Tarja live @Sala Palatului

3 februarie 2017, cel de al treilea concert din turneul Shadow Shows 2017 al Tarjei Turunen a avut loc la Sala Palatului.

Tarja este deja o prezență obișnuită în România – șase concerte solo până acum, la București, Sibiu și Timișoara, din 2009 încoace, dacă am numărat eu bine. Și cel puțin un concert de lieduri, la Sala Mică a Palatului.

Photo by Anca Coleașă

Deschiderea a fost asigurată de Devilfire, o trupă din Birmingham înființată anul trecut. Inițial se numeau Devilstar și au avut și un single de debut, She’s Always On The Run. Schimbarea de nume (din motive legale) și un contract semnat în ianuarie cu Metal Music Bookings le-a adus și poziția de deschidere pentru show-urile din februarie ale turneului Shadow Shows al Tarjei. Deloc rău pentru o trupă debutantă!

Heavy metal britanic tradițional cu diverse arome, de la rădăcinile locale ale legendelor din Brimingham (Balck Sabbath și Judas Priest), până la Black Crowes (da da, pălăria vocalului Alex Cooper). Ei s-au simțit bine, sala i-a plăcut, toată lumea a fost happy.

Următorul single, Waiting For A Rockstar, va apărea într-un viitor apropiat, iar albumul de debut, Dark Manoeuvres, va fi realizat via un proiect Kickstarter.

Photo by Anca Coleașă

O scurtă pauză și momentul pentru care venise toată lumea – Tarja Turunen.

The Shadow Shows au început anul trecut în iunie, înainte de lansarea celui de al patrulea album, The Shadow Self în august, și vor continua cel puțin până în noiembrie 2017.

Înainte de orice altceva, Tarja are un gust desăvârșit în alegerea trupei de acompaniament, excepțională. Și nu e de mirare când ne uităm cine o compune.

Chitaristul Alex Scholpp, din Stuttgart, nu este doar un respectat (și căutat) muzician de studio, ci are și propria lui școală de chitară, ca să nu mai spun că lucrează (live și în studio) cu Tarja din 2007.

Photo by Anca Coleașă

Basistul Kevin Chown, singurul american din echipă, este unul dintre cei mai căutați muzicieni din Los Angeles și un bun prieten al unui mare chitarist, Jeff Kollman, alături de care apare în JKB și Chad Smith’s Bombastic Meatbats – da, un proiect foarte funky al toboșarului de la RHCP, Asta când nu îl însoțește pe Paul Gilbert.

La violoncel, doamnelor și domnilor, îl avem pe Max Lilja, membru fondator al Apocalyptica și cu asta am spus tot.

Cei trei sunt de altfel complici de lungă durată și au participat (măcar parțial, măcar la unele dacă nu la toate) albumele solo ale Tarjei.

Lor li s-au alăturat toboșarul Timm Schreiner și clăparul Christian Kretschmar și fiundația a fost turnată, cât de solid se poate.

Photo by Anca Coleașă

Tarja e Tarja și nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare.

Adoptată de mult de România, a ridicat încă o dată Sala Palatului în picioare fără vreo umbră de efort.

Vremurile Nightwish sunt de mult trecute și ruptura se simte. Își afirmă identitatea solo cât mai departe posibil (fără a părăsi totuși complet coordonatele symphonic metalului care a consacrat-o), uneori într-un teritoriu extrem de heavy în care soprana face figură de alternativ, prin simplul contrast.

N-am auzit să se plângă cineva, din contră, am un presentiment că va fi la fel de bine primită și data viitoare, care va fi destul de aproape.

O galerie foto a serii este disponibilă aici.