Slash în prag de al treilea album
Postat: 30/08/2014 Înscris în: Muzică | Tags: hard rock, rock, Slash, world on fire Scrie un comentariuȘi anume World On Fire, ce va apărea pe 15 septembrie.
Primul album solo, eponim, părea inspirat de formula uzată până dincolo de sațietate de Santana, chitarist celebru + vocalist(ă) celebru/celebră = diversitate, inspirație și succes garantat.
Al doilea album a adus formula ideală a trupei. iar Myles Kennedy e cea mai bună idee pe care a avut-o Slash post Guns N’ Roses.
În rest, este produs de Michael “Elvis” Baskette (producător și al ultimelor trei albume Alter Bridge), Slash a înregistrat chitarele, Myles vocea, Todd Kerns este la bas și Brent Fitz la tobe. Ca și data trecută, de ce ar schimba ceva care funcționează atât de bine?
Înregistrările s-au făcut anul acesta în Los Angeles și Orlando și au apărut deja trei single-uri – World On Fire (beneficiara unui clip dubios), Bent To Fly și 30 Years To Life.
Muzical, din ce am ascultat din el, nici o surpriză. Continuă linia stabilită de Apocalyptic Love și nu văd cine s-ar plânge.
Zburând sub radar, Johnny A
Postat: 27/08/2014 Înscris în: Muzică | Tags: fusion, instrumental, jazz, johnny a, rock Scrie un comentariuCu A de la Antonopoulos, dar cum toată lumea se încurca pronunțând numele a devenit Johnny A de la vârsta de 8 ani.
Mulți spun “lasă muzica să vorbească”, puțini chiar o fac. Iar Johnny A este unul dintre ei. Fără o imagine elaborată, fără show-uri colorate, doar el, publicul și cântecele de care se bucură împreună.
Bucuria evidentă de a cânta a fost ceea ce m-a frapat de când l-am ascultat prima oară. Rar am ascultat ceva atât de fluid și jucăuș, o abordare atât de vocală a instrumentului.
Pentru că este extrem de conștient că ceea ce-și amintesc oamenii sunt melodiile, iar virtuozitatea.tehnică este cel mult admirabilă. Așa că tehnica lui (impecabilă de altfel) este subjugată complet melodiei.
Greu de definit, face parte dintre acei puțini cu un ton și o personalitate muzicală recognoscibile imediat. Mai jazzy, mai rock sau mai bluesy, se exprimă extrem de elocvent prin intermediul instrumentului.
Ignorat de mase, extrem de respectat de egalii săi, își vede de liniștit de drumul său, fără a se uita în stânga sau în dreapta. Cel mai nou album, “Driven”, din 2014, a fost finanțat prin intermediul unei platforme de crowd/fan-funding și realizat integral de Johnny A.
Love Hurts din 1960 încoace
Postat: 22/08/2014 Înscris în: Muzică | Tags: balada, love hurts, pop, rock Scrie un comentariuPentru că în 1960 Everly Brothers înregistrau pentru prima oară acest cântec compus de Boudleaux Bryant, compozitor de country și pop, răspunzător alături de soția sa pentru multe din hiturile lor, precum “All I Have To Do Is Dream” și “Bye Bye Love”.
Au urmat până astăzi mai bine de 50 de coveruri, de la Roy Orbinson (1961), Emmylou Harris (1974), Cher (1975 și 1991), până la Joan Jett (1990), Sinead O’Connor (2003), Rod Stewart (2006)…
Cu siguranță cea mai cunoscută versiune a cântecului este cea lansată de scoțienii de la Nazareth în 1975. Inclus pe albumul “Hair Of The Dog”, a fost momentul care le-a adus succesul internațional.
A fost un hit nu numai în Statele Unite (unde a devenit platină), cât și în Marea Britanie și în alte nouă țări. În Norvegia, de exemplu, nu a părăsit topurile timp de 60 de săptămâni.
Nazareth cântă în seara asta în Hard Rock Café București, din păcate fără Dan McCafferty, retras definitiv din turnee din cauza problemelor de sănătate.
Întârziații pot cumpăra încă bilete, din locurile și rețelele obișnuite. În materie de ticketing, cea mai plăcută surpriză pe care am avut-o până acum sunt cei de la iabilet.ro. Plata prin PayPal, livrarea biletelor electronic prin SMS sau email, inclusiv rezervare de cameră la hotel pentru cei care nu sunt din oraș… Lucrurile arată și la noi tot mai mult ca afară.
Joel Hoekstra, noul chitarist Whitesnake
Postat: 21/08/2014 Înscris în: Știri | Tags: blues rock, hard rock, heavy metal, joel hoekstra, rock, Whitesnake Un comentariuȘi iată că a fost anunțat oficial succesorul lui Doug Aldrich în Whitesnake.
S-a pariat pe o întoarcere a lui Adrian Vandenberg, s-au speculat numele unor John Sykes sau chiar Bernie Marsden, dar, ca de obicei, Coverdale a venit cu o surpriză.
Joel Hoesktra este un chitarist new-yorkez ce activa până în acest moment la Night Ranger și atunci când nu era în turneu, pe Broadway, în musical-ul “Rock Of Ages”.
Născut la Chicago din părinți muzicieni, a avut de mic parte de o educație clasică, primele instrumente fiind violoncelul și pianul. Asta până l-a auzit pe Angus Young și s-a apucat de chitară.
A fost chitarist de turneu pentru Trans-Siberian Orchestra, Foreigner, Jeff Scott Soto, Dee Snider și mulți alții.
A participat la trei albume Night Ranger (Somewhere in California, 24 Strings & a Drummer (live & acoustic, High Road), unul cu Trans-Siberian (Dream of Fireflies (On a Christmas Night)) și are trei albume solo (13 Acoustic Songs, The Moon is Falling, Undefined).
David Coverdale a avut mereu fler pentru chitariști excepționali, alături de care a și compus piese de excepție, așa că, oricât de suprinzătoare poate părea alegerea, nu pot decât să pariez că a fost una inspirată.
Photo: Ben Miller
RIP Rick Parashar!
Postat: 16/08/2014 Înscris în: Știri | Tags: grunge, producator, rick parashar, rip, rock Scrie un comentariuNumele poate nu sună cunoscut prea multora, dar întreaga scenă din Seattle îi datorează enorm. Rick și Raj Parashar au înființat London Bridge Studio în 1985.
Rick a lucrat ca producător și instrumentist cu nume esențiale ale scenei, ca Pearl Jam (“Ten”), Alice in Chains (“Sap”), Temple Of The Dog…
Influența lui a depășit cu mult scena din Seattle, pentru că la abilitățile lui au apelat o multitudine de nume mari, de la Dinosaur Jr, până la Melissa Etheridge, trecând prin Blind Melon, Pride & Glory a lui Zakk Wylde, Bon Jovi (“Have a Nice Day”), Nickelback (“Silver Side Up”), 3 Doors Down (“Away From The Sun”)…
Rick a fost recunoscut de industrie în special pentru producția vocală. Când nu participa la înregistrări cântând la pianul Fender Rhodes, la orgă sau la percuție (Pearl Jam – “Black” și “Jeremy”, Temple Of The Dog – “Call Me A Dog”, “All Night Thing” și “Times Of Trouble”), rafina melodiile vocale și frazarea artiștilor cu care lucra sau scria armoniile și vocile de fundal.
Ne-a părăsit pe 14 august, la doar 50 ani, din cauze naturale, în căminul lui din Queen Anne. Odihnește în pace Rick!
Midnight Burst 