Influențele lui Philip Sayce
Postat: 07/08/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, influence, philip sayce, rock Scrie un comentariuPhilip Sayce este probabil cel mai subestimat dintre chitariștii noi generații de blues rockeri.
Născut în Țara Galilor în 1976, a crescut în Canada cu muzica lui Hendrix, Steve Ray, Jeff Healey și Mark Knopfler. Ca și BB King, Albert King, Albert Collins, Buddy Guy, Robert Cray…
A înregistrat cu Jeff Healey și Melissa Etheridge, din ale cărui trupe a făcut parte ani de zile. Până în 2009, când a scos primul său album solo adevărat, “Peace Machine”.
Fast forward la 2014 și pe 25 august va apărea cel de-al cincilea album, “Influence”. Socotind și EP-ul “Silver Wheel Of Stars” din 2012, Philip a fost un om ocupat (și) în studio toți anii ăștia.
“Influence” este exact ce sugerează titlul. Sayce își celebrează propriile influențe, mai subtil (ca în foarte hendrixiana “Out Of My MInd”), sau foarte direct (coveruri ale unor piese obscure, ca “Green Power” – Little Richard sau “Better Days” – Graham Nash).
Îi celebrează și îi onorează pentru că reușește mereu să fie surprinzător, ca în “Fade Into You”. Ca orice manifestare de artă adevărată, este inspirată direct din experiența reală. După cum declară, „This song is definitely one of the heaviest songs, if not the heaviest song on the album, It comes from a very hurt, sad, dark place. It’s about being screwed over in the music business.”
Traiectoria lui Sayce este ascendentă în continuare, iar titlul noului album este chiar profetic, pentru că el însuși este deja o influență asupra noilor generații.
Tedeschi Trucks Band
Postat: 04/08/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, rock, soul, tedeshi trucks band Scrie un comentariuSusan Tedeschi și soțul său, Derek Trucks, au avut fiecare cariere solo de succes. Ea, nominalizată de mai multe ori la Grammy, el, poate cel mai bun chitarist de slide în viață (unii spun că din toate timpurile), membru al Allman Brothers Band, nelipsit în trupa de turneu a lui Eric Clapton, când nu își vedea de trupa proprie, Derek Trucks Band, câștigător de Grammy.
N-am înțeles niciodată de ce nu cântau împrenuă decât ocazional. Probabil ca să nu-mi mai pun întrebări, în 2010 au fondat Tedeschi Trucks Band, care i-a reunit nu doar pe cei doi dar a și contopit membri ai trupelor lor solo.
  |
  |
  |
Succesul a fost instantaneu, primul album, “Revelator”, din 2011, câștigând și Grammy-ul pentru cel mai bun album de blues în 2012.
A urmat un live, “Everybody’s Talkin’”, în 2012, și al doilea album de studio, “Made Up Mind”, în 2013, premiat de Blues Music Foundation ca albumul de rock blues al anului.
Colaborarea lor muzicală s-a extins și asupra proiectelor cu alți artiști; de exemplu, au apărut pe albumul lui Herbie Hancock, “The Imagine Project”, din 2010. Toate înregistrările lor s-au făcut în studioul de acasă, din Jacksonville, Florida.
Nu au anunțat deocamdată planuri pentru un nou album, ci bat drumurile prin turnee, festivaluri și diverse croaziere. Îi aștept, mă îndoiesc că pot să scoată ceva mediocru, cu atât mai puțin ceva prost.
Jeff Kollman, un chitarist smerit
Postat: 31/07/2014 Înscris în: Muzică | Tags: fusion, hard rock, instrumental, jeff kollman, progresiv, rock Scrie un comentariuJeff Kollman este un mare chitarist. Nu o spun eu, o spune industria. Nu este un rock star, așa cum probabil își imagina când pleca din orășelul Toledo din Ohio să cucerească Los Angeles-ul.
O persoană discretă și extrem de amabilă, este absolut imposibil să nu-ți placă. Când l-am cunoscut, în 2008, era aproape obsedat de fetița lui și îmi arăta fascinat poze cu ea pe telefon. Același Jeff care și-a botezat cățelul Buddy Jo Kollman și l-a trecut producător executiv la albume UFO sau Chad Smith’s Bombastic Meatbats.
Muzician, compozitor, producător, Jeff Kollman a îmbrăcat multe costume musicale și a lucrat cu mulți dintre cei mari – de la Glenn Hughes la Chad Smith, de la Lao Tizer la Asia (ft John Payne). A trecut prin multe genuri, de la shredder-ul heavy metal, la progresiv, fusion și chiar jazz. În timp ce compunea muzică de film sau măcar participa la înregistrări („Sahara”, „Ice Age 2″…). Sau răspundea apelurilor de la Fender, pentru care este unul dintre trei clinicians, alături de Greg Koch și Gary Hoey.
Toate activitățile astea nu l-au împiedicat în vreun fel să aibă și o bogată carieră solo, sub numele său sau cu trupa sa de progresiv instrumental, Cosmosquad. În continuare modest, preocupat de familia lui și trăind muzica.
De curând a scos un nou album, 100% acustic, „Hills Of Granada”, la propriul label, Marmaduke Records. Eu mă duc să-l comand.
Și a fost Dream Theater
Postat: 29/07/2014 Înscris în: Live | Tags: concert, dream theater, Live, progresiv, rock Scrie un comentariuLuni seara, la Romexpo. Prima vizită după 12 ani. Ceasul atomic muzical s-a translatat și într-o punctualitate terifiantă. Au spus că începe la 8, la 8:00 PM au început să cânte. A spus LaBrie că vor cânta trei ore, la 23:00 se înclinau de final.
Cam puțini oameni pentru o trupă atât de mare, cunoscută, comentată și influentă. Or fi vacanțele, o fi criza… Foarte mulți muzicieni în public, de așteptat de altfel. Chiar și politicieni cu pretenții cool, mă rog.
Cântarea? Impecabilă. Ciudățenia turneului? Setlist-ul practic neschimbat de la un concert la altul. Plus ponderea pieselor noi în listă, șase.
Din păcate, magia Dream Theater nu a funcționat pentru mine. Nu mi-au transmis nimic, nu m-au mișcat cu nimic. Poate sunt eu superficial, poate am preluat doar oboseala lor evidentă, de final de turneu… Din păcate, m-am ales doar cu o stare de plictiseală gravă.
Mulțumesc frumos, văzut, bifat, la următoarea vizită voi lipsi sigur.
Din nou, ca și la Hugh Laurie (organizat tot de Phoenix Entertainment), nu avem poze. Regulile de acces specificau clar ca nu este permis accesul cu aparate foto și dispozitive de înregistrare audio-video. Ceea nu a împiedicat pe câte cineva (fără ecuson foto) să fotografieze liniștit din Golden Circle sau pe altcineva să se plimbe liniștit cu o cameră video (montată pe monoped, a propos de obiecte contondente). Să fi fost neglijența BGS-ului sau regulile nu se aplică tuturor?
Altfel, toate bune.
Midnight Burst 