstream Rock Tracks, cel mai mult dintre toate piesele lor.
Phil Anselmo iese doar pe la “Ieșire”
Postat: 15/07/2013 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: anselmo, groove, hardcore, heavy, metal, rock | Scrie un comentariuDupă split-EP-ul de la începutul anului, “War Of The Gargantuas” (împărțit cu Warbeast), Anselmo vine mâine cu primul său album solo, în adevăratul sens al cuvântului.
Fără Down, fără vreo altă colaborare (din care a avut deja prea multe ca să le țin socoteala fără Wikipedia), “Walk Through Exits Only” este semnat de Philip H. Anselmo & The Illegals.
Produs de Anselmo și Mike Thompson, înregistrat pe parcursul ultimilor ani în studioul său din New Orleans și scos de propria casă de discuri, Housecore Records, tot procesul pare foarte autarhic, așa. De ce să ne ducem la alții când ne descurcăm foarte bine și singuri?
Albumul va fi urmat evident de turneul de promovare, împreună cu Warbeast, pe care pare să-i fi înfiat de-a dreptul.
Abraziv, agresiv, ce a arătat în avans sună brutal și foarte Anselmo. “Bedridden” este primul clip video, restul iese mâine.
Culorile Tarjei
Postat: 05/06/2013 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: colours in the dark, metal, never enough, opera, rock, tarja turunen | Scrie un comentariuSe numește “Colours In The Dark”, va apărea în august și este cel de-al patrulea album de studio al Tarjei Turunen. Pentru ca există viață după Nightwish și e chiar interesantă.
Gurile rele spun că numele albumului, cât și variantele de copertă, reprezintă o metaforă a ideii că viața are o paletă largă de culori, care sunt absorbite de întuneric, ce le conține astfel pe toate. E și ăsta un punct de vedere.
Pe 12 iunie va ieși primul single oficial, “Victim Of Ritual”, iar în iulie clipul aferent. Până atunci, avem un aperitiv – “Never Enough”, piesă cîntată deja în turneu și apărută pe “Act I – Live In Rosario”. Sunt extrem de curios cum va fi restul albumului, pentru că deși Tarja e aceeași Tarja, tot fundalul muzical pare să se fi schimbat. Metal, dar o ruptură clară și completă de moștenirea Nightwish.
Kingdom Come… încă
Postat: 22/05/2013 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, Gary Moore, hard, heavy, kingdom come, lenny wolf, metal, Ozzy, rock | 3 comentariiPe vremuri (hăhăhăăă… în 1988), sunau atât de Led Zeppelin, încât unii au crezut că s-a reunit trupa. Presa i-a botezat Kingdom Clone. Mai rău de atât, Gary Moore a scris o piesă adresată mai ales lor, “Led Clones”. Dubioasă onoare, mai ales că la miștoul respectiv vocea a fost asigurată de Ozzy.
25 de ani și 13 albume mai târziu, Lenny Wolf îi conduce în continuare pe Kingdom Come, vorba aia, la bine și la rău.
N-au mai atins vreodată succesul începuturilor, dar sunt ok și pe aici, prin peisaj. Nu s-au schimbat prea mult și își văd de treabă cum știu și ei mai bine. Pe 29 aprilie a apărut noul album “Outlier”.
Oi fi nostalgic, dar mi-au plăcut atunci și nu-mi displac deloc nici acum.
Vikingii debarcă în iunie
Postat: 09/05/2013 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: amon amarth, death, deceiver of the gods, metal, rock | Scrie un comentariuPe 25 iunie, cu “Deceiver Of The Gods”, cel de-al nouălea album de studio Amon Amarth.
Nu mulți se pot lăuda că au crescut continuu, de la un album la altul. Mai mult, susțin sus și tare că noul album este cel mai dinamic, puternic și de-a dreptul agresiv din întreaga lor carieră.
Versurile explorează din nou mitologia nordică (cu toate că nu l-am auzit pe Johan Hegg spunând că sunt altceva decât death metal). Nu este un album conceptual în vreun fel, dar prezența lui Loki se face simțită adesea. Loki, poate cel mai uman dintre zeii nordici, cel care îi învrăjbea pe zei pentru a-i împăca mai apoi; ca și noi, oamenii, capabil de cele mai bune lucruri, dar și de cele mai mârșave.
Producția s-a dorit foarte live, așa că au apelat la Andy Sneap, care avea experiența lucrului cu Arch Enemy, Cathedral, Cradle Of Filth. Ca și la albumele anterioare, au un invitat, pe Messiah Marcolin, de la Candlemass.
21 de ani de carieră și 15 ani de la primul album full, “Deceiver Of The Gods” se profilează ca un moment frumos, pentru o trupă încă departe de a-și fi spus ultimul cuvânt.





