Powerwolf anunță un nou album pentru 2021
Postat: 29/04/2020 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: album, best of, best of the blessed, heavy metal, kiss of the cobra king, power metal, powerwolf, symphonic metal, werevolves of armenia | Scrie un comentariuMarii preoți ai heavy metalului, Powerwolf, au anunțat că au începutul lucrul la un nou album, care va apărea în 2021. În timp ce trupa se pregătește pentru apariția noii compilații, Best Of The Blessed (pe 3 iulie, la Napalm Records) chitaristul Matthew Greywolf a comentat:
„Even some months before the world went into lockdown I started locking myself in my studio to start writing new songs for the eighth POWERWOLF album, and by now there’s quite a bunch of exciting stuff, which I´m working on with Attila as we speak. Lots of energy and hooks – we’re thrilled and excited! We expect to start recording by the end of the year, and 2021 will definitely bring a new POWERWOLF chapter. Until then – stay at home, stay safe & healthy!”

Best Of The Blessed sărbătorește 15 ani de carieră Powerwolf, nu doar compilând un best of, ci aducând versiuni re-interpretate și re-orchestrate. Compilației propriu-zise i se adaugă un disc bonus, The Live Sacrament, cu piese înregistrate live în timpul Wolfsnächte Tour, din 2018.
Kiss Of The Cobra King este primul cântec lansat într-o nouă versiune, pe 1 noiembrie 2019.
Pe 27 martie a apărut o altă piesă reinterpretată, Werewolves Of Armenia.
Pre-Order Best of the Blessed:
Napalm – https://smarturl.it/BestOfTheBlessed-NPR
EMP – https://smarturl.it/powerwolfEMP
Adrian Coleașă
Tears Of Martyr pregătesc al treilea album
Postat: 16/03/2020 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: ancient pine awaits, symphonic metal, tales, tears of martyr | Scrie un comentariuFormați la sfârșitul anilor ‘90 în insulele Canare, Tears Of Martyr au început ca o trupă death doom, deși elementele de orchestrație clasică și vocile distincte erau deja prezente. După mai multe demo-uri și apariții în deschiderea concertelor unor nume precum Dark Tranquility, To/Die/For sau Swallow The Sun, în 2007 s-au mutat la Madrid. În 2009 au înregistrat albumul de debut, Entrance, apărut un an mai târziu la STF Records din Germania.

Photo courtesy of Tears Of Martyr
În 2012, Tears Of Martyr au intrat ăn studiourile New Sin din Loria (Italia) unde au înregistrat cel de al doilea album, Tales, produs de Luigi Stefanini și Enrik García (Dark Moor), apărut în 2013 la Massacre Records.
De atunci încoace au împărțit scena cu nume precum Therion, Epica, Draconian sau Dark Moor, iar Tales a fost prezentat pe scenele Europei și în Mexic.
Anul trecut au prezentat un nou single, Ancient Pine Awaits II, și sunt în cursul definitivării celui de al treilea album de studio.
Adrian Coleașă
Tears Of Martyr sunt:
Berenice Musa – Soprano
Miguel Angel Marqués – Guitars & Vocals
Adrián Miranda – Bass
Doramas Párraga – Drums
Contact Tears Of Martyr:
Facebook: https://www.facebook.com/pg/tearsofmartyr/
Instagram: https://www.instagram.com/tearsofmartyr/
Twitter: www.twitter.com/tearsofmartyr
YouTube: www.youtube.com/tearsofmartyr
The Greatest Show On Earth, Nightwish în București
Postat: 19/08/2018 | Autor: Adrian C | Înscris în: Live | Tags: 17 august, a tear beyond, bucuresti, cronica, decades world tour, fallen arise, metal, nightwish, review, rock, romexpo, symphonic metal | Scrie un comentariuNightwish ne vizitaseră ultima oară în decembrie 2015 în cadrul turneului Endless Forms Most Beautiful ce promova noul album cu Floor Jansen. 2018 a adus un nou material, Decades, o retrospectivă a celor mai bine de două decenii de activitate ale trupei și o nouă vizită, vineri 17 august, la Romexpo.
Deschiderea a fost asigurată de grecii de la Fallen Arise și de italienii de la A Tear Beyond (o trupă interesantă, cu un concept elaborat, vizual și ideatic, o lume întreagă care merită explorată mai atent, o surpriză mai mult decât plăcută).
Iar fix la 21:00 contorul afișat pe ecran a ajuns la 0, pe acordurile Swanheart, Troy Donockley deschidea gentil porțile unui univers fantastic, așteptat de toți cei prezenți.

Photo by Anca Coleașă
Tuomas Holopainen este principala forță creatoare din spatele Nightwish și asta se vede inclusiv în ansamblul și toate detaliile modului în care se prezintă actul artistic al trupei. Fan declarat al muzicii de film, Disney, Tolkien și Dragonlance, universul pe care îl crează capătă dimensiuni epice, un regal multi-senzorial, cinematic la modul 4d+, un univers inclusiv, surprinzător și cu foarte multe nuanțe.
Totuși, Nightwish este o trupă, un concept colaborativ și fiecare dintre membrii săi contribuie creativ la ansamblu, ansamblu ce devine inevitabil și inexorabil mai mare decât suma părților.
Marco Hietala, Floor Jansen, Emppu Vuorinen, Troy Donockley și Kai Hahto (încă un musafir chemat să suplinească lipsa toboșarului oficial, Jukka Nevalainen) sunt artiști compleți, creativi la cel mai înalt nivel, cu proiecte proprii, un ansamblu ce se apropie de definiția supergrupului.

Photo by Anca Coleașă
Poate că Nightwish aveau nevoie de un moment de bilanț așa cum se poziționează acest Decades. Cariera trupei a fost agitată, sunt la a treia încarnare majoră și au ieșit din aceste capitole ale existenței lor întăriți și mereu pe o curbă ascendentă. Fiecare etapă le-a îmbogățit universul, l-a nuanțat și i-a adus unde sunt astăzi.
Iar showul de vineri seară a oglindit cu generozitate, energie și multă pasiune ceea ce înseamnă acest Nightwish matur, cu o istorie de 22 de ani și foarte multe de spus. Catalogul formației este impresionant și alegerile considerate definitorii pentru această retrospectivă sunt poate surprinzătoare uneori.
Cea mai puțin reprezentată perioadă este cea cu Anette, din care am avut doar două piese, Amaranth (de pe Dark Passion Play, 2007) și I Want My Tears Back (de pe Imaginaerum, 2011), dar asta a fost alegerea lor. Tot doar două piese din materialul scris cu Floor, dar au împreună un singur album, Endless Forms Most Beautiful, Élan este deja un clasic, iar The Greatest Show On Earth este cel mai ambițios efort muzical al lor, aclamat ca o capodoperă.

Photo by Anca Coleașă
Nightwish își merită pe deplin locul câștigat cu multă muncă și inspirație în panteonul celor mari. Mai mult decât exponentul cel mai vizibil al symphonic metalului, au fost printre primii care au adus elemente de operă în metal (ca și Therion), dar au depășit de mult orice așteptări.
Încarnarea lor actuală mi se pare de departe cea mai solidă, complexă și debordând de potențial din toată istoria lor, cu o bucurie de a se exprima cum rar am putut să văd live. Bucurie contagioasă, pasiune energizantă și o seară fabuloasă, la asta am fost martor la acest show de vineri seara.
Un concert de o calitate rară, un cadou generos de mai bine de două ore de experiențe multi-senzoriale, asta am primit, The Greatest Show On Earth.
Adrian Coleașă
Concertul Nightwish din Bucureşti a fost prezentat de BestMusic Live Concerts și Metalhead.
Galeriile foto Fallen Arise și A Tear Beyond sunt disponibile aici și aici. Galeriile foto Nightwish sunt disponibile aici și aici.
Setlist:
1. Intro (Swanheart performed by Troy Donockley)
2. End of All Hope (Century Child, 2002)
2. Wish I Had an Angel (Once, 2004)
3. 10th Man Down (Over The Hills And Far Away, 2001)
4. Come Cover Me (Wishmaster, 2000)
5. Gethsemane (Oceanborn, 1998)
6. Élan (Endless Forms Most Beautiful, 2015)
7. Sacrament of Wilderness (Oceanborn, 1998)
8. Deep Silent Complete (Wishmaster, 2000)
9. Dead Boy’s Poem (Wishmaster, 2000)
10. Elvenjig (traditional cover)
11. Elvenpath (Angels Fall First, 1997)
12. I Want My Tears Back (Imaginaerum, 2011)
13. The Carpenter (Angels Fall First, 1997)
14. Amaranth (Dark Passion Play, 2007)
15. Devil & the Deep Dark Ocean (Oceanborn, 1998)
16. Nemo (Once, 2004)
17. Slaying the Dreamer (Century Child, 2002)
18. The Greatest Show on Earth (Chapter I: Four Point Six; Chapter II: Life; Chapter III: The Toolmaker) (Endless Forms Most Beautiful, 2015)
19. Ghost Love Score (Once, 2004)
20. The Greatest Show on Earth (Chapter IV: The Understanding; Chapter V: Sea-Worn Driftwood) (Endless Form Most Beautiful, 2015)
Tarja live @Sala Palatului
Postat: 07/02/2017 | Autor: Adrian C | Înscris în: Live | Tags: 3 februarie 2017, bucuresti, metal, rock, sala palatului, symphonic, symphonic metal, tarja, tarja turunen, the shadow shows 2017 | Scrie un comentariu3 februarie 2017, cel de al treilea concert din turneul Shadow Shows 2017 al Tarjei Turunen a avut loc la Sala Palatului.
Tarja este deja o prezență obișnuită în România – șase concerte solo până acum, la București, Sibiu și Timișoara, din 2009 încoace, dacă am numărat eu bine. Și cel puțin un concert de lieduri, la Sala Mică a Palatului.
Photo by Anca Coleașă
Deschiderea a fost asigurată de Devilfire, o trupă din Birmingham înființată anul trecut. Inițial se numeau Devilstar și au avut și un single de debut, She’s Always On The Run. Schimbarea de nume (din motive legale) și un contract semnat în ianuarie cu Metal Music Bookings le-a adus și poziția de deschidere pentru show-urile din februarie ale turneului Shadow Shows al Tarjei. Deloc rău pentru o trupă debutantă!
Heavy metal britanic tradițional cu diverse arome, de la rădăcinile locale ale legendelor din Brimingham (Balck Sabbath și Judas Priest), până la Black Crowes (da da, pălăria vocalului Alex Cooper). Ei s-au simțit bine, sala i-a plăcut, toată lumea a fost happy.
Următorul single, Waiting For A Rockstar, va apărea într-un viitor apropiat, iar albumul de debut, Dark Manoeuvres, va fi realizat via un proiect Kickstarter.
Photo by Anca Coleașă
O scurtă pauză și momentul pentru care venise toată lumea – Tarja Turunen.
The Shadow Shows au început anul trecut în iunie, înainte de lansarea celui de al patrulea album, The Shadow Self în august, și vor continua cel puțin până în noiembrie 2017.
Înainte de orice altceva, Tarja are un gust desăvârșit în alegerea trupei de acompaniament, excepțională. Și nu e de mirare când ne uităm cine o compune.
Chitaristul Alex Scholpp, din Stuttgart, nu este doar un respectat (și căutat) muzician de studio, ci are și propria lui școală de chitară, ca să nu mai spun că lucrează (live și în studio) cu Tarja din 2007.
Photo by Anca Coleașă
Basistul Kevin Chown, singurul american din echipă, este unul dintre cei mai căutați muzicieni din Los Angeles și un bun prieten al unui mare chitarist, Jeff Kollman, alături de care apare în JKB și Chad Smith’s Bombastic Meatbats – da, un proiect foarte funky al toboșarului de la RHCP, Asta când nu îl însoțește pe Paul Gilbert.
La violoncel, doamnelor și domnilor, îl avem pe Max Lilja, membru fondator al Apocalyptica și cu asta am spus tot.
Cei trei sunt de altfel complici de lungă durată și au participat (măcar parțial, măcar la unele dacă nu la toate) albumele solo ale Tarjei.
Lor li s-au alăturat toboșarul Timm Schreiner și clăparul Christian Kretschmar și fiundația a fost turnată, cât de solid se poate.
Photo by Anca Coleașă
Tarja e Tarja și nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare.
Adoptată de mult de România, a ridicat încă o dată Sala Palatului în picioare fără vreo umbră de efort.
Vremurile Nightwish sunt de mult trecute și ruptura se simte. Își afirmă identitatea solo cât mai departe posibil (fără a părăsi totuși complet coordonatele symphonic metalului care a consacrat-o), uneori într-un teritoriu extrem de heavy în care soprana face figură de alternativ, prin simplul contrast.
N-am auzit să se plângă cineva, din contră, am un presentiment că va fi la fel de bine primită și data viitoare, care va fi destul de aproape.
O galerie foto a serii este disponibilă aici.
