The Agonist, a cincea oară

Al cincilea album The Agonist este primul pentru Napalm Records și este programat să apară pe 30 septembrie.

The Agonist by FAYA 2016

Photo by FAYA, courtesy of Napalm Records

Plecarea Alyssei White-Gluz pare să fi avut ca singur efect un apetit sporit pentru melodie și explorare sonoră, fără să abandoneze agresivitatea anterioară. Mix-ul lor de metalcore și melodic death dobândește noi valențe de la un album la altul, capătă noi valențe și pare să înflorească în modalități nebănuite.

The Agonist - Five

Five este deja al doilea album cu Vicky Psarakis, o nouă voce feminină excepțională. Comparația cu Alyssa White-Gluz este inevitabilă dar lipsită de sens la nivelul la care se află amândouă.

Mai puțin brutal și mai elaborat decât materialele anterioare, conceptual și sofisticat la limita progresivului, Five îi prezintă pe The Agonist ca o trupă matură, în continuă evoluție și cu un potențial ce pare a se dezlănțui de-abia de acum încolo.

Întreg albumul este la fel de solid pe cât de divers, iar surprizele nu lipsesc – de la balada lascivă cu aer de cabaret The Raven Eyes, până la bonusul Take Me To Church, preluare după Hozier (din categoria “coverul îmi place mult mai mult decât originalul”).

Una peste alta, The Agonist au depășit de mult scena locală și par lansați ferm către ligile superioare, iar Five pune o piatră foarte solidă la ascensiunea lor.


NIK WEST concertează pe 17 octombrie în Berăria H

Cu un look surprinzător, energie debordantă și talent muzical înnăscut, basista NIK WEST își va face simțită prezența la București, în cadrul unui concert de proporții, ce va avea loc luni, 17 octombrie, la Berăria H, începând cu orele 21:00.

Aflându-se la prima sa vizită în România, chitarista americană supranumită Lenny Kravitz la feminin, propune bucureștenilor o variantă inedită de spectacol, împreună cu chitaristul Tomo Fujita – cunoscut pentru colaborările sale cu Phil Collins, Kenwood Dennard, Ronnie Earl si Paul Jackson – și toboșarul John Blackwell – fost baterist al unor artiști precum Prince, Justin Timberlake și Patti Labelle. Această formulă se numește Funkalaya și s-a remarcat la nivel internațional prin modul fenomenal de a readuce în prim plan groove-urile funky.

NIK WEST stăpânește cu precizie profunzimile artistice ale instrumentului său. Atunci când cântă se simt influențele funky ale lui Larry Graham, Louis Johnson și Marcus Miller. Cunoscută pentru cover-ul piesei Back in Black de la AC/DC, NIK a impresionat mulți fani înrăiți ai rockului și a devenit instant o preferată a legendarului Steven Tyler. Există mulți cântăreți buni, însă doar o parte dintre ei întrunesc caracteristicile vocale necesare pentru a-i face pe ceilalți să continue să-i asculte. „M-a surprins foarte tare faptul că Lenny Kravitz s-a uitat la toate videoclipurile mele și că a fost atât de impresionat de cover-ul pentru Teen Town încât a vrut să mă cunoască personal”, spune artista.

Călătoria muzicală a lui West a început în orașul natal, Phoenix, Arizona. Tatăl ei – un chitarist desăvârșit – a învățat-o să cânte la chitară pe vremea când ea avea 13 ani. Nik a crescut într-un mediu plin de muzică și creativitate, surorile ei cântând la clape, tobe, vioară și chitară.

Cu toate că și-a început drumul muzical studiind chitara, Nik și-a dat seama de adevărata sa chemare atunci când a descoperit basul, în timpul liceului, pe vremea când asculta piesa You Wanna Be Startin Somethin’ a lui Michael Jackson. 

Cariera sa artistică include colaborări cu artiști precum Dave Stewart de la Eurythmics, Prince, John Mayer, precum și apariții în calitate de invitat special la American Idol. Basista, cântăreața și compozitoarea Nik West este mult mai mult decât un chip frumos. Alex Henderson, renumit critic muzical al Billboard, rezumă incredibilul talent al lui West zicând că „este unul dintre singurii artiști ai secolului 21 care nu are lacune în materie de talent”.

În timp ce Nik lucra la primul album, Dave Stewart de la Eurythmics a descoperit proiectul, s-a îndrăgostit de vocea ei și a contactat-o pentru a lucra împreună. În câteva zile, West performa cu Stewart în Los Angeles în fața unor mulțimi imense.

Puțin timp mai târziu a început o colaborare și cu compozitorul și producătorul Glen Ballard (Alanis Morissette, George Strait și Michael Jackson). De atunci, Nik a mai cântat, înregistrat și jamm-uit cu artiști precum Prince, John Mayer și Marcus Miller. Talentul său le-a atras atenția lui Lenny Kravitz, Steven Tyler și Flea (RHCP). 

Înainte să apară pe coperta Bass Musician Magazine și în revistele Bass Player, Bass Quarterly Germany, și Bass Magazine Japan, îndemânarea lui West a fost observată de legendara companie muzicală Fender, care i-a oferit un endorsement artistic. Nik a fost unul dintre primii muzicieni care au cântat la primul bas cu șase corzi de la Fender. Mai târziu i s-a oferit un endorsement pentru amplificatoarele SWR Black Beauty. Fotografia cu West pentru reclama SWR a fost selecționată de însuși basistul Marcus Miller. „Când cineva era sunat de Prince și de directorul muzical al lui Michael Jackson (Michael Bearden), era clar că trebuia să fie ceva special în legătură cu persoana respectivă!”.

Bilete pentru concertul basistei NIK WEST, de la Bucuresti, sunt disponibile atât la Berăria H, precum și la standul TICKETNET din Unirea Shopping Center etj.2, magazinul Muzica, Libraria Mihai Eminescu, agentiile TUI Travel Center si Eurolines sau online prin WWW.TICKETNET.RO, WWW.BERARIAH.RO, WWW.IABILET.RO, și WWW.BILET.RO. Prețurile acestora variază în funcție de categoria de loc, după cum urmează: cat. I – 120 lei, cat.II – 90 lei și cat.III – 70 lei.

Facebook: https://www.facebook.com/Spectaculis-569419209851409


Wovenwar, la al doilea album

După arestarea lui Tim Lambesis în 2013, As I Lay Dying a început să experimenteze și să scrie cu Shane Blay, de la Oh, Sleeper. Nu au reușit să continue sub titulatura consacrată, iar toboșarul Jordan Mancino a rămas singurul membru oficial al As I Lay Dying, fiind cel care împarte toate drepturile cu Lambesis (condamnat în 2014 la șase ani de închisoare). Formula cu Shane Blay (chitara, voce) a început să scrie și să înregistreze sub numele Wovenwar, iar în 2014 scoteau albumul de debut eponim la Metal Blade Records.

Wovenwar - Honor Is Dead

Pe 21 octombrie va apărea Honor Is Dead, cel de al doilea album Wovenwar, la aceiași Metal Blade Records.

Pentru albumul de debut materialul fusese scris înainte de venirea lui Blay, așa că Honor Is Dead este realmente primul efort colectiv coerent al întregii trupe. Mai agresiv și fluid decât predecesorul său, noul album prezintă o echipă foarte bine sudată.

De data aceasta au ales să nu se întâlnească fizic în același studio, ci să profite de avantajele tehnologiei și au lucrat fiecare de unde le-a fost convenabil, din California, Alabama și Texas.

Ca un preview al albumului avem deja un video conceptual, Censorship, realizat chiar de Nick Hipa, chitaristul solo.


Eric Johnson, primul album acustic 100%

S-au împlinit treizeci de ani de când Tones, cel de-al doilea album solo, l-a propulsat pe Eric Johnson către recunoașterea națională și pe traiectoria ce i-a făcut pe cei de la Guitar Player să-l declare “unul dintre cei mai admirați chitariști ai planetei”.

Eric Johnson by Max Crace

Photo by Max Crace, courtesy of Mascot Label Group

Aclamat ca și chitarist electric, s-a hotărât să-și arate lumii latura acustică, prea puțin văzută până acum. Astfel că pe 7 octombrie va apărea primul său album complet unplugged, EJ.

Suprinzător, Johnson, cunoscut pentru abordarea aproape dureros de meticuloasă a înregistrărilor sale, a ales de data aceasta să fie mult mai direct pe acest album pe care l-a produs singur. Cea mai mare parte a materialului a fost înregistrată live, iar Johnson apare și în postura de pianist.

Pe lângă materialul original, EJ va cuprinde și trei cover-uri – Scarborough Fair, preluată după varianta făcută celebră de la Simon&Garfunkel, One Rainy Wish a lui Hendrix, într-un aranjament surprinzător pentru pian și chitară și clasicul Les Paul&Mary Ford din 1951 The World Is Waiting For The Sunshine.

Johnson a apreciat întotdeauna artiștii ce inspiră trezirea conștiinței, iar cu acest nou album își continuă misiunea de a face muzică care distrează, inspiră și vindecă.


ARTmania Bucharest Blast, prima ediție

ARTmania Bucharest Blast a debutat sub auspicii favorabile, iar la această primă ediție din 3 septembrie energia a fost cuvântul cheie al serii

ARTmania Bucharest Blast 2016

Sinoptik vin din Donbas, Ucraina. Pentru mine au fost revelația serii. Indiferenți la numărul încă mic de spectatori au cântat de parcă Arenele erau pline la refuz. Mix-ul lor de psychedelic și stoner, un fel de Floyd cu Syd Barrett amestecat bine cu Kyuss pe steroizi m-a făcut să îmi promit că nu voi rata reîntoarcerea lor în București.

Math rock-ul nu este o prezență cotidiană pe scena locală, iar luxemburghezii Mutiny On The Bounty i-au făcut fericiți pe fanii genului, care i-au susținut zgomotos.

De fapt, bănuiala mea este că mulți dintre cei prezenți erau fani hard core de progresiv, de la King Crimson și Robert Fripp încoace, deoarece și islandezii de la Agent Fresco au făcut să explodeze audiența din ce în ce mai numeroasă.

Toate cele trei trupe au creat atmosfera perfectă pentru Within Temptation, aflați spre sfârșitul turneului Hydra (care a început pe 20 februarie 2014 și se va încheia oficial pe 23 decembrie anul acesta).

Cea mai energică prestație scenică a aparținut totuși acestor creatori de gen (să nu uităm că se numără printre cei care au inventat symphonic metal-ul, alături de Nightwish și Therion – oare ce a fost în apele Europei de Vest prin 1996?), care s-au aflat în România pentru a cincea oară.

Un indiciu bun despre cum decurge un concert este cam de câte ori îți vine să te uiți la ceas în timpul lui. Mă îndoiesc că au fost mulți cei care și-au amintit că aveau și ceasuri la ei. De la începutul cu Our Solemn Hour până la Ice Queen, ultima piesă a bisului, mașinăria bine rodată Within Temptation a funcționat aproape impecabil, spre deliciul fanilor.

Ah da, în afară de fani (de toate vârstele), Arenele au fost invadate de viitori fani. Mai mulți copii decât am văzut vreodată la un concert, cu căscuțe pe urechi, au fost poate prevestirea unor generații ce vor asculta altceva decât manelele și bumți-bumți ale vremurilor lor ce vor să vie.

O galerie foto a zilei este disponibilă aici.