Kenny Wayne Shepherd revine!
Postat: 03/08/2011 Înscris în: Muzică | Tags: blues, kenny wayne shepherd, kws, rock, southern Un comentariuKenny Wayne este una dintre speranțele valului nou de blues american. Coleg de generație cu John Mayer și Joe Bonamassa, pe undeva parcă se apropie mai mult de Jonny Lang
Ca și Jonny, și-a văzut de viața lui, așa cum a fost pînă acum. Gurile rele spun că pauza de circa 2 ani i-a fost impusă de propria bătălie cu drogurile.
A devenit profesionist la 13 ani și din 1995 încoace a avut șapte single-uri de Top 10. Deține și recordul pentru albumul care a stat cel mai mult în topul de blues al Billboard, “Trouble Is..”, din 1997. Pe care apare și una din piesele mele favorite, “Blue On Black”.
În 2007, a devastat piața cu “10 Days On The Road: Blues From The Backroads”, un documentar ce îl urmărește călătorind prin Sud, intervievând și cântând cu unii ultimii mari supraviețuitori ai genului. Mulți dintre ei erau uitați de public, dar bluesmenii au ceva în comun – își amintesc rădăcinile, se bazează pe ele și le onorează.
Anul trecut, sănătos, voios și pus pe treabă, a fost semnat de Roadrunner Records. Le-a dat imediat un album live, “Live! In Chicago”. Anul acesta, pe 2 august, a apărut și un nou album de studio, “How I Go”. Primul single – “Never Lookin’ Back”.
Site-ul oficial: http://www.kennywayneshepherd.net/
Beth Hart: Janis reîncarnată?
Postat: 21/07/2011 Înscris în: Muzică | Tags: beth hart, blues, gospel, rock Scrie un comentariuTehnic vorbind, e posibil. Ascultând-o, similitudinile sunt evidente. Vazând-o, situația devine explozivă.
A jucat rolul principal în musical-ul “Love, Janis”. În aceeași perioadă în care avea primul hit, “LA Song” (de pe al treilea album “Screamin’ For My Supper”, 1999).
Influențele îi vin din rock, blues și gospel. În cea mai autentică tradiție blues și-a confruntat demonii și a purtat propriile războaie cu drogurile și alcoolul. Diferența față de Janis este că a învins și s-a salvat.
Slash a invitat-o pe albumul său solo (“Mother Maria”) și a participat la o piesă pe ultimul ei album (“Sister Heroine”, pe “My California”, 2010). Și a fost doar unul dintre numele mari cu care a lucrat de-a lungul timpului – Les Paul, Neal Schon, Joe Bonamassa…
Pe 27 septembrie e programat să apară “Don’t Explain”, albumul de coveruri soul al duetului Hart – Bonamassa. Și vorba lui Kevin Shirley, producătorul albumului, “e mult din Janis în ea, dar e și mai mult din Etta James, doar că nu și-a dat seama încă”.
Site-ul oficial: http://bethhart.com/index.php
Site-ul oficial Hart – Bonamassa: http://www.hartandbonamassa.com/
Rock The City? Yup!
Postat: 05/07/2011 Înscris în: Live | Tags: judas priest, rock, rock the city, Whitesnake Un comentariuAm fost în ziua a treia, că aia m-a interesat. Am ajuns la Whitesnake, pentru că pe ei și pe Judas Priest vroiam să-i văd. Mi-au plăcut, oricum venisem chitit să-mi placă.
Coverdale a avut mereu mână bună la chitariști. Doug Aldrich și Reb Beach sunt doi profesioniști de mare clasă și să-i văd e mereu o plăcere și o lecție de instrument. A propos, după “Forevermore”, anul acesta a apărut în fine și un live epocal Whitesnake, “Live At Donnington 1990”. Pe vremea aia chitariști erau Adrian Vandenberg și Steve Vai, cred că e suficient să spun doar atât.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Sunt fan Whitesnake, cu siguranță m-am bucurat să-i văd. Și show-ul a meritat banii. Pe de altă parte, oricât de fan aș fi, nu pot să nu remarc degradarea vocii lui Coverdale. Altfel energic, cu prezență, alea-alea. Toți îmbătrânim, ne lasă curelele fizice, dar unii se adaptează mult mai bine decât alții.
Cum ar fi, hm, să luăm un nume la întâmplare, Rob Halford.
Nu pot să-mi imaginez un epitaf mai bun pentru Judas Priest. Mă rog, epitaf e prea mult spus probabil, mai degrabă un fel de recapitulare generală. De la “Rocka Rolla” până la “Nostradamus”. Mi-au încântat adolescența, m-au încântat și acum. Cu toată simbolistica proprie lor și un “Metal God” benevolent, care și-a dirijat “supușii” să cânte la unison “Breaking The Law”. De la cap la coadă, o voce colectivă și atât (senzațional moment).
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Mă așteptam să fie mai multă lume, asta e, atât s-a putut. Până la urmă, egoist poate, mă bucur pur și simplu că am fost acolo. Vorba unui amic, “hell bent for leather in the still of the night”. Să trăiască!
The Answer: Irlandezii au răspunsul?
Postat: 03/07/2011 Înscris în: Muzică | Tags: hard, rock, the answer Scrie un comentariuPoate că da, poate că nu. Sigur e că nord-irlandezii de la The Answer sunt una dintre trupele care flutură steagul rock (bluesy, hard&heavy, southern) în noul mileniu. Cinstit, muncit, direct, simțit, vorba aceea, “three chords and the truth”.
Nu degeaba i-au ales AC/DC ca să deschidă pentru ei în cea mai mare parte a turneului Black Ice, în 2008-2009. A propos, Black Ice World Tour a avut cel mai mare succes din istoria AC/DC, a strâns oficial 441.1 milioane dolari și s-a plasat pe locul 3 în lista celor mai profitabile turnee din istorie (după U2 – 360° Tour și Rolling Stones – A Bigger Bang Tour). Deh!
Povestea celor 412 de zile în care i-au însoțit de AC/DC pe drum este documentată în noul dvd, “412 Days Of Rock’n’Roll”, apărut pe 13 iunie.
Toate bune și frumoase, veștile sunt încă și mai bune, deoarece printre multele cântări își găsesc timp și pentru noul album de studio, al treilea. Anunțat pentru toamnă și care se va numi, probabil, “Revival”.
Poate că au răspunsul, poate că nu, eu zic să verificăm.
PS: Ca de obicei, clipuri suplimentare în pagina de Facebook a blogului.
Rival Sons: Se poartă vintage
Postat: 30/06/2011 Înscris în: Muzică | Tags: blues, hard rock, pressure & time, rival sons, rock Un comentariuMulte se pot afla la o țigară – dinamicile politicii de birou, ultima bârfă, ultimele descoperiri muzicale… Fiecare cu ce-l doare și-l interesează. În cazul meu, țigara respectivă i-a adus pe Rival Sons.
Câteodată, din Los Angeles apare câte o trupă ca la carte – directă, energică, cu toate cele expuse la vedere. Abordarea nu e nouă, filiația e pe filonul clasic Led Zeppelin și nu e nimic rău în asta.
Sunt proaspeți, sunt buni și albumul de debut a fost scos de Earache, “Pressure & Time”.
De fapt, debutul real a fost cu un album pe care l-au scos singuri în 2009, “Before The Fire”, la mai puțin de un an de la înființare. În 2011, Earache au încercat apele cu un EP eponim înainte de lansarea albumului complet.
Zilele astea sunt în turneu prin Europa de Vest și vor cânta în deschidere la Judas Priest și Queensryche în Marea Britanie. Ca și la High Voltage și Sonisphere UK. Nu ajung pe aici, cum n-ajunge nici Sonisphere, așa că eu mă întorc la primul single/video, “Pressure & Time”.
Midnight Burst 