King King, către lumină

“Reaching For The Light” a fost deja aclamat nu numai ca cel mai bun album de blues rock de anul acesta, dar și unul dintre cele mai bune din epoca modernă a blues-ului.

Temperând puțin entuziasmul, cel de-al treilea album al trupei conduse de Alan Nimmo, este cel mai reușit efort al lor de până acum și marchează un nou nivel de maturitate.

Photo by Adam Kennedy, courtesy of Manhaton Records

King King nu au fost niciodată un grup nou, deși primul album, “Take My Hand”, apărea în 2011. Nimmo era deja un veteran al circutului de blues internațional, iar ceilalți membri ai trupei aveau fiecare cv-uri respectabile.

În 2013, “Standing In The Shadows” ridica miza și aducea noi premii trupei bazate în Glasgow, chemată să deschidă pentru “nașul” blues-ului britanic, John Mayall.

2015 și “Reaching For The Light” au adus nu numai laudele unui cor de fani din ce în ce mai numeros, dar și trecerea către o ligă muzicală fondată de Free, Bad Company sau prima încarnare Whitesnake.

“Hurricane” deschide (pe bună dreptate) furtunos albumul, dar nu îl definește, pentru că diversitatea e suprinzătoare, la fel ca și nivelul extrem de ridicat al tuturor pieselor. Cel puțin componistic, au ajuns la o maturitate artistică deplină. Restul, ține fix de gusturi.

King King nu se mai îndreaptă către lumină, ci sunt pe deplin în ea, binemeritat.