Black Stone Cherry se ascultă, nu se fumează
Postat: 31/03/2011 Înscris în: Muzică | Tags: black stone cherry, blues, rock, southern Scrie un comentariuRockul sudist trăiește și e bine merci. Fără vreo legătură cu țigările Blackstone (cu cherry sau fără), Black Stone Cherry vin din Kentucky și tocmai au terminat lucrul la cel de al treilea album. Și, of, mai e mult până pe 31 mai, când va apare „Between The Devil And The Deep Blue Sea”.
Au luat lumea cu asalt în 2006, cu albumul de debut eponim, pe care era și preferata mea, „Hell And High Water”. Au recidivat, încă și mai bine, în 2008, cu „Folklore And Superstition”. Au fost în turnee cu Def Leppard, Whitesnake și Nickelback. Niște băieți ocupați.
La începutul anului, în colaborare cu producătorul de bourbon Evan Williams, au scos o piesă surpriză, „Blame It On The Boom Boom”.
Primul single de pe noul album, „White Trash Millionaire”, tocmai a ieșit. Și cât să mai fie până pe 31 mai? Acum-acum vine și „Between The Devil And The Deep Blue Sea”.
Whitesnake: În vecii vecilor
Postat: 30/03/2011 Înscris în: Muzică | Tags: blues, Forevermore, hard, rock, Whitesnake Scrie un comentariuIeri a ieșit noul album Whitesnake, “Forevermore”. Da, am verificat, traducerea chiar e „În vecii vecilor”. La mine cântă încontinuu de când a venit.
Ce și cum, să mai povestească și singuri, de ce să scriu tot eu?
Are cuvântul David Coverdale.
Urmează Doug Aldritch. (ce talent are și Coverdale să își asocieze chitaristi excepționali)
Ultimul, dar nu cel de pe urmă, celălalt chitarist, Reb Beach.
Fare thee well, ne vedem pe 3 iulie, la Romexpo. Mă duc să mai pun o dată albumul.
Angel
Postat: 23/03/2011 Înscris în: Muzică | Tags: angel, jimi hendrix, rock, rod stewart, tedeschi, trucks Scrie un comentariuIeri am bătut la porțile raiului. Și când faci ceva, există întotdeauna consecințe. După faptă și răsplată, cum îți așterni, așa dormi, semeni ce-ai cules… Bref, karma.
Când bați, uneori ți se răspunde. Alteori chiar se deschide poarta. Și ce să iasă din rai? Fâl fâl fâl, poate un înger.
Piesa asta e din cele vehiculate mai puțin. E adevărat că a ieșit postum și am o vagă bănuială că e și ușor cam neterminată. Dar nu știu cum se face, la Hendrix și demo-urile sună mai bine decât produsele finite ale altora. Bafta moștenitoarei Janie, care scoate pe bandă rulantă, în combinații aparent infinite, cam tot ce a produs vreodată fratele vitreg Jimi. Și chiar mai mult de atât.
Versurile cântecului au fost recitate la înmormântare. De parcă și-ar fi scris singur epitaful. Și poate chiar a făcut-o, nu degeaba vedea muzica în culori și sculpta în sunet.
E o piesă aparte, puțini au preluat-o. Singurul care a avut succes (moderat), a fost Rod Stewart, în 1972, cînd încă era cu The Faces. Și Ronnie Wood încă nu se mutase cu slujba la Rolling Stones.
Oops, dar cică Faces s-au reunit oficial anul trecut. cu Mick Hucknall în locul lui Rod Stewart. Da, da, roșcovanul de la Simply Red. Din minunile marketingului muzical, nu din cele îngerești.
* * *
O întrebare îmi stătea pe limbă cam de când l-am descoperit pe Derek Trucks și apoi pe soția dânsului, Susan Tedeschi. Oare de ce oamenii aștia cântă separat și nu în familie? Adică au putut să facă doi copii, dar o trupă și un album e prea mult?
Se pare că au ajuns și ei la aceeași concluzie, drept pentru care acum există Tedeschi Trucks Band. Vor avea și un album, “Revelator”, pe 7 iunie. Până atunci, abonații la newsletter primesc o primă piesă, “Bound For Glory”. Uite de aici.
Midnight Burst 