Robin Trower, Diving Bell, lansare în curs

Chiar în acest moment se lansează Diving Bell, cel mai nou single Robin Trower de pe viitorul album Coming Closer To The Day, ce va apărea pe 22 martie la Provogue Records / Mascot Label Group.

Adrian Coleașă


Where You Are Going To, Robin Trower?

Răspunsul cel mai simplu ar fi “unde vrea el”.

Aclamat de mai bine de patru decenii ca unul dintre cei mai mari chitariști din istoria rock-ului, cel ce a fost supranumit un Hendrix alb, își continuă cariera prolifică în același ritm și acum la frumoasa vârstă de 71 de ani.

Robin Trower

Photo by Carl Lender

Anii ‘60 i-a petrecut în diverse trupe londoneze, iar marea oportunitate a apărut odată ce a devenit membru al Procol Harum, în 1967, formație în care a rămas până în 1972.

După ce a părăsit Procol Harum, Trower și-a început călătoria solo pe care o continuă și astăzi, ca un inovator al instrumentului aclamat de critici și de ceilalți chitariști.

Primul album cu Robin Trower Trio, Twice Removed From Yesterday (1973), nu a făcut foarte multe valuri, deși erau prezente toate elementele stilului său inconfundabil, exploziv, plin de feeling, de un psihedelism soft care l-au făcut să iasă din mulțime și să strălucească.

Cel de al doilea album solo, Bridge of Sighs (1974), în schimb a fost propulsat în topuri și s-a vândut în mai bine de un milion și jumătate de exemplare. De fapt, are vânzări de cel puțin 15.000 de exemplare anual, până în ziua de azi.

Vineri, 6 mai, a apărut cel de al 21-lea album de studio al său, Where You Are Going To, la Manhaton Records.

Când vine vorba de albumele Robin Trower, unele lucruri nu se schimbă niciodată; chitara va fi fabuloasă, compozițiile vor mereu scrise din inimă, iar vocea va transmite mesajele sufletului.

Ceva mai rock decât precedentul, Something’s About To Change (2015), noul album rămâne profund ancorat în blues, de o vitalitate contagioasă.

De la Where Will The Next Blow Fall din deschidere, inspirat de ultimele evenimente nefericite din Europa, trecând prin Where You Are Going To, o meditație asupra propriei vieți și cariere,  momentele emoționante We Will Be Together Someday și I’m Holding On To You, ambele dedicate memoriei răposatei sale soții, până la momentele funky soul din Fruits Of Your Desire și Delusion Sweet Delusion, repertoriul este o explorare a multor orizonturi, modelate de o viziune clară și o personalitate extrem de puternică.

De la rock la soul funky, printre interludii epice de blues, Robin Trower rămâne un chitarist fundamental, ce își vede de drumul său, până la capăt.


O nuanță mai albă de palid pe podul suspinelor

Tocmai era să fac un atac de panică. Am realizat că deja mă născusem când se lansa “A Whiter Shade Of Pale”. Asta e, sunt și eu vintage, ca și cântecul. Sau suntem doar retro? Nu știu, despre clasificările astea să-și dea cu părerea cineva avizat.

Eu suspectez că Gary Brooker și Keith Reid erau puși pe mișto, mai și consumaseră (deh, vremurile experimentale) și ne-au făcut tuturor o glumă pe care o luăm tot mai în serios de mai bine de 4 decade încoace. Și au semnat-o Procol Harum.

Cea mai difuzată și cântată piesă în Marea Britanie din ultimii 70 (și mai bine) de ani, înregistrată în peste 900 de versiuni de diverși, este și una dintre cele mai discutate, analizate și tocate din toate timpurile.

Nimeni (da’ nimeni) nu are habar despre ce e vorba în text. S-au scris cărți despre versurile astea și s-au luat de păr critici de rock din cauza ei. Era și o glumă, cu un critic muzical care ajunge în rai și se trezește tras deoparte de șeful cel mare însuși: “auzi, am o teorie despre textul de la A Whiter Shade…”

Acum serios, până și titlul ar trebui să ne aprindă un beculeț de alarmă; ce-i aia “o nuanță mai albă de palid”? Licență poetică? Scoasă de o trupă cu un nume despre încă se dezbate dacă provine din latina zdrobită sau de la numele unei pisici birmaneze?

Gluma a prins rădăcini adânci în cultura contemporană – avem un asteroid și o orhidee Procol Harum, iar “a whiter shade of pale” a devenit expresie de sine stătătoare în engleza colovială.

Procol Harum a fost și una dintre puținele trupe vestice care au cântat în România în anii ‘70. Din păcate, din câte știu, la momentul respectiv nu mai avea în componență pe unul dintre cei mai mari chitariști de blues-rock din toate timpurile, Robin Trower.

Paul Gilbert l-a numit chitaristul lui preferat și influența muzicală majoră. A avut și succes de vânzări, dar nu a devenit niciodată un superstar. Iar “Bridge Of Sighs” este o piesă indispensabilă în catalogul de chitară modernă blues-rock.

Trower este una dintre acele furnicuțe muzicale geniale necunoscute maselor largi.  Din păcate sau din fericire, e altă discuție.

Din 1973 încoace scoate album după album și pleacă în turneu după turneu. Pe site-ul magazinului său online, în ianuarie a apărut un anunț: “Toate tricourile sunt în turneu cu Robin Trower, până la sfârșitul lui iulie 2011”.