Kris Barras Band, un succes anunțat
Postat: 13/02/2018 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, hail mary, kris barras band, propane, southern, the divine and dirty Un comentariuKris Barras nu este un debutant. Viața sa este deja un roman în sine și nu se ferește de provocări.
Fost luptător MMA (14 victorii din 17 meciuri), chitaristul vocalist a trăit în Las Vegas și Thailanda, a dat faliment și a cunoscut suișurile și coborâșurile unei vieți în permanentă mișcare.
Marca sa de blues rock sudist catchy și furios a încântat deja audiențe din toată lumea de mai bine de 13 ani încoace, devenind unul dintre cei mai interesanți chitariști britanici de gen. Anul trecut, cititorii Music Radar/Total Guitar l-au votat în Top 15 Blues Guitarists.
Tot anul trecut a semnat cu Mascot Label Group iar primul rezultat al colaborării lor va apărea pe 23 martie, The Divine And Dirty.
Dacă albumul de debut, Lucky 13 (2016) l-a pus ferm pe harta muzicală a genului, noul album pare destinat să îl propulseze la următorul nivel.
Un răspuns britanic la nume ca Rival Sons sau Black Stone Cherry, The Divine And Dirty își poartă mândru influențele. De la Gary Moore, preferatul tatălui său pe care l-a pierdut la doar 54 de ani și pentru care a scris Watching Over Me, până la Led Zeppelin, Stones, Howlin’ Wolf sau Free, totul este transformat alchimic. Urcat pe umerii uriașilor, Kris Barras are o voce proprie, distinctă și plină de o energie modernă, de la blues-ul alimentat cu kerosen din Kick Me Down, trecând prin rock’n’roll-ul cu infuzie de gospel din Hail Mary, până la momente de o tandrețe aproape neașteptată ca Hold On For Tomorrow.
Produs de Josiah J Manning la Momentum Studios din Plymouth, The Divine And Dirty este un album nu doar eclectic, ci și extrem de ambițios. Pe bună dreptate, pentru că are toate șansele să-l aducă pe Barras în aceeași ligă cu ceilalți artiști, mult mai titrați, de la Provogue/Mascot Label Group – Joe Bonamassa, Kenny Wayne Shepherd, Walter Trout…
Primul single al albumului, care a beneficiat și de un videoclip a fost Hail Mary, urmat de Propane, două dintre fațetele multi-talentatului Kris Barras.
Tracklist:
1. Kick Me Down
2. Hail Mary
3. I Don’t Owe Nobody Nothing
4. Propane
5. Wrong Place, Wrong Time
6. Lovers Or Losers
7. She’s More Than Enough
8. Stitch Me Up
9. Hold On For Tomorrow
10. Blood On Your Hands
11.Watching Over Me
Pre-order The Divine And Dirty:
CD: https://goo.gl/J8knsQ
CD: http://amzn.to/2Flu7vS
Vinyl: http://amzn.to/2CTLWn5
Digital: http://smarturl.it/KBB-DivineDirtyAlbum
Adrian Coleașă
Kenny Wayne se întoarce acasă
Postat: 31/03/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, goin' home, kenny wayne shepherd, kws, rock, southern Scrie un comentariuKenny Wayne Shepherd a mai fost pe aici, atât solo, cât și cu The Rides.
În mai, la doi ani după ultimul album, revine cu “Goin’ Home”. Se întoarce acasă muzical, la piesele care l-au influențat când se forma ca și muzician.
O reîntoarcere acasă completă, pentru că și înregistrările s-au făcut în Louisiana natală.
Încă nu am ascultat un album KWS care să mă dezamăgească, așa că aștept cu încredere și acest album. Cu atât mai mult cu cât are și o mulțime de invitați – Ringo Starr, Warren Haynes, Robert Randoph, Keb Mo, Joe Walsh…
Subapreciat: Michael Lee Firkins
Postat: 16/01/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, country, michael lee firkins, rock, southern, yep Scrie un comentariuÎn 1990, albumul de debut al lui Michael Lee făcea nu valuri, ci o furtună adevărată în comunitatea chitariștilor. Semnat de o casă de discuri orientată mai mult către genurile hard & heavy, omul era o specie aparte; o enciclopedie de country, blues și rock, printre shredderi neoclasici precum Marty Friedman, Jason Becker, Paul Gilbert, Steve Howe, Tony MacAlpine, Vinnie Moore, Ritchie Kotzen…
Născut și crescut în Omaha, Nebraska, și-a creat un stil extrem de personal, un amestec de bluegrass, country, metal, blues, chiar jazz. Fără a pica în snobisme fusion, Michael Lee și-a văzut de o carieră liniștită. Nu a ajuns un rock star, dar se bucură de respectul necondiționat al colegilor de breaslă. Necunoscut publicului larg, a fost descris ca unul dintre cei mai inovatori chitariști apăruți în ultimii 20 de ani, o personalitate muzicală unică, la același nivel cu Jeff Beck, Albert Lee sau Danny Gatton.
Noul album, “Yep”, a fost înregistrat în Nashville, cu o echipă de vis, muzicieni trecuți prin trupe precum Gov’t Mule sau Allman Brothers Band. Se ascultă cap-coadă (mare lucru în ziua de azi). și, pentru mine, este unul dintre acelea care devin clasice instantaneu. Southern/blues/country rock de cel mai înalt nivel, îmi evocă instantaneu nume ca Steve Ray, Beck sau Knopfler, fără a-i copia vreun moment. Original, atât de tehnic încât uiți de tehnică, mai are și voce, chiar scrie cântece adevărate și memorabile . Ce mai poate cere orice fan al genului? De ascultat imediat. Acum. Nu l-ați ascultat încă?
Texas Hippie Coalition
Postat: 05/07/2012 Înscris în: Muzică | Tags: metal, red dirt, rock, southern, texas hippie coalition, thc Un comentariuPantera și ZZ Top au făcut un copil. pe care l-a crescut Lynyrd Skynyrd. Asta e ceea ce spune copilul însuși, Texas Hippie Coalition.
Primul album, “Pride Of Texas”, l-au scos singuri în 2008. Urmat de “Rollin”, în 2010.
Și uite așa, din doi în doi ani, ajungem în contemporaneitate și la al treilea album, “Peacemaker”. Care va ieși pe 14 august. Red Dirt Metal, episodul al treilea.
Kenny Wayne Shepherd revine!
Postat: 03/08/2011 Înscris în: Muzică | Tags: blues, kenny wayne shepherd, kws, rock, southern Un comentariuKenny Wayne este una dintre speranțele valului nou de blues american. Coleg de generație cu John Mayer și Joe Bonamassa, pe undeva parcă se apropie mai mult de Jonny Lang
Ca și Jonny, și-a văzut de viața lui, așa cum a fost pînă acum. Gurile rele spun că pauza de circa 2 ani i-a fost impusă de propria bătălie cu drogurile.
A devenit profesionist la 13 ani și din 1995 încoace a avut șapte single-uri de Top 10. Deține și recordul pentru albumul care a stat cel mai mult în topul de blues al Billboard, “Trouble Is..”, din 1997. Pe care apare și una din piesele mele favorite, “Blue On Black”.
În 2007, a devastat piața cu “10 Days On The Road: Blues From The Backroads”, un documentar ce îl urmărește călătorind prin Sud, intervievând și cântând cu unii ultimii mari supraviețuitori ai genului. Mulți dintre ei erau uitați de public, dar bluesmenii au ceva în comun – își amintesc rădăcinile, se bazează pe ele și le onorează.
Anul trecut, sănătos, voios și pus pe treabă, a fost semnat de Roadrunner Records. Le-a dat imediat un album live, “Live! In Chicago”. Anul acesta, pe 2 august, a apărut și un nou album de studio, “How I Go”. Primul single – “Never Lookin’ Back”.
Site-ul oficial: http://www.kennywayneshepherd.net/
Midnight Burst 