Colin Macleod la un nou single, alături de Sheryl Crow

Pe Colin Macleod l-am descoperit acum doi ani la Dublin, în deschiderea lui Van Morrison și Robert Plant. Pe atunci era la primul album solo, Bloodlines, o declarație de intenție și una de dragoste pentru rădăcinile sale adânc infipte în Hebride.

Anul acesta am avut parte de un cover excepțional al unei piese clasice Runrig, Only The Brave, alături de Rory Macdonald & The Hebridean Allstars.

La începutul anului viitor va apărea cel de al doilea album solo, povestea unui bărbat ce se întoarce pe insula sa după ce a fost plecat în lume în căutarea gloriei. O operă de ficțiune încastrată în realitate, Hold Fast este nu doar titlul albumului ci și motto-ul clanului MacLeod.

Primul single este Old Soul, un cântec generat de sentimentul de a fi fost născut în vremuri greșite și una dintre cele două colaborări surpriză cu Sheryl Crow.

Pre-order Hold Fast: https://smarturl.it/CM-HoldFast

Adrian Coleașă


Mereu Hendrix, iar „Little Wing”

Facem ce facem și ne întoarcem mereu la Hendrix. Au fost chitariști mari înaintea lui, au venit alții după, și totuși… referința rămâne mereu Jimi.

Cum spunea cineva, “a stat 4 ani sub reflectoare, a avut 600 de concerte, a apucat să scoată 4 albume oficiale, și dă de lucru la o lume întreagă de 40 de ani încoace”.

Parcă devine mai actual de la o zi la alta. Poate că Stranglers aveau dreptate, “no more heroes anymore” și atunci suntem forțați să ne întoracem la alte vremuri. Sau poate că a fost chiar atât de mare, de genial si de carismatic și e pe cale să devină arhetipal. Poate că e deja și nu ne-am prins încă.

Nu mai știu cum am dat peste el, știu doar că eram disperat să-l ascult încă dinainte să fi auzit vreo notă. Și parcă a fost mereu prezent, indiferent dacă îl ascultam sau nu.

Așa că…. “Little Wing”. Inspirată de cântarea de la Monterey, înregistrată în 1967, pe “Axis: Bold As Love”. Una dintre cele mai iubite piese ale lui Hendrix, era și una dintre favoritele lui.

Mulți au preluat-o, unii mai inspirați decât alții. Steve Ray Vaughan a înregistrat o variantă foarte personală, apărută postum (chiar dacă live a tot cântat-o). Clipul a fost acuzat că e promo pentru Fender. Și ce dacă?!

Eric Clapton a inclus-o pe un al mare album, “Layla And Other Assorted Love Songs”, Sting pe “… Nothing Like The Sun”, violonistul Nigel Kennedy pe “The Kennedy Experience” (la București a cântat un concert întreg de Hendrix, traumatizând o sală întreagă de rătăciți care se așteptau probabil la Bach și Vivaldi).

Până la Santana cu Joe Cocker, pe albumul de anul trecut, “Guitar Heaven”, Skid Row, Def Leppard, The Corrs, G3 în Denver (cu Malmsteen)… Până și Kirk Hammett a fost pârât că ar fi cântat-o live. Pe Paul Gilbert l-am auzit personal anul trecut, la Silver Church.

Adică e deja a noastră, a tuturor.

Și dacă tot e, are Andy Aledort (mare chitarist, mare profesor, mare expert în Hendrix) o lecție despre cum se cântă piesa, de pe un dvd făcut pentru Guitar World. Intro-ul, atât au dat public, atât dau și eu.